duminică, 16 septembrie 2018

„Gemini” (Gemini, #1) de Monica Ramirez

DESCRIEREA: Un atac terorist la ambasada Statelor Unite ale Americii din Beirut. O răpire cu ecouri tradiționale. Seal Team 3 e implicată în operațiunea de salvare a ostaticilor. Un fost informator CIA dispare fără urmă, declanșând operațiunea Gemini. CIA și Mossad se aliază într-o cursă contra cronometru pe viață și pe moarte. Din Beirut și până la Damasc, cu trecere fulgerătoare printr-o serie decimată de război pentru a se finaliza într-un Irak asediat de Califatul islamic. Totul pe fundalul unei iubiri compromițătoare și extrem de periculoase. Nimeni nu scapă nevătămat, toți cei implicați fiind testați în moduri pe care nu și le-ar i putut imagina vreodată. Viața lor nu va mai fi niciodată la fel.

Legături riscante, operațiuni clandestine, jocuri duble, secrete întunecate, erotism condimentat cu adrenalină în amalgamul amețitor al unui război din umbră ce se poate finaliza într-un conflict global cu urmări devastatoare. 

RECENZIA: Mi-a fost dor să reintru în lumea din seria Alina Marinescu, doar că nu având aceleași personaje; țin să menționez că, în ciuda faptului că avem parte, în seria Gemini, de aceeași atmosferă tensionată, periculoasă, cu un final fericit niciodată sigur, precum cea din povestea mai sus menționată, nu m-am reîntâlnit cu personajul Alina Marinescu. Mi-ar fi plăcut  orice cititor care a devorat cele șase volume, sunt sigură că și-ar fi dorit același lucru – să mai citesc câte ceva și despre ea și ceilalți, dar sunt conștientă că acea poveste s-a încheiat cu adevărat. Dar trecând peste acest subiect, dacă ați lecturat măcar primul volum al seriei Alina Marinescu, veți ști imediat ce complicații majore vor intervenii pe parcursul celor trei volume din Gemini – din câte am înțeles, va fi o trilogie –, dar și cât vă va stoarce emoțional autoarea cu anumite scene din volum. Și că tot am deschis subiectul cu seria Alina Marinescu – am uitat că mai un aspect de precizat, referitor la această serie, cu legătură în Gemini –, poate că trilogia vi se va părea o poveste asemănătoare; și poate că, într-adevăr se aseamănă destul de mult cu prima. Dar ca orice poveste scrisă bine, cu elemente care se văd de la depărtare, ce arată experiența autorului în acest gen de literatură, este și destul de diferită, cu personaje mai mult sau mai puțin întâlnite înainte, ce mustește de o adrenalină ce va ajuta cititorul să se integreze imediat cu acțiunea alertă și cu răsturnările de situație sângeroase. 

Dar ca să o iau cu începutul – deoarece simt că am dat startul acestei recenzii cu un potop de aspecte pe care ar fi trebuit să le menționez într-o anumită ordine –, aș vrea să discut despre un anume personaj feminin de care nu prea am reușit să mă atașez pe parcursul volumului. Jadyn a fost un caracter destul de important în Gemini, un personaj în jurul căruia s-au petrecut mai cam toate întâmplările. Și când spun că nu prea am reușit să mă atașez de aceasta, mă refer la acele momente în care se tot preciza în carte cum că ar fi un personaj foarte puternic, o femeie frumoasă, care rezistă foarte bine la situațiile nu tocmai fericite, cu o tărie de caracter cum nu s-ar fi așteptat nimeni de la ea. De frumoasă, nu am cum să spun că nu ar fi fost, doar că la partea cu femeia puternică, letală, nu prea am fost convinsă. Oricât de mult m-am străduit, de-a lungul volumului, să văd acea parte în ea, nu prea am reușit să o descopăr. Nu am putut să o văd sub forma în care Monica Ramirez a vrut să ne-o înfățișeze. O fi fost fie pentru că, în mintea mea, Alina mi s-a părut mult mai naturală în tot ceea ce făcea, astfel că nu mi-o puteam scoate din cap – așa că tot o comparam pe Jadyn cu ea , ori chiar nu a fost așa pentru mine, când a fost vorba despre personajul din Gemini. Iar acest aspect, plus altul, despre care voi discuta imediat, m-au determinat să îi scad cărții un punct. Despre Owen nu am ce să spun nimic de rău, mi-a plăcut foarte mult de el ca personaj, modul cum reușea să gestioneze toate situațiile criză în care se aflau, personalitatea lui, dar și alura de conducător, totul mi s-a părut frumos și natural. În schimb, relația dintre el și Jadyn am văzut-o puțin forțată; nu m-a convins deloc, deoarece mi s-a părut destul de grăbit totul, în privința lor, totul pornind de la acea scenă de la spital.

Dar au mai existat și alte personaje în Gemini, cum ar fi: Slider – al doilea personaj preferat, după Owen –, Jack, gemenii, dar și Tehrazzi. Când vine vorba despre cel din urmă, în mod normal, în cărțile Monicăi Ramirez nu mi-ar plăcea de un personaj negativ, deoarece reușește să îl construiască în așa fel încât să îl urăști, să îți dorești să fie prins cât mai repede și să sufere cele mai oribile pedepse. Dar în privința lui Tehrazzi, s-a întâmplat ceva diferit, deoarece, într-un anumit punct, mi s-a arătat nu neapărat o latură a lui mai blândă, ci am fost capabilă, ca pentru câteva secunde – care au schimbat destul de mult felul cum l-am privit, până atunci –, să privesc totul prin ochii lui. Și nu, acțiunea nu s-a povestit la persoana I, din perspectiva lui, ci pur și simplu am aflat cum privea el totul. Bineînțeles, aș fi o dezaxată și o bolnavă să fiu de acord cu ceea ce fac teroriștii, dar felul cum a gândit totul, mintea lui, percepția lui, m-au determinat să privesc puțin diferit. Iar pentru asta a reușit să fie un personaj care nu neapărat să fie plăcut, dar nici unul pe care să îl privesc, în totalitate, ca fiind un terorist și atât. Dar asta nu a schimbat cu nimic faptul că a trebuit să plătească cu vârf și îndesat toate nenorocirile pe care le-a făcut. Și a făcut multe de-a lungul volumului, așa că fiți pregătiți – dacă nu ați citit încă Gemini – pentru scene care vă vor pune cu greu imaginația la încercare, deoarece o să vă fie foarte dificil să vă formați, în fața ochilor, acele imagini groaznice; când vine vorba despre această parte din realitate, Monica Ramirez nu se joacă cu ele, nu îmblânzește nimic și categoric nu ferește cititorul de a le vedea doar așa cum sunt cu adevărat. 

Gemini a fost un volum care a deschis o poveste din care mi-a fost dor să mai fac parte – bineînțeles, indirect –, despre o lume în care nimic nu poate fi sigur, iar dacă ești convins că ai căpătat un anume lucru și ești fericit cu asta, într-o lume ca cea din această nouă serie, nu poți să rămâi cu această convingere, că o să îl deții pentru totdeauna. Fie că este vorba despre un obiect, despre o siguranță, atunci când ai dezvăluit o anumită informație și ai cerut protecție, sau o persoană pe care o iubești enorm de mult. Pentru că nu vei avea niciodată garanția că îl vei dobândi pentru mult, mult timp sau că moartea nu ți-l va fura pe acel cineva. Iar acesta este unul dintre multele aspecte care îmi plac atât de mult la cărțile de genul: faptul că poți să fii surprins – și stai cu această mică teamă în suflet – până în momentul în care parcurgi și ultima filă. Și nici atunci nu vei fi scăpat de acea teamă, deoarece ea va persista mult timp, după încheierea poveștii. O serie de genul îți ascute mai mult simțurile atunci când mergi de unul singur pe stradă – sau chiar și însoțit –, te face să fii puțin mai suspicios la cei din jur și să nu te încrezi într-o persoană prea mult, cu toate că ea, aparent, îți este un bun prieten. Gemini a fost un volum plin de răsturnări, cu momente de-a dreptul explozibile, cu scene în care ai simțit că ai stat pe un teren minat, totul putând a fi distrus în orice moment, o carte în care nu ai voie să îți formezi, de dinainte, anumite idei despre cum ar putea să decurgă în continuare. Totul îți poate fi întors cu susul în jos. Mi-a plăcut foarte mult volumul, și în ciuda celor două aspecte menționate mai la începutul recenziei, acestea nu au reușit să știrbească cu nimic faptul că poveștile pe care Monica Ramirez le scrie sunt așteptate de mine cu sufletul la gură, de fiecare dată când precizează că ne va bucura cu o nouă apariție. 

Dacă nu ați citit seria Alina Marinescu, dar ați lecturat vreun stand-alone de-al scriitoarei – pentru că, în caz că unii dintre voi nu știți, a scris și romane de sine stătătoare –, vă recomand să încercați și această trilogie. Și dacă nu sunteți genul care să citească serii până ce acestea nu sunt complete, să știți că ultimul volum este în curs de apariție. Dar până atunci, eu abia aștept să citesc Rogue, a doua parte a trilogiei, care mă așteaptă cuminte în bibliotecă. Dacă sunteți fani al cărților explozibile, cu o acțiune care cu greu reușește să stagneze, în care momentele de respiro, de relaxare, sunt dificil de obținut, atunci Gemini este pentru voi. Și chiar dacă nu sunteți, dar vă plac scenele romantice, momentele care vă fac să vă bată inima mai tare, în care abia așteptați ca cei doi protagoniști să se regăsească cu bine, atunci Gemini este pentru gustul vostru. Sau dacă, pur și simplu, doriți o carte care se citește rapid, care vă ține în priză și vă introduce într-o lume periculoasă și în care nu credeți să vă fi „scufundat” vreodată, atunci Gemini este cartea potrivită pentru voi. 

2 comentarii:

  1. Superba cartea! Mi-a plăcut mult si sunt tare curioasa cum va fi volumul 3. Super recenzia!

    RăspundețiȘtergere