duminică, 18 februarie 2018

„Jocurile destinului” de Douglas Kennedy

DESCRIEREA: Fii alături de Sara și familia ei în Manhattan la o petrecere în ajunul Zilei Recunoștinței. Este 1945 și războiul s-a terminat, deci cheful de viață și de distracție e mai mare ca oricând! Dar un musafir nepoftit tulbură seara și inima Sarei. Șansa de a se întâlni și alegerile pe care cei doi le fac din acel moment vor avea consecințe profunde asupra lor și asupra celor dragi. Drumul fericirii îi cheamă, dar Sara merge pe el cu lacrimi în ochi. 

RECENZIA: Jocurile destinului este a doua carte pe care am citit-o, scrisă de Douglas Kennedy. Prima s-a întâmplat să o lecturez acum vreo patru ani (este vorba despre nu pleca...), și țin minte că recenzia ei a fost una dintre primele pe care le-am scris pe blog. Știu că imediat după ce am terminat-o de citit, mi-am dorit să mai am și alte cărți de-ale autorului, iar la momentul respectiv singura care îmi atrăsese cel mai mult atenția, a fost cea de față. Doar că de la clipa în care mi-am cumpărat-o și până am ajuns să o citesc, se pare că au trecut ceva ani destul de importanți. Nu știu cum s-a întâmplat să iau decizia de a nu o mai lăsa să „zacă” în bibliotecă, poate s-a datorat pur și simplu faptului că mă mai uitam pe Goodreads la secțiunea cărților pe care le dețineam și mă săturasem să o tot văd acolo. Plus că știam că nu pleca... îmi plăcuse destul de mult, așa că aveam o presimțire că urma să fie pe placul meu și aceasta. Trebuie să recunosc că numărul mare de pagini (șapte supte și ceva) nu a fost un inconvenient în a o lectura repede, fără să mă plictisească, deoarece stilul autorului este unul foarte ușor de parcurs. Pe lângă asta, Douglas Kennedy deține o sensibilitate și o emoție în cuvinte, pe care de puține ori am întâlnit-o în scrierile multor autoare de romance și dramă, încât m-a determinat să mă îndrăgostesc de poveștile lui. 

La prima vedere, când am citit descrierea, îmi imaginasem acțiunea ca fiind cu totul și cu totul altfel. În sensul că mă așteptam ca povestea să fie într-un alt mod structurată, față de cum este de fapt. Dar nu m-a deranjat deloc ce am descoperit, de fapt am fost plăcut surprinsă și cred că acesta a fost și un aspect care m-a ajutat foarte mult să parcurg cartea cu și mai multă ușurință. Cât despre acțiunea în sine, raportat la toate evenimentele care s-au petrecut de la prima și până la ultima pagină – și s-au întâmplat multe, chiar foarte multe –, inițial luasem decizia de a face un mic rezumat, ceea ce nu am făcut niciodată într-o recenzie. Dar apoi mi-am dat seama că prin câte lucruri a trecut Sara în tinerețea ei, la ce secrete ascundea la bătrânețe și la tot ce s-a petrecut cu peroanele dragi sau mai puțin plăcute, mi-ar fi fost absolut imposibil să scriu un astfel de rezumat, pentru a părea și pe înțelesul vostru. Așa că am revenit la modul obișnuit de a scrie o recenzie, legându-mă doar de anumite capitole din viața personajelor, pe care le-am considerat ca fiind mai potrivite în contextul pe care l-am ales.
[...] Cine nu se uită la cosciug fără să-și imagineze clipa în care va zăcea în el? Se spune că înmormântările sunt pentru cei vii. Al naibii de adevărat! Pentru că nu îi plângem doar pe răposați. Ne jelim și pe noi. Jelim efemeritatea brutală a vieții. Lipsa ei acută de semnificație. Ne tânguim pentru felul în care ne-am împotmolit de-a lungul anilor, ca niște turiști fără hartă, greșind la fiecare cotitură a drumului.
Dintre toate cărțile pe care le-am citit, până acum, nu mi s-a întâmplat niciodată – până la Jocurile destinului – să mă identific cu atât de multe personaje. Chit că a fost vorba doar despre un fragment din gândirea unuia, sau personalitatea pe care o avea un anumit personaj ori decizia pe care aș fi luat-o și eu – având aceleași motive la mijloc –, am simțit că mă regăsesc în ele. Fie că a fost vorba de trecutul în care am găsit-o pe o Sara mai tânără, pe Jack, Eric sau de prezentul în care se aflau în plus Kate și Charlie, acea apartenență cu unul dintre personajele menționate, a existat într-o proporție destul de răvășitoare. Și cred că acesta este și unul dintre motivele pentru care m-am simțit – și încă simt – atât de apropiată de cartea asta, încât, după ce am terminat-o, am simțit un gol atât de mare în suflet, de parcă ar fi dispărut o parte din dorința mea de a mă bucura de viață. Știu că sună puțin morbid, dar cred că acei cititori care se regăsesc în sentimentele mele și care au simțit aceleași lucruri cu o anumită carte, vor înțelege foarte bine starea pe care am avut-o și pe care încă simt că o trăiesc.
Desigur că-i iubeam. Doar erau părinții noștri – iar dacă părinții nu se comportă sălbatic cu tine, atunci trebuie să-i iubești. Dragostea pentru părinți făcea parte din contractul social – sau cel puțin astfel stăteau lucrurile pe vremea aceea. Așa cum trebuia să le accepți limitele lor multiple. M-am gândit adesea că te maturizezi cu adevărat atunci când îți ierți părinții că sunt la fel de imperfecți ca și ceilalți... și când conștientizezi că, lăsând la o parte limitele lor, s-au străduit din răsputeri să-ți ofere ce au ei mai bun.
Tot timpul mi-am spus că m-am născut într-un secol greșit, că adevărata mea viață se află între secolele XIX și prima jumătate a secolului XX. Da, în acea perioadă au fost cele două războaie mondială, au fost lagărele, comunismul, nazismul, fascismul, foamete și multe morți, dar dacă dăm aceste nenorociri la o parte – și da, este foarte greu –, privind partea aceea frumoasă, romantică, elegantă și firavă, tânjim puțin să fi simțit pe pielea noastră acei fiori al acelor decenii. Dar bineînțeles că vorbesc în numele meu. Citind Jocurile destinului, simțind acea atmosferă de după cel de-al Doilea Război Mondial, în frumosul Manhattan, parcă îmi apar niște lacrimi în ochi. Să fie lacrimi de dorință sau mai mult de teamă și tristețe pentru că au existat și consecințe la finalul acestuia. Nesiguranța că există spioni naziști, comuniști în orice loc te-ai afla, înclinația spre a susține un anume candidat la președenția Statelor Uite ale Americii a distrus toată acea imagine frumoase văzând că războaiele s-au terminat. Cât de crudă poate să fie soarta uneori, destinul dar și cum se întoarce roata asupra unor oameni, este de-a dreptul șocant! Iar în Jocurile destinului, am descoperit cu vârf și îndesat semnificația acestor cuvinte. Iar Sara și celelalte personaje consider că au primit niște lovituri de-a lungul anilor, de-a dreptul îngrozitoare. Cred că povestea aceasta este exemplul perfect pentru a te determina să nu mai fii sigur că viața frumoasă și liniștită pe care o ai, va fi așa pentru totdeauna. 
[...] Cel mai rău lucru pe care-l poți face când cineva greșește enorm este să insiști că, în fond, nu s-a întâmplat nimic; că a doua zi ne trezim prieteni la fel de buni. Ce bine-ar fi ca viața să funcționeze astfel. Ce bine-ar fi să nu mai complicăm lucrurile.
Sara, ca personaj, m-a fermecat încă din momentul în care se afla în prezentul cărții și a deschis ușa apartamentului ei pentru acel musafir. Atunci mi-am spus că ce voi afla despre trecutul ei urma să fie o poveste absolut de neuitat. Și am avut foarte multă dreptate! Nu știu câți oameni ar fi putut să mai fie întregi după ce au trecut printr-o viață atât de tumultuoasă pe care a avut-o aceasta, dar după mine Sara este personajul cel mai puternic pe care l-am citit până acum. Despre ce personaje feminine din cărțile fantastice, științifico-fantastice – sau alte asemenea genuri care se îndepărtează mai mult sau mai puțin de realitatea prezentă – vorbim? Nu. Oricât de multă ficțiune ar exista în cartea asta, știu sigur că  ceva asemănător s-a întâmplat cu adevărat. Pentru că acea perioadă chiar s-a întâmplat, persoana iubită te-a părăsit dintr-un motiv cu adevărat existent, ai suferit datorită unor circumstanțe adevărate în istorie și ai pierdut ce aveai mai de preț deoarece se întâmplă și în prezent. Aceasta a fost, este și va fi viața. O întâmplare ce ține atât cât vei trăi,  cu suișuri, coborâșuri, dezamăgiri, momente în care simți că ai atins cerul și un final pe care îl veți descoperi numai dacă veți citi povestea Sarei.
Voiam să cred că – dacă aș fi fost în locul lui – aș fi făcut-o pe Ioana D'Arc și aș fi refuzat să cooperez. Dar oricine se vede erou atunci când stă într-un fotoliu. Pus față-n față cu brutalitatea unei dileme, lucrurile nu mai par atât de roz. Niciodată nu știi din ce material ești făcut până nu te găsești pe buza prăpastiei, privind hăul de sub picioarele tale.
Sara cea tânără a făcut alegeri greșite, a sperat poate prea mult în unele cazuri, și-a făcut rău din orgoliu, a pierdut mult în tinerețea ei – încât de multe ori mi-am spus că poate autorul a nenorocit-o prea drastic, i-a dat prea multe dureri de dus în spate –, dar apoi am realizat că a construit-o exact așa cum este viața. Ai noroc să ai parte de una fără prea multe dureri, sau ai primit de la Dumnezeu ce știa că ai fi putut să duci. De multe ori am auzit vorba asta, cum că „Dumnezeu nu dă niciodată ceva ce nu poți duce. Dacă ai parte de o viață mai grea, înseamnă că știe de ce ești în stare, că ești o persoană puternică.” sau ceva pe aproape. Că e adevărat, nu am de unde să găsesc răspunsul, dar privind povestea Sarei, văzând unde ajunsese la finalul cărți, mi-am dat seama că eu, categoric, nu aș fi putut să trec prin așa ceva și să ajung să fiu precum ea. Sunt o fire slabă, ușor de dărâmat, dar poate că, atunci când te trezești în fața faptului împlinit, nu ai de unde ști cum va reacționa sufletul și corpul tău.
[...] Trecutul meu. Alegerile mele. Dar vrei să știi ceva amuzant? Când voi muri, trecutul va dispărea o dată cu mine. Este lucrul cel mai uimitor al bătrâneții; devii conștient că toată durerea, dramele sunt pe de-a-ntregul efemere. Le porți cu tine și după ce mori nimeni nu-ți mai cunoaște povestea vieții.
Ce s-a întâmplat cu Jack și Sara pe timpul cărții, a fost absolut răvășitor. Momentele pe care le citeam atunci când erau împreună, le-am savurat cât de mult am putut și așteptam atât de mult că reapară. Toate întâmplările mai mult sau mai puțin fericite pe care le-au trăit datorită greșelilor pe care le-a făcut unul sau celălalt, mi-au transmis niște emoții și sentimente pe care nu știu dacă aș putea și aș vrea să le mai trăiesc prea curând. Poate pentru că nu mă așteptam deloc să descopăr o astfel de poveste. Și regret atât de mult că a trebuit să aștepte atâția ani cartea asta ca să fie citită! Sunt uimită – și supărată, deopotrivă – pentru ce poveste ascundea biblioteca mea. Sper foarte mult să vă fi determinat să luați decizia să citiți cartea asta, dar și pe Douglas Kennedy, în general, deoarece eu una categoric că nu o să-l mai las pe autorul ăsta dat uitării!

joi, 15 februarie 2018

„Victoria vulturilor” (Temeraire, #5) de Naomi Novik

DESCRIEREA: Nu sunt vremuri bune: trupele lui Napoleon au invadat patria englezilor și prima țintă este Londra, pe care vor s-o ocupe. Din păcate, dragonul Temeraire nu mai face parte din armată, iar căpitanul Laurence a fost condamnat la moarte pentru trădare. Cei doi luptă să se regăsească în iureșul războiului. Dar, dacă și-ar uni iar forțele, cine știe ce bătălii ar putea câștiga?

RECENZIA: Pentru mine, Victoria vulturilor a fost, până acum, volumul care mi-a plăcut cel mai puțin; atât de puțin încât nu am putut să-i ofer mai mult de trei stele pe Goodreads. (Nu credeam că voi ajunge vreodată să dau vreunei cărți din această serie o notă atât de mică! Parcă i-a lipsit ceva, aspectul pe care îl voi menționa în cursul recenziei.) Dar asta nu mă va opri cu nimic din a continua să citesc această serie, datorită unui simplu fapt – chiar și cu acest volum pe care l-am considerat puțin dezamăgitor –, Temeraire încă fiind una dintre cele mai frumoase povești pe care le-am citit. 

Ajungând deja la volumul cu numărul cinci – și în caz că nu știați deja, seria conține nouă volume –, nu cred că își mai are rostul un așa-zis început, în legătură cu ideea principală a poveștii. Și totuși, ca să nu las nuca în soare, ca un început pe care aș putea să îl fac ar fi faptul că, din cauza unui anumit lucru pe care Temeraire și Laurence l-au săvârșit, au fost separați unul de celălalt, fiecare fiind dus în câte un loc pe care cei superiori l-au considerat potrivit pentru actul de trădare înfăptuit. Pentru că da, din ceea ce se menționează și în descrierea volumului de față, cele două personaje atât de dragi tuturor cititorilor acestei serii, au trădat Anglia. O trădare pe care eu una nu am considerat-o validă, luând în calcul motivul din spatele acestei fapte, pe care țara lor a considerat-o ca fiind astfel. Bineînțeles, dacă este să privești totul din perspectiva politică, a faptului că se aflau cu un picior în groapa în care se găsea un război îngrozitor, ai putea trage concluzia fermă că trădaseră Anglia. Dar privind și din celălalt punct de vedere – unul emoțional și omenesc –, decizia pe care cei doi au luat-o a fost una cum nu se putea mai potrivită. Chiar dacă fapta pe care au comis-o a adus cu ea o consecință dureroasă, pe care o veți descoase atunci când veți parcurge Victoria vulturilor.

Și că tot am ajuns la titlu, foarte rar mi s-a întâmplat să comentez unul, cu atât mai puțin cele din această serie; în proporție de 90% din toate cărțile pe care le-am citit, impresia pe care am avut-o la finalul cărții, legat de titlul pe care îl avea, era că înțelesesem mesajul și motivul pentru care autorul respectiv l-a ales. Dar uite că în acel procentaj de 10% care a mai rămas, s-a strecurat și volumul cu numărul cinci din această serie. De ce, v-ați putea întreba când este destul de clară denumirea cărții, nefiind nimic greu de înțeles? Ei bine pentru că eram ferm convinsă, când am văzut traducerea volumului – care nu a fost schimbată cu nimic față de cea originală, din engleză – că știam deja spre ce latură se îndreaptă. Dar m-am înșelat – sau cel puțin mie asta mi-a transmis semnificația lui, la finalul cărții –, deoarece a fost vorba de un alt aspect pe care, sincer, înainte nu aș fi avut cum să îl dibuiesc. Pentru că este ceva ce ține strict de volumul ăsta, fără a avea o mare legătură cu celelalte. Dar așa cum am spus, nu consider că este o semnificație bătută în cuie, ci doar impresia pe care mi-a lăsat-o mie.

A fost un volum exploziv, plin de acțiune, de tensiune și de frică, în care mult așteptata luptă cu Napoleon Bonaparte pe pământurile Angliei a început; de fapt, ca să o spun pe aia mai dreaptă, faptul că turnura pe care a luat-o povestea la finalul volumului – legată de ce s-a întâmplat cu acesta –, mă cam sperie pentru ce se va întâmpla în cartea viitoare, cel puțin. Spun asta, deoarece, în ciuda faptului că a fost un volum foarte sângeros, cu multe morți și dureros în anumite privințe, siguranța că nu a fost toată puterea lui Bonaparte aruncată în acea bătălie, mă înfricoșează. Mai sunt patru volume din serie, aproape jumătate din ce am citit până acum, deci trageți voi concluzia asupra a ceea ce s-a putea întâmpla și a întorsăturii pe care o poate lua povestea. Mie, una, îmi este foarte teamă pentru toate personajele!  Strategia pe care a avut-o corsicanul a fost categoric una mult mai inteligentă și închegată față de armata Angliei. Poate există cititori care au citit Victoria vulturilor și care ar putea să îmi întoarcă din drum ideea, spunând că ar trebui să îmi amintesc de modul de acțiune și de viclenia echipei lui Temeraire. Da, nu contest nimic și categoric că a fost una admirabilă, dar citind despre Napoleon I din istoria adevărată, acea schemă a lor cam scârțâie pentru luptele viitoare. Cum am spus – și mă repet –, până nu îl văd pe Bonaparte dispărut cu totul din serie, nu mă liniștesc. Și să nu uităm, iar aici o să menționez un singur nume: Lien. (Aduceți-vă aminte ce a făcut acest personaj!)

Lăsând la o parte toate aceste lucruri pe care le-am apreciat tot timpul în seria lui Naomi Novik – acțiunea, intriga, neprevăzutul –, nu pot să trec cu vederea un aspect pe care l-am catalogat ca fiind unul foarte important după terminarea volumului patru. Și pe care l-am așteptat cu sufletul la gură, dar pe care nu prea l-am văzut. Și aici mă refer la reîntâlnirea dintre Temeraire și Laurence. Când un dragon obsedat și foarte grijuliu cu prietenul-căpitanul lui este despărțit de el, se chinuie să afle informații despre starea lui și apoi află un zvon cum că ar fi murit, ei bine, nu reacționează așa de banal la revederea lui și categoric că nu se comportă atât de neobservat în tot timpul în care consideră că l-a pierdut. Nu când am fost învățați cu faptul că Temeraire nu este tocmai un dragon prost – oricum niciunul din seria asta nu a avut o inteligență inferioară față de a oamenilor – și care să accepte moartea lui Laurence atât de ușor. Poate că autoarea mi-ar fi împărtășit cuvintele și poate că de fapt ne-a arătat suferința lui Temeraire, doar că eu nu am văzut-o atât de intensificată. Toată acea perioadă nu am simțit-o în suflet, nu m-a emoționat. Nici nu mai știu când a început și când s-a sfârșit. A fost inexistentă pentru mine. Iar reîntâlnirea dintre cei doi, ei bine nu a fost cum m-aș fi așteptat. Relația dintre Laurence și Temeraire este unul dintre cele mai frumoase lucruri din seria asta, și când revezi pe cineva, știind că a fost acuzat de trădare – iar în secolul acela moartea era singura sentință –, ești mult mai extaziat când îl vezi. Mai ales că zvonurile cum că Laurence murise nu se datorase sentinței, ci unui alt motiv.

Cum am spus la începutul recenziei, Victoria vulturilor a fost un volum frumos – scriitura lui Novik este ceva ce categoric creează dependență –, cu acțiune cât cuprinde și cu un final absolut enigmatic, dar atât. A lipsit un aspect foarte important pentru mine, pe care l-am așteptat cu înflăcărare încă de la finalul volumului patru. Nu știu, poate sunt eu prea exigentă, poate am așteptări mult prea ridicate sau poate, pur și simplu, nu am știut eu cum să simt reîntâlnirea lor. Totul este posibil. Dar până voi ajunge să mi se răspundă la acest lucru, rămân cu această concluzie. Victoria vulturilor a fost un volum bun din punct a tuturor aspectelor, mai puțin a celui menționat mai sus. Cel mai important pentru sufletul meu. Dar aștept atât de mult cartea a șasea, deoarece teritoriile Noului Wales de Sud / Terra Australis – sau Australia, denumirea actuală –, erau pământuri neexplorate pe atunci, pline de mister și necunoscut. 

sâmbătă, 3 februarie 2018

Turul bibliotecii personale: 2017

Nu mai știu exact când am spus acest lucru, dar țin minte că am precizat într-o postare cum că turul bibliotecii pentru anul 2017 va întârzia câteva luni, deoarece în casă se fac niște renovări destul de importante, biblioteca în care îmi ținea cărțile ajungând să fie desființată pentru o perioadă. Timp de trei luni cărțile au fost ținute într-o cutie mare, iar acum când renovările au ajuns mai spre final, biblioteca nu a mai fost asamblată în totalitate, astfel că partea în care îmi țineam cărțile, a dispărut. Dar cum nu mai doream să le las, în continuare, „sufocate” în cutie, mama a spus că le pot depozita (până vom cumpăra o bibliotecă nouă) într-o comodă (cred că așa se numește, dar nu sunt sigură) fără sertare. 

Inițial nu am vrut să fac turul bibliotecii, știindu-le acolo, dar de câteva zile tot stau și mă gândesc dacă să îl fac, până la urmă. Nu se știe când vom putea cumpăra o nouă bibliotecă, plus că vin târgurile de carte, achizițiile se strâng, așa că nu ar mai fi fost doar cărți din 2017 (și ceilalți ani), ci și din acest an. Nu ar mai fi fost tocmai potrivită postarea, deci am ajuns unde sunt acum cu decizia. Am luat hotărârea de a crea acest tur al bibliotecii, doar că (așa cum s-a întâmplat până acum) imaginea de ansamblu nu prea va exista. Unu, pentru că acea mobilă unde stau cărțile este destul de mică, astfel că am fost nevoită să le așez pe două rânduri, unele stând în spate, în timp ce altele mai le vedere. Iar doi, cărțile sunt puse și în lateralele acesteia, așa că din orice poziția aș face fotografia, mi-ar fi imposibil să cuprind toate cărțile. 

Cât despre cum le voi evidenția pe cele pe care le-am citit, care încă își așteaptă rândul și la cele la care am renunțat, voi urma același tipar pe care l-am ales și în ceilalți ani. Cele citite vor fi scrise cu verde, cele necitite vor fi scrie cu negru (normal), iar cele la care am renunțat (momentan sau pentru totdeauna), le voi tăia. Vor fi prezentate de la stânga la dreapta, de jos în sus. 

P.S: Probabil (de fapt, mai mult ca sigur) că anul viitor când voi face acest tur al bibliotecii, nu voi mai scrie fiecare titlu în parte, deoarece mi-ar lua prea mult, în condițiile în care cărțile se tot adună. Voi pune imaginile, scriind doar cărțile pe care nu le-am citit sau la care am renunțat. 


1. Ultimul viking (Nemuritor, #1) de O. G. Arion
2. Te voi găsi (Nemuritor, #2) de O. G. Arion
3. Dincolo de timp (Nemuritor, #3) de O. G. Arion
4. Prin cenușă de visuri (Nemuritor, #4) de O. G. Arion
5. Pentru că eu sunt. Pentru că tu ești (Nemuritor, #5) de O. G. Arion
6. Traficantul de umbre de Monica Ramirez
7. Coroana de spini și stele (Coroana de spini și stele, #1) de Lina Moacă
8. Proiectul Zero de Lavinia Călina
9. Dezvăluiri (Eria, #1) de Gabrielle Guvenel
10. Departe de mine. Departe de tine de Flavius Simion
11. Dincolo de nori de Nicoleta Tudor
12. Regatul sufletelor pierdute (Stelarium, #1) de Ana-Maria Negrilă
13. În sângele tatălui (Predestinare genetică, #1) de Ciprian Mitoceanu
14. Anotimpul pumnalelor (Cronici din Voss, #1) de Șerban Andrei Mazilu
15. Jocul necromanților (Cronici din Voss, #2) de Șerban Andrei Mazilu
16. Povestiri de la marginea realității de Dan Rădoiu
17. Ceasul fantasmelor de Oliviu Crâznic
18. Metamorfoze de Oliviu Crâznic și Andreea Sterea
19. Soldați ai terebentinei de Răzvan T. Coloja
20. Inima dragonului (Nlithia, #1) de Mircea M. Țara (#CurrentlyReading)

* * * 

21. Asasin la feminin (Alina Marinescu, #1) de Monica Ramirez
22. Identități secrete (Alina Marinescu, #2) de Monica Ramirez
23. Balanța puterii (Alina Marinescu, #3) de Monica Ramirez
24. Bariere de fum (Alina Marinescu, #4) de Monica Ramirez
25. Abis (Alina Marinescu, #5) de Monica Ramirez
26. Recviem pentru un asasin (Alina Marinescu, #6) de Monica Ramirez
27. Seducția apei de Monica Ramirez
28. Viață dublă la Veneția de Monica Ramirez
29. Furtună pe Windhaven de George R. R. Martin și Lisa Tutle


30. Întoarcerea (Am murit, din fericire, #1) de Theo Anghel
31. Chaos (Am murit, din fericire, #2) de Theo Anghel
32. Dincolo (Am murit, din fericire, #3) de Theo Anghel
33. Purgatorio (Am murit, din fericire, #4) de Theo Anghel
34. Diabolic (Am murit, din fericire, #5) de Theo Anghel
35. Urlet în tăcere (Urlet în tăcere, #1) de Marina Neagu
36. Te văd! (Urlet în tăcere, #2) de Marina Neagu
37. Între pământ și apă de Raluca Andreea Chiper
38. Felinare stinse de Cristina Oțel
39. Îngerul întunecat (Orașul îngerilor, #1) de Mihaela Strenc
40. Valentina (Orașul îngerilor, #2) de Mihaela Strenc
41. I. R. en. de Sandra Coroian
42. Nostalgia pianului fără clape de Mădălina Alexandru

* * *

43. Destine pierdute (Dincolo de moarte, #1) de Adina Speteanu
44. Jocul secretelor (Dincolo de moarte, #2) de Adina Speteanu
45. Îngeri de gheață (Dincolo de moarte, #3) de Adina Speteanu
46. Ultima privire (Dincolo de moarte, #4) de Adina Speteanu
47. Irina de Adina Speteanu
48. Crimă la timpul trecut de Adina Speteanu
49. Nume de cod: Arkon (Sergiu Manta, #1) de Anamaria Ionescu
50. Sub steaua infraroșie de Alexandru Lamba
51. Ultima fotografie de Bogdan Hrib
52. Toate sfârșiturile sunt la fel de Andrei Cioată
53. Pragul (Pragul, #1) de Doina Roman
54. Umbra martor (Pragul, #2) de Doina Roman
55. Ultimul trimis Oserp  (Pragul, #3) de Doina Roman
56. Justițiarul de Sergiu Someșan
57. Căldura ghețarilor (Ancestorilor, #1) de Nic Dobre


58. Pădurea norvegiană de Haruki Murakami
59. Dama de pică și alte povestiri de Alexandr S. Pușkin
60. Fight Club de Chuck Palahniuk
61. Vălul pictat de W. Somerset Maucham

* * *

62. Saga reginelor de Jean des Cars
63. Regine din umbră de Maria Pilar Queralt del Hierro
64. Sissi. Împărăteasa Austriei de Jean des Cars
65. Evadare din Lagărul 14 de Blaine Harden
66. Grace de Monaco de Jean des Cars
67. Regina Victoria de Mathew Dennison
68. Războiul nu are chip de femeie de Svetlana Aleksievici
69. O cale îngustă spre nordul îndepărtat de Richard Flanagan


70. Ucenicul Asasinului (Trilogia Farseer, #1) de Robin Hobb
71. Aleasa dragonului de Naomi Novik
72. Fata cu toate darurile de M. R Carey
73. Belgravia de Julian Fellowes
74. Misery de Stephen King
75. Sfârșitul copilăriei de Arthur C. Clarke 
76. Randez-vous cu Rama de Arthur C. Clarke
77. Cu ultima suflare de Paul Kalanithi 
78. Istoria naturală a dragonilor de Marie Brennan

* * * 

79. Banda celor șase ciori (Banda celor șase ciori, #1) de Leigh Bardugo
80. Răzbunarea ciorilor (Banda celor șase ciori, #2) de Leigh Bardugo
81. Regatul Umbrelor (Grisha, #1) de Leigh Bardugo
82. Regatul Furtunilor (Grisha, #2) de Leigh Bardugo
83. Regatul Luminilor (Grisha, #3) de Leigh Bardugo
84. Warcross (Warcross, #1) de Marie Lu


85. Dragonul Maiestății Sale (Temeraire, #1) de Naomi Novik
86. Tronul de jad (Temeraire, #2) de Naomi Novik
87. Războiul pulberii negre (Temeraire, #3) de Naomi Novik
88. Imperiul de fildeș (Temeraire, #4) de Naomi Novik
89. Victoria vulturilor (Temeraire, #5) de Naomi Novik
90. Regina roșie (Regina roșie, #1) de Victoria Aveyard
91. Sabia de sticlă (Regina roșie, #2) de Victoria Aveyard
92. Pasărea furtunii (Războiul celor Două Roze, #1) de Conn Iqqulden

* * * 

93. Marile speranțe de Charles Dickens 
94. Jane Eyre de Charlotte Bronte 
95. Tess d'Urberville de Thomas Hardy
96. Și mă întunec (Saga Cuceritorului, #1) de Kirsten White 
97. Blestemul câștigătorului (Trilogia Câștigătorului, #1) de Marie Rutkoski
98. Trădarea câștigătorului (Trilogia Câștigătorului, #2) de Marie Rutkoski
99. Elita (Alegerea, #2) de Kiera Cass
100. Aleasa (Alegerea, #3) de Kiera Cass


101. Contesa Aneke (Ultima vrăjitoare din Transilvania, #1) de Anna Vary
102. Mathias (Ultima vrăjitoare din Transilvania, #2) de Anna Vary
103. Alexandra (Ultima vrăjitoare din Transilvania, #3) de Anna Vary
104. nymphette_dark99 (nymphette_dark99, #1) de Cristina Nemerovschi
105. Copiii întunericului (Neamul Corbilor, #1) de Lavinia Călina
106. Blestemul zorilor (Neamul Corbilor, #2) de Lavinia Călina
107. Din negura timpului (Neamul Corbilor, #3) de Lavinia Călina
108. Ultimul avanpost (Ultimul avanpost, #1) de Lavinia Călina
109. Vânătoarea (Ultimul avanpost, #2) de Lavinia Călina
110. Renașterea (Ultimul avanpost, #3) de Lavinia Călina
111. Provocarea I (Rephelimii, #1) de Simona Stoica
112. Provocarea II (Rephelimii, #1) de Simona Stoica
113. Capcana I (Rephelimii, #2) de Simona Stoica
114. Capcana II (Rephelimii, #2) de Simona Stoica


115. Regele de fier (Regii blestemați, #1) de Maurice Druon
116. Regina sugrumată (Regii blestemați, #2) de Maurice Druon
117. Otrăvurile coroanei (Regii blestemați, #3) de Maurice Druon
118. Legea bărbaților (Regii blestemați, #4) de Maurice Druon
119. Lupoaica Franței (Regii blestemați, #5) de Maurice Druon 
120. Crinul și leul (Regii blestemați, #6) de Maurice Druon
121. Când un rege pierde Franța (Regii blestemați, #7) de Maurice Druon 
122. Cei trei muschetari (vol. 1) de Alexandre Dumas
123. Cei trei muschetari (vol. 2) de Alexandre Dumas
124. Contele de Monte-Cristo (vol. 1) de Alexandre Dumas
125. Contele de Monte-Cristo (vol. 2) de Alexandre Dumas
126. Contele de Monte-Cristo (vol. 3) de Alexandre Dumas
127. Contele de Monte-Cristo (vol. 4) de Alexandre Dumas
128. Inima mea și alte găuri negre de Jasmine Warga
129. Anomalii de Sadie Turner și Colette Freedman
130. Acest cântec neîmblânzit (Monștrii din Verity, #1) de Victoria Schwab
131. 12 ani de sclavie de Solomon Northup
132. Omul în căutarea sensului vieții de Viktor E. Frankle
133. Parfumul de Patrick Suskind

* * * 

134. Fata de la nord de ziuă de Alexandru Voicescu 
135. Malad de Alexandru Voicescu
136. Quasar de Ana Mănescu
137. Stresul dintre orgasme de Ana Mănescu
138. Camere de hotel de Anda Docea
139. Dresoarea de Cristina Nemerovschi 
140. Păpușile de Cristina Nemerovschi
141. Rockstar de Cristina Nemerovschi
142. Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată de Cristina Nemerovschi
143. Sânge satanic (Sânge satanic, #1) de Cristina Nemerovschi
144. Ani cu alcool și sex (Sânge satanic, #2) de Cristina Nemerovschi 
145. Rezervația unicornilor (Sânge satanic, #3) de Cristina Nemerovschi 
146. Experimentul MAMATATA de Iulian Tănase
147. Cum a ars-o Anghelescu o lună la scriitor de succes de Cristina Nemerovschi
148. Sfîrșitul nopții de Petronela Rotar
149. Vicky, nu Victoria (nymphette_dark99, #2) de Cristina Nemerovschi
150. Miasma de Flavius Ardelean
151. Noumenoir de Flavius Ardelean 
152. Zona Zero de Lavinia Călina
153. Regii timpului (Regii timpului, #1) de Laura Nureldin
154. Eroare (Regii timpului, #2) de Laura Nureldin
155. Pădurea lui Joaquin Phoenix de Celestin Cheran


156. Renașterea (Assassin's Creed, #1) de Oliver Bowden
157. Frăția (Assassin's Creed, #2) de Oliver Bowden
158. Harry Potter și Piatra filosofală (Harry Potter, #1) de J. K. Rowling
159. Harry Potter și Camera secretelor (Harry Potter, #2) de J. K. Rowling
160. Muntele vrăjit de Thomas Mann
161. Sensul nopții (Sensul nopții, #1) de Michael Cox
162. Iubire și sânge de Catherine Delors
163. Eve (Eve, #1) de Anna Carey
164. Sacrificiul (Eve, #2) de Anna Carey
165. Răzvrătirea (Eve, #3) de Anna Carey
166. 50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile de David H. Lowenherz

* * * 

167. Rusoaica de Gib. I. Mihăiescu
168. Adela de Garabet Ibrăileanu
169. Calea Victoriei de Cezar Petrescu
170. Dulce ca mierea e glonțul patriei de Petru Popescu
171. Cel mai iubit dintre pământeni (vol. 1) de Marin Preda
172. Robinson Crusoe de Daniel Defoe
173. Moby Dick (vol. 2) de Herman Melville
174. Contesa Aneke (Ultima vrăjitoare din Transilvania, #1) de Cristina Nemerovschi
175. Prințesa albă (The Cousins War, #5) de Philippa Gregory
176. Blestemul regelui (The Cousins War, #7) de Philippa Gregory
177. Suita franceză de Irene Nemirovsky
178. Jocurile destinului de Douglas Kennedy
179. De neînvins de Laura Hillenbrand 
180. Blestemați de Chuck Palahniuk