joi, 1 iunie 2017

Wrap-up | Aprilie - Mai 2017

Cred că voi ajunge să postez Wrap-up-uri numai la intervale de două (sau chiar), trei luni. Se pare că timpul nu prea îmi mai permite să citesc atât de mult pe cât îmi doresc, și am impresia că vacanța de vară nu va putea să schimbe ceva în privința asta. Deja privesc tot parcursul ei și văd cum se adună tot mai multe evenimente care nu prea își doresc să îmi ofere foarte mult timp pentru relaxare. Și cu toate că nu sunt foarte bucuroasă în privința acestui aspect, prefer să nu mă plâng prea mult, deoarece nu se știe ce se va întâmpla pe viitor. Nemulțumitului i se ia și puținul pe care îl are, dacă nu știe să-l aprecieze și pe acela. 

În orice caz, să lăsăm în urmă timpul fragil și să ne concentrăm pe acest Wrap-up, pe aceste două luni în care, cu toate că nu am citit foarte mult în cea de-a două, am simțit cum a trecut, ca și cum aș fi clipit o singură dată. Sper să fie la fel și în această lună, deoarece Marți am primul examen și deja mă doare sufletul. Deci, din pricina asta, cum în luna Iunie nu mi-am propus să citesc decât o carte (dacă voi reuși să o citesc și pe aia, cu toate că are doar două sute de pagini și se citește foarte repede), următorul Wrap-up va veni abia la sfârșitul lunii August. 

Aprilie
  1. Fata de la nord de ziuă, de Alexandru Voicescu. "[...] Pentru că Fata de la nord de ziuă a oferit cititorilor – și sper că o vor citi cât mai mulți – un caleidoscop de întâmplări desprinse dintr-o imaginație deosebită, dintr-un autor care consider că are atâtea de oferit și care ne poartă prin lumi și povești cum nu se mai întâlnesc în altă parte. Îți este poate greu să vorbești/scrii despre ele, să le explici altora de ce ți-au plăcut atât de mult, dar știi că au făcut-o și că, probabil, dacă le vei citi peste câțiva ani, îți vor arăta alte lucruri. [...]"
  2. Irina, de Adina Speteanu. Cartea ar fi putut să fie mult mai bună de trei steluțe; așa cum am notat-o eu. Aspectele care m-au deranjat au fost anumite clișee și lucruri destul de previzibile, dar și greșelile de editare, mult prea frecvente. Și, în afară de acestea, au existat momente în care rămâneam destul de confuză, deoarece nu înțelegeam cum se ajunsese la acel punct. Cât despre povestea în sine, partea a doua mi-a plăcut mult mai mult, m-a ținut mult mai concentrată, dar mi-a oferit și o emoție mai intensă. Per total, romanul a fost frumos, destul de palpitant, cu un deznodământ interesant. Aștept următoarele cărți ale autoarei. 
  3. Pădurea lui Joaquin Phoenix, de Celestin Cheran. „Un aspect care m-a încântat nespus de mult la povestirile lui Celestin Cheran a fost neașteptatul mod prin care se încheiau anumite dintre ele – aproape toate chiar –, foarte imprevizibile și care reușeau să îți aducă fie un zâmbet pe buze, fie să te șocheze, de-a dreptul. Ajutat de talentul cu care a fost înzestrat în a povestii, dar și de imaginația pe care o deține, autorul ne-a oferit și ne oferă – în doar câteva pagini dintr-o singură lume – sentimente dintre cele mai intense. Dar și farmecul cu care și-a creat personajele și felul cum le-a introdus în poveștile respective m-au determinat să ajung la concluzia următoare: Celestin Cheran este un scriitor imprevizibil, cu un potențial uriaș în literatura noastră dar și unul care ar trebui să fie citit de cât mai mulți cititori. Așa că citiți Pădurea lui Joaquin Phoenix și bucurați-vă și voi – așa cum am făcut-o și eu – de poveștile pe care scriitorul ni le-a oferit.”
  4. Camere de hotel, de Anda Docea. „Chiar dacă titlul cărții poartă numele uneia dintre povești, eu am ajuns la concluzia că el se pliază, se potrivește cu tot conținutul și că aici este vorba despre un tot, nu doar despre un fragment, ce se rezumă la o singură poveste care a ieșit în față. Nu, când am spus „Camere de hotel” m-am gândit, instantaneu, la o clădire uriașă, cu o infinitate de etaje  care ar fi trecut de nori, de atmosferă și de tot ce se află în jurul și mai departe de Pământ  și cu o infinitate de camere, în care erau găzduite povești fără număr, una nefiind la fel cu alta. Toate speciale, diferite și care îți oferă cu totul și cu totul alte experiențe.”
  5. Prin cenușă de visuri (Nemuritor, #4), de O.G.Arion. „Toată aventura – pentru că, sinceră să fiu, a întrecut orice altceva față de alte întâmplări – pe care a trăit-o Victoria de-a lungul acestui volum nu-ți oferă un loc în care să-ți tragi răsuflarea. Este un vârtej de evenimente, de informații, trăiri, cu un deznodământ pe care nu-l veți uita prea curând și prea ușor.”

Mai
  1. Arhivista Wasp, de Nicole Kornher-Stage. „Un aspect pe care l-am apreciat și l-am îndrăgit foarte mult a fost modul cum Nicole Kornher-Stage a creat așa-zisa istorie a arhivistelor, modul cum a luat naștere toată această meserie pe care o aveau tinerele, dar și cât de îngrozitor de grea s-a dovedit a fi. Cum Catchkeep îi proteja mai mult sau mai puțin pe oameni, precum o zeiță ce păzea din ceruri, cu puteri nemărginite și cu o influență atât de mare pe care o avea asupra acestor bieți muritori. Mi s-a părut interesant și faptul că, în ciuda sărăciei lucide în care era nevoită să trăiască Wasp, totuși era considerată ca fiind o apărătoare trimisă de Catchkeep, pentru a-i ține pe oameni la distanță de fantome.”
  2. Seducția apei, de Monica Ramirez. Din păcate, nu am mai ajuns să scriu recenzia acestei cărți, dar vă spun că mai puțin de cinci stele nu a putut să primească din partea mea. După ce prima carte pe care am citit-o de la Monica Ramirez a fost Viață dublă la Veneția și apoi continuând cu foarte cunoscuta și minunata serie Alina Marinescu, mi-a fost dor să mai lecturez ceva stand-alone de la ea. Nu am ales cartea după un anumit criteriu (mai are câteva stand-alone-uri scrise), ci pur și simplu am cumpărat-o cu ochii „închiși”. Pentru că știam că o să-mi placă și pentru că oricum am de gând să citesc tot ce a scris și va scrie de acum încolo. Cât despre Seducția apei, este o seducție în adevăratul sens al cuvântului, o carte care, în primă fază pare un romance obișnuit, dar cu cât înaintez în poveste, cu atât îți dai seama cât de diferită ei. Cu personaje enigmatice, senzuale și misterios de incitante, Monica Ramirez a construit (din nou) o lume în care îți vei dori să trăiești, oricât de mare ar fi pericolul la care te vei expune. Pentru că magnetul este mult prea puternic și pentru că nu îți dă voie să privești în afara frumuseții oferită. 

La mulți ani de ziua copilului!