sâmbătă, 21 octombrie 2017

Revenire, împreună cu ceva schimbări


Pentru cei care mă urmăreați pe pagina de Facebook a blogului, ați fost la curent cu faptul că, acum câteva luni, am făcut un anunț prin care luasem decizia de a renunța la blog; da, decizia pe care nu credeam că voi ajunge să o pun în aplicare pentru ceva ani de acum încolo. Dar prin niște circumstanțe foarte tensionate prin care am trecut în această vară – și care nici acum nu simt că s-au diminuat foarte mult din intensitate , simțeam că nu mai fac față la nimic, și dacă voiam să funcționez din punct de vedere al anumitor aspecte, eram nevoită să renunț la ceva. Și cum, din lista pe care o aveam, blogul ajunsese să fie singura opțiune, am înghițit în sec și a trebuit să iau această decizie îngrozitoare; sincer, una dintre cele mai dificile din viața mea! Nu voi detalia ceea ce s-a întâmplat, pentru că nu îmi doresc să expun chiar tot ce a fost atunci, și nici nu cred că mai are vreun rost oricum. Ideea este că pe la mijlocul lunii august, am spus stop, și am plecat, ca să zic așa.

Acum, după două luni în care am tot intrat pe Facebook și am văzut tot felul de postări legate de literatură, link-uri către recenzii de pe diferite bloguri și alte lucruri de genul, am avut un nod în gât care parcă mă oprea să merg înainte. Mă durea sufletul că eu nu mai făceam parte din acea comunitate atât de minunată și că nu am putut să fiu mai tare, mai puternică, încât să nu fiu nevoită să îmi opresc activitatea de pe blog. Dar ceva s-a schimbat zilele trecute, când venind de la facultate am realizat că unul dintre puținele lucruri pe care le făceam de plăcere, îl scosesem din viața mea, de parcă nu ar fi însemnat nimic. Ca pe o cârpă. Ceea ce m-a înfuriat, într-un fel. Cât de aiurită putusem să fiu încât să renunț la ceea ce mă bucura enorm de mult  care îmi aducea fericire în zilele grele , postând în acel anunț că recenziile ajunseseră dă fie pentru mine o povară? Cum de acceptasem să ajung la această concluzie atât de nepotrivită? Pentru că, atunci când un hobby  sau orice altceva  te încarcă cu energie, îți bucură viața, trebuie să lupți până în pânzele albe pentru a-l ține lângă tine! Și asta am de gând să fac de acum încolo. Să lupt și să nu las greutățile pe care le înfrunt, să mă schimbe. 

În titlu am menționat cum că vor exista câteva schimbări pe blog, și asta am de gând să pun în aplicare. Cu toate că acum este puțin mai bine față de ce s-a întâmplat în vară, nu pot spune că acum mă simt mult mai ușurată, dar consider că le voi putea înfrunta cu mai multă tărie. Și pentru asta trebuie să fiu puțin mai liberă, așa că nu voi mai dori să fac nicio colaborare cu nicio editură  pentru că cititul unor cărți într-un interval de timp ajunsese să fie mult prea solicitant, astfel că mă simțeam mereu constrânsă , voi citi atunci când îmi permite timpul și nu voi mai lăsa să se mai acumuleze atâta material de scris; nu știu câte cărți care așteaptă să fie recenzate sau nu știu ce postare pe care o voi avea în gând. Pentru că voi încerca să nu mă mai aglomerez, astfel încât să nu mai ajung să mă consider suprasolicitată. Oricum sunt restantă cu recenzia cărții Experimentul MAMATATA, scrisă de Iulian Tănase, pe care am primit-o pentru colaborarea cu editura Herg Benet, din vară. 

Cum vechea pagină de Facebook am șters-o acum ceva timp, zilele trecute am făcut una nouă  pe care o găsiți aici , și pe care sper să doriți să o urmăriți și acum. Cam atât am avut de spus, sper că voi fi reprimită cu [,] căldură printre voi, cei care îmi urmăreați blogul înainte, și o să mă străduiesc, cât de bine voi putea, să fac o treabă cât mai bună.