joi, 30 noiembrie 2017

Wrap-up | Iunie - Iulie - August 2017

Nu știu cum de am reușit să uit de postările astea timp de jumătate de an. Chiar nu îmi dau seama cum de s-a ajuns aici! Probabil s-a datorat faptului că aceste luni au trecut atât de repede, încât nici măcar nu le-am simțit, deoarece au fost foarte încărcate. 

Dacă nu ar fi existat Goodreads-ul, nu știu cum mi-aș fi dat seama câte cărți am citit în acest luni. Sau poate că da, deoarece m-aș fi ajutat de Wrap-up-ul anterior și aș fi știut de unde să încep. Oricum, când am văzut că sunt treizeci și unu de cărți, am rămas puțin surprinsă și ușor panicată, deoarece nu nu știam (și sinceră să fiu, nici acum nu prea îmi dau seama) cu aș putea să introduc atâtea cărți în postare. În condițiile în care am un anumit model pe care îl urmez când vine vorba de postările de genul; scriu destul de mult chiar și la un wrap-up de cinci cărți, să zicem. Așa că am luat hotărârea să împart lunile pe jumătate, oprindu-mă la finalul lunii August, ca un wrap-up de vară. Restul de trei luni le voi introduce la postarea finală a lui 2017. Ca să-mi fie mai ușor și ca să nu încarc prea mult postarea. 

IUNIE
  1. Eroare (Regii timpului, #2) de Laura Nureldin. „Ceea ce m-a bucurat foarte mult la alegerea pe care a făcut-o Laura Nureldin în privința trecutului în care urma să o trimită pe Mora, a fost faptul că nu s-a îndreptat spre Europa, ci a ales calea Americii. Cu toate că, în privința secolelor XVIII–XIX aleg, fără să clipesc, continentul nostru, când vine vorba de frumusețe – eleganța aristocraților, hainele, eticheta, opulența castelelor, conacelor și a tuturor obiectelor de decor care îți taie răsuflarea –, îmi doream să fie ceva nou, ceva ce nu am explorat foarte adânc. Așa-zisa nobilime a Americii, și bucuria a fost și mai mare când am aflat locația exactă, și anume New Orleans. Sinceră să fiu, în direcția aceea nu prea am avut șansa să mă îndrept foarte des când a fost vorba de literatură. A fost o alegere care, pentru mine cel puțin, a fost primită cu brațele deschise.” 
  2. Și mă întunec (Saga Câștigătorului, #1) de Kiersten White. „Intriga, duritatea întregii povești, realismul istoriei pe care o știm cu toții  schimbată într-un mod original și foarte bine primit , Imperiul Otoman pe care l-am urât atât de mult la orele de istorie, dar pe care l-am iubit atât de mult în Și mă întunec, o Valahie săracă și dornică de o schimbare, totul sub comanda unei tinere neînfricată, care ar fi în stare să treacă și prin foc și să facă orice sacrificiu pentru a-și atinge scopul. [...]”
  3. Inima mea și alte găuri negre de Jasmine Warga. „Inima mea și alte găuri negre este o dovadă vie – pentru că există dovezi în fiecare dintre noi – a faptului că dacă renunți din a mai lupta, te distrugi pentru totdeauna, deoarece pentru unii vei fi ceva trecător, ce s-a întâmplat lângă ei. Vei fi vorbit o perioadă, amintit, ca apoi să fii uitat pentru totdeauna. Și nu meriți asta, pentru că tu meriți să trăiești și să o faci așa cum vrei tu și că ceea ce s-a întâmplat în trecut, este doar în trecut. Bineînțeles, nu trebuie să demonstrezi nimic nimănui, ci doar ție, trebuie să îți arăți că poți și că ești o un om puternic. Inima mea și alte găuri negre se află în categoria cărților pe care le recomand cel și cel mai mult.”
  4. Departe de mine, departe de tine de Flavius Simion. „[...] Dar nu s-a putut să-mi placă doar câteva, deoarece imediat cum am terminat prima strofă a primei poezii, mi-am dat seama că mă îmbarcasem într-o călătorie pe care o așteptasem de multă vreme și după care tânjeam cu atâta disperare. Am citit poeziile atât de concentrată, de dedicată tuturor sentimentelor pe care Flavius Simion mi le-a adus cu ajutorul acelor minunate creații, și nu o spun pentru că, pentru mine, fiind ceva mai nou, de care am ajuns să mă bucur de foarte puțin timp, accept totul și nu sunt atentă la nimic înconjurător. Nu. Poeziile din Departe de mine, departe de tine sunt o călătorie către o sumedenie de emoții, o simfonie de trăiri pe care le absorbi cu putere, și pe care – pe unele dintre ele – ajungi să le retrăiești din propriile-ți experiențe. Și fie că te dor, fie că îți readuc la viață momente frumoase din trecutul tău, te bucuri de ele exact așa cum sunt. [...]”
  5. Războiul lumilor de H.G.Wells. „[...] Este o poveste despre supraviețuire, despre a descoperi ce ar fi putut să facă și cum ar fi reacționat oamenii secolului XX, până în anii 1950, dacă s-ar fi confruntat cu o astfel de invazie, de exterminare. Pentru că este interesant să privești acțiunea și în trecut, nu doar din prezent sau viitor. Este un roman despre supraviețuire, despre găsirea celor dragi, despre minunile de a-i vedea vii în condițiile în care, de-a lungul acelei perioade infernale, lângă tine mureau mii de oameni. O poveste pe care, peste câțiva ani voi dori să o recitesc și cu siguranță că atunci, când voi fi mult mai matură și o voi descoperi așa cum este ea, o voi aprecia și mai mult decât am făcut-o acum. Pentru că Wells a scris o carte după care s-a inspirat unul dintre filmele mele preferate, și nu pot să nu o țin la inimă, orice ar fi.”
  6. Anomalii de Sadie Turner și Colette Freedman. „Manipularea din carte, puterea ce pare a fi atât de mare și greu de doborât, viitorul pe care îl pregătește acest bărbat ce nu are de gând să lase totul în acel stagiu, cruzimea cu care atacă la interior și pe care o sădește în mulțime din fragedă pruncie și modul prin care reușește să intimideze toată gloata, îți amețește creierul să îți dorești mai multă forță din partea celor care nu se conformează ideilor lui. Aproape că am trăit împreună cu personajele toate acele scene mai mult sau mai puțin plăcute, aproape că îmi venea să urlu când realizam unde era implantată trădarea și cât de greu era să ai încredere în oameni și cât de ușor se putea spulbera viitorul pe care ți l-ai pregătit cu atâta bucurie. Anomalii este categoric o carte care privește mai adânc decât mi-au oferit alte cărți de genul și arată că frumosul poate ascunde orori, tragedii, dar și speranțe ce pot fi înlăturate cu atâta ușurință.”
  7. Nemuritoarea Starling (Emblema eternității, #1) de Angela Corbett. „[...] un aspect pe care l-am apreciat foarte mult a fost în momentul în care am citit despre istoria Societății Amaranthine și a Rezistenței Daevos, despre modul cum au luat naștere fiecare și ce îi leagă, într-un anume fel, pe toți cei din ambele tabere. La fel de mult am îndrăgit și imaginația Angelei Corbett pentru modul cum a legat ideea de suflete-pereche, despre conexiunea dintre un bărbat și o femei atunci când ajung în acest stagiu și despre tot ceea ce reprezintă coperta, de fapt. A fost foarte interesant și cred că, dacă nici alții nu sunt mari fani ai triunghiurilor amoroase, cartea merită să fie citită chiar și pentru această legendă care sigur o vor îndrăgi măcar pe jumătate cât mi-a plăcut mie. Și poate din cauza asta mi-aș fi dorit să se concentreze puțin mai mult pe acest aspect decât pe dovedirea celor doi că sunt sufletele-pereche ale lui Evie; cred că jumătate din carte numai despre asta a fost vorba și a fost oarecum obositor.”
  8. Din ștreang de Aurelia Chircu. „Cum nu sunt foarte familiarizată cu poveștile polițiste, nu am fost foarte pregătită și atentă când a fost vorba de a analiza detaliile mai puțin evidente, așa că nu prea am fost pe fază în momentele în care ieșeau la iveală anumite acțiuni sau informații, ci mai mult ajungeam să fiu băgată în și mai multă ceață. Dar aici cred că a fost mai mult vorba de incapacitatea mea de a putea să dezleg anumite mistere, nu de modul cum autoarea le-a introdus în poveste. Deci din această privință mă consider vinovată; genul polițist nu a fost și nu cred că va fi unul dintre genurile pe care să le prefer, chit că aici a fost vorba și de aspecte fantastice. Uneori pot spune că am fost destul de nervoasă pe faptul că nu puteam să fiu pe fază și să anticipez anumite rezultate.” 

IULIE
  1. Sabia de sticlă (Regina Roșie, #2) de Victoria Aveyard. Mi-a sfâșiat sufletul în mii de bucățele! Nu știu dacă neapărat a fost mai bun decât Regina Roșie, dar în orice caz m-a surprins foarte mult în multe momente. Într-atât de mult încât aproape că începusem să plâng după ce văzusem că am terminat cartea și eu voiam mai mult, dar nu primeam. Sper din tot sufletul ca Editura Nemira să aibă în plan, pentru anul 2018, publicarea volumului trei.
  2. Stresul dintre orgasme de Ana Mănescu. „Stresul dintre orgasme este o poveste intensă, cu o nebunie atrăgătoare și care mi-a oferit senzații și emoții dintre cele mai răvășitoare și mai năucitoare. Am citit povestea, uneori poate neînțelegând gândurile personajelor, alte ori considerându-i total nebuni, dar acea frumoasă nebunie a dat și un mai mare farmec acestui Stres.... Nu cred că aș putea să citesc vreo carte de-a Anei Mănescu fără a conține acest mic strop de amețeală, fără aceste replici parcă scoase dintr-o cu totul altă lume, deoarece consider că genul acesta de povești o fac atât de specială, de diferită, atât de Ana.”
  3. Magonia (Magonia, #1) de Maria Dahvana Headley. „Prin stilul ușor al Mariei D. Headley, dar plin de farmec și care îți izbește de-a dreptul în față imagini pentru care imaginația îți este pusă cu mult la încercare, în aceste zile în care am lecturat Magonia, am plecat cu totul din realitate, fără ca măcar să îmi doresc să revin cu picioarele pe pământ. Nu am vrut, nu am simțit nevoia și nu am crezut ca fiind ceva necesar să o fac, când un tărâm atât de frumos – plin de mistere, de peisaje splendide și chiar și dureroase uneori – mi-a oferit atât de multe lucruri care să compenseze, fără doar și poate, ceea ce aveam sau nu se găsea în realitatea înconjurătoare. [...]”
  4. Acest cântec neîmblânzit (Monștrii din Verity, #1) de Victoria Schwab. „Victoria Schwab este un autor care a reușit să îmi ofere o poveste pe care nu credeam că o voi citit vreodată, o distopie în care luptele între oameni sunt puse pe planul doi și în care libertatea a ajuns să fie considerat un concept privit dintr-un alt unghi. Cel puțin eu cu asta am rămas după ce am terminat volumul, după felul cum am văzut că s-a încheiat. O scriitoare imprevizibilă, care categoric știe să își construiască cu minuțiozitate personajele și lumea, reușind să ne ofere o poveste cu un iz nou, cu întâmplări neașteptate, cotloane ascunse ce așteaptă să fie scoase la lumină, dar și cu secrete care efectiv au reușit să mă macine – și o fac și în continuare –, până ce vor fi elucidate. Pentru că Acest cântec neîmblânzit, pentru mine a fost – recunosc – o gură de aer proaspăt într-o mare cu prea multă banalitate și monotonie, din care cu mare entuziasm am fost scoasă la suprafață. O scriitoare pe care o voi urmări în continuare cu foarte multă atenție, și așa cum se întâmplă cu anumiți scriitori pe care i-am descoperit, voi face tot posibilul să îi citesc toate cărțile pe care le-a scris și pe care le va scrie în viitor.”
  5. Renașterea (Assassin's Creed, #1) de Oliver Bowden. După ce văzusem cum sunt jocurile, chiar mi-am dorit să citesc și seria de unde a pornit totul. Mi-a plăcut mult ce am descoperit în primul volum, dar parcă am simțit (pe tot parcursul cărții) că lipsește ceva destul de esențial. Nu știu, dar stilul autorului nu prea m-a încântat, sau poate se datorează traducerii. Ideea este că mă enervase puțin modul lui Ezio și a celorlalte personaje de a conversa, parcă mult prea lejer și uneori lipsit de substanță. Dar mi-a plăcut volumul și chiar o să urmăresc și continuările, deoarece ideea seriei este mult prea faină pentru a renunța. Doar că m-a dezamăgit puțin, atâta tot. Sau aveau eu prea multe așteptări de la ea. Probabil.  

AUGUST
  1. Regina Victoria. Secretele unei epoci de Matthew Dennison. „[...] Motivul pentru care am citit mai mult forțată cartea, motivul pentru care nu m-am încumetat să îi dau mai mult de două stele pe Goodreads – singura carte care a primit, până acum, în acest an, această notă  s-a datorat numai și numai autorului. Modul cum a aranjat informațiile, cum a povestit și abundența de citate, mai mult m-au zăpăcit, încât ajunsesem să nu mai înțeleg absolut nimic. Am vrut să citesc o carte despre regina Victoria, despre viața ei și despre modul cum a domnit, nu despre atâția și atâția oameni, introduși haotic, fără nicio schemă. Se trecea de la o idee la alta, se mai introducea câte un citat care pentru mine, cel puțin, nu a avut niciun sens ce se spunea în el. Când în sfârșit ni se relata ceva despre regina Victoria  în acel moment sperând atât de aprig că autorul mă va duce acolo unde îmi doresc , imediat se sărea la altă idee, erau descrise prea amănunțit anumite lucruri, încât m-au plictisit într-un mod groaznic. [...]„
  2. Experimentul MAMATATA de Iulian Tănase. Felul cum autorul reușea să le ofere câte o replică, modul cum conversa cu cei doi copii, cum le explica, a fost ceva frumos. Dragostea de părinte nu se compară cu nicio altă iubire, deoarece este una unică și nespus de strânsă. Momentele pe care și le petrece un părinte cu cel căruia i-a oferit viață, sunt atât de importante pentru copil, cât și pentru tată sau mamă. Pentru că atunci, în copilărie, consider că se nasc relațiile de peste ani. Un părinte cald, care își găsește mereu timp – chiar și câteva minute pe zi – cu cel mic, îi oferă acestuia momente pe care nu le va uita niciodată atunci când va ajunge, la rândul său, adult. ”
Următoarelor cărți nu le-am scris recenzii din cauza faptului că s-a nimerit să le citesc în acea perioadă în care luasem decizia de a renunța la blog. Nu știu dacă le voi reciti, dar mi-aș dori să o fac pentru câteva dintre ele. Unora mi-aș dori să le scriu și câte o părere, deoarece dacă nu aș face-o de la primul volum, atunci când voi ajunge să citesc și următoarele volume, din start nu le voi scrie recenzii, deoarece îmi place să vorbesc despre o serie, de la cap și până la coadă. Dar probabil că, peste ceva timp, mă voi reapuca de Proiectul Zero; am așa un regret că nu am scris nimic despre ea. Și la fel și cu Aleasa dragonului; pentru că Naomi Novik și pentru că am adorat povestea.
  1. New York. Pasiuni ascunse (Pasiuni, #1) de Rodica Mijaiche. Povestea pe care a construit-o Rodica Mijaiche a fost una pe care să o citești atunci când dorești să mai evadezi din monotonie, când vrei să te afunzi în dragoste și să te lași absorbită de iubire și momente de tensiune. Relația dintre cele două personaje a fost una cu suișuri și coborâșuri, cu plecări și cu veniri, dar și cu momente de relaxare și plinătate. A fost o poveste interesantă, plăcută și relaxantă.
  2. Proiectul Zero (Proiectul Zero, #1) de Lavinia Călina. Este de la sine înțeles că după ce vom citi Proiectul Zero vom înțelege mai multe aspecte care, în Zona Zero au rămas în ceață, și asta s-a și întâmplat. Dacă mi-a plăcut mai mult față de Zona Zero? Nu aș putea să fac o comparație, deoarece, din perspectiva mea, aceste două cărți ne-au transmis lucruri diferite, așa că nu pot să spun cu care am rezonat mai mult. Dar categoric este volumul care m-a făcut și mai curioasă și care m-a determinat să îmi placă și mai mult ceea ce a început să facă Lavinia Călina în Zona ZeroÎn orice caz, după finalul pe care ni l-a oferit Lavinia, sper să aibă milă de noi și să scrie cât mai repede continuarea; pentru sufletele noastre lăsate să atârne deasupra unui hău, agățate numai în niște crengi fragile, dar și pentru că întrebările sunt numeroase.
  3. Saga reginelor de Jean des Cars. Primul motiv pentru care mi-am dorit să citesc Saga reginelor s-a datorat faptului că a fost scrisă de Jean des Cars, deoarece autorul are un mod foarte frumos și ordonat de a povestii istoria și de a te atrage, în așa fel încât să înțelegi cu ușurință, fără a te încărca în detalii, uneori poate fără esență. Iar al doilea motiv s-a datorat faptului că sunt o mare pasionată a reginelor Europei, a curajului cu care au înfruntat viața și a modului triumfător pe care l-au abordat pentru a-și atinge țelurile. Am citit despre regine despre care mai știam și de dinainte, dar au fost câteva despre care nu știam mai nimic. Și mi-au plăcut atât de mult încât nu am putut rezista să nu caut pe internet anumite informații. Un volum cu poze atât de frumos alese, viu colorate sau fără, dar care au înfățișat atât de bine viețile de dinainte.
  4. Aleasa dragonului de Naomi Novik. După ce am mers la Clubul de lectură Nemira de luni, în care am discutat despre Aleasa dragonului, acum parcă regret și mai mult pentru că nu i-am scris o recenzie la momentul potrivit. Dar am în plan să recitesc romanul, deoarece îmi doresc atât de mult să vorbesc despre el, dar și să retrăiesc evenimentele din el.Cu stilul minunat al lui Naomi Novik (pe care îl iubesc din seria Temeraire), a reușit să construiască o poveste de-a dreptul magnifică, magică și minunată. Cei trei M.!
  5. Soldați ai terebentinei de Răzvan T. Coloja. Înainte de Soldați ai terebentinei, nu am mai citit nimic de  acest autor și chiar eram curioasă, deoarece titlul mă atrăsese foarte mult, la fel și coperta ce parcă arată viața de acum mulți ani. Viața unor tineri care se regăsesc și în cei din prezent (în cei care ascultă rock și sfidează anumite reguli), a unor rebeli de odinioară, care își doreau să își trăiască viața exact așa cum și-o doreau, fără a fi obligați să facă lucruri pe care nu le considerau potrivite. A unor tineri ce nu acceptau reguli fără noimă uneori, care doreau o schimbare. Nu știu dacă neapărat am prins esențialul cărții, dar eu așa am înțeles Soldați ai terebentinei. Și mi-a plăcut cartea!