sâmbătă, 4 martie 2017

„Ultimul viking” (Nemuritor #1) de O.G.Arion

Păreri adunate: Ultimul viking este o cutie a misterelor: ridici capacul şi nu ştii ce vei descoperi. La început scormoneşti timid, dar cu cât înaintezi în căutare devii dependent. Desi relaxant, amuzant si  ironic Ultimul viking  este în esenţă bazat pe o documentare minuţioasă,  Oana Arion reuşeşind să creeze un fantasy fascinant.” (Literatura pe tocuri)

De la prima până la ultima pagină am fost fascinată de arta cu care autoarea a reușit să împletească mitologia cu fantezia și în același timp să ne introducă într- o frumoasă și imposibilă poveste de iubire. Nu lipsește nici umorul, care este amprenta personală a autoarei.(Nicoleta Tudor)

Ultimul viking este cartea de care m-am îndrăgostit pentru totdeauna! O carte fantasy în care nimic nu este ceea ce pare! Vikingi, vampiri și oameni într-o atmosferă fantastică, întunecată, seducătoare până la limita nebuniei. Cine este vânătorul? Cine este cel vânat?” (Natașa Alina Culea)

„O serie ce nu trebuie ratată de iubitorii genului fantasy. Personaje greu de uitat, acțiune şi mister, toate ingredientele necesare să uiți de somn şi să citești cartea dintr-o suflare.” (Lavinia Călina)

Recenzia: Când Oana Arion a publicat acest volum  în prima ediție, cu acea copertă albastră , când am aflat ce fel de personaje va conține povestea ei, mi-am spus că este necesar să-l adaug pe wishlist-ul meu. Am făcut-o în secunda următoare, dar până să reușesc să mi-l achiziționez, a mai trecut un timp în care scriitoarea a publicat și al doilea volum, și când am văzut că s-a ajuns și la cel cu numărul trei, m-am enervat și  ca să o spun așa  am pus piciorul în prag. Așa că la lansarea părții a treia, la Târgul de Carte Gaudeamus din 2016, mi-am cumpărat Ultimul viking. Și de atunci și până în momentul în care m-am apucat să citesc cartea, am privit-o numai cu o sumedenie de întrebări care mi se roteau prin toate părțile prin cap. 

După ce am citit titlul, după ce am văzut coperta, mi-am spus că „Nemuritor” va fi, cu siguranță, seria care mă va împinge de la spate să încep să urmăresc serialul Vikingii. Dacă a reușit sau nu, veți afla la finalul recenziei. (Auzi la ea, să așteptați până la final! Dar cine se crede? Vă zic eu, a făcut-o! I-a plăcut atât de mult cartea asta, încât primul lucru pe care l-a făcut după ce a terminat-o de citit, a fost să caute serialul pe net! E disperată fata!) Oricum, vă transmit de pe acum, dacă sunteți și voi în situația în care m-am aflat eu în urmă cu ceva timp, vă îndemn să citiți toată recenzia, deoarece  cine știe?  poate voi reuși să vă conving să vă comandați cartea; sau pe toate care au fost, până acum, publicate la Librex.

Pe Oana Arion am reușit să o întâlnesc  dacă nu mă dezamăgește memoria  de două ori; prima dată când Monica Ramirez a lansat Recviem pentru un asasin și atunci când autoarea a lansat al treilea volum al seriei „Nemuritor”, Dincolo de timp, în cadrul Târgului de Carte Gaudeamus, de anul trecut. Aveam o siguranță că o să-mi placă ceea ce scria, prin prisma personalității ei, prin faptul că este un om pe care l-ai putea recunoaște cu ușurință într-o mulțime uriașă. De o veselie molipsitoare și cu un zâmbet care nu-i lipsește niciodată de pe buze, m-a făcut să ajung la concluzia că nu voi găsi clișee în cartea ei. De ce, vă întrebați? Pentru că un astfel de om  plus că am experimentat și cu alți scriitori  nu ar putea scrie niciodată ceva banal, simplu și fără personalitate. Iar cu asta cred că am spus tot, pentru a-mi argumenta siguranța pe care o am. 

Povestea. Palpitantă, plină de mister, încărcată cu umor și plină de scene neașteptate. Ei bine, cu siguranță că, până acum, v-ați dat seama că mi-a plăcut mult Ultimul viking, și cu toate acestea, nu sunt în stare să închei recenzia într-o maniera atât de bruscă, pentru că mai am multe de scris. De multe ori mi s-a întâmplat să plec la „drum” cu un bagaj în care am îndesat o mulțime de lucruri pe care aș putea să le consider ca făcând parte din destinația în care urma să ajung, dar de prea puține ori ceea ce am târât după mine, s-a și potrivit cu peisajul din jur. Așa cum a fost cazul și cu povestea de față. După ce am coborât din vehicul, am realizat că tot bagajul trebuia aruncat, pentru că nu puteam ține nimic ce adusesem cu mine; nu se potrivea în nicio privință. Pentru că nu am întâlnit un personaj principal neajutorat, ci o tânără puternică, care lupta cu tot ce avea în ea pentru ca cei de lângă ea să fie în siguranță, și pentru că nu renunța cu una cu două, ci continua bătălia până ce câștigul se afla de partea ei. Victoria Grey este tipul acela de femeie independentă, care nu ar avea nevoie de un bărbat lângă ea pentru a prinde curaj, pentru a se descurca, pentru a fi apreciată și admirată. Iar aceste aspecte au reușit să o propulseze cu ușurință în topul cu cele mai puternice personaje feminine, pe care mi l-am creat; și acest lucru s-a întâmplat de la primul volum, deci vă dați seama cum va fi pe mai departe!

Am văzut, de foarte multe ori, conversații în care cititorii  sau mai bine să spun cititoarele  se aflau în tabere diferite în privința a doua personaje masculine; aducând vâlvă și agitație în jur. Cum nu citisem, pe atunci, Ultimul viking, mă consideram ca fiind picată de pe lună, pentru că nu înțelegeam de ce, în unele cazuri, era preferat Arrio, și în altele, Ian. Presupun că dacă am pășit în lumea creată de Oana Arion, ar trebui să știu unde să mă așez, și cu toate că îmi plac ambele personaje foarte mult  fiecare fiind special în felul lui , nu pot să rămân pe dinafară, deoarece nu prea am cum. Ori de câte ori citeam conversații în care se afla și Ian, dacă Arrio „ateriza” în secunda următoare în acel loc, totul se ducea de râpă. Așa că da, nu am fost capabilă să rezist farmecelor lui Arrio. Dar, având în vedere că mi-au plăcut ambele personaje într-o măsură aproape egală, nu se știe niciodată când voi schimba taberele; știu că nu e frumos să nu fii loial, dar de data asta, nu eu voi fi de vină. Vorbiți cu autoarea!

Toate acele legende, acea parte din istoria Europei la care nu prea am avut acces în anii de generală și de liceu, mi-au fost îngăduiți cu ajutorul acestei serii. Istoria vikingilor cred că este una dintre cele mai interesante, mai magice și mai fantastice dintre toate câte s-au povestit. Eu o găsesc ca fiind ușor controversată, dar cei mai cunoscători mă pot contrazice, deoarece nu este bătut nimic în cuie. Ceea ce ni s-a relatat de anumite personaje, despre Odin, Loki  și da, în această privință, sunt de acord cu Victoria  și ceilalți zei din mitologia nordică, cred că este una dintre părțile mele preferate din poveste. Modul frumos în care ne-a fost relatat, m-a determinat să citesc în timp ce-mi imaginam toate acele scene, de parcă s-ar fi întâmplat în sufrageria mea. Iar un alt aspect pe care l-am apreciat enorm de mult a fost mica povestioară de la sfârșitul volumului, pe care am citit-o pe nerăsuflate.

Am văzut că seria este foarte cunoscută, văd mai tot timpul imagini cu cărțile de la diferiți cititori, și nu pot decât să mă facă să zâmbesc, deoarece sper să fie descoperită de câți mai mulți cititori. Nu știu dacă mai este rost de vreo recomandare, dar una în plus nu cred că a făcut niciodată rău nimănui. Dacă vreți să evadați într-o lume care nu prea a mai fost întâlnită  atât în cărțile scrise de autorii români, cât și de cei străini , atunci cu siguranță că trebuie să citiți Ultimul viking! Dacă sunteți genul de cititori ce sunteți pasionați de istorie, de mitologii, în care să fie prezentă și ficțiunea, atunci Ultimul viking este alegerea potrivită pentru voi. Sau dacă nu aveți nevoie de toate aceste motive, cumpărați cartea  sau pe toate cele trei volume  și citiți!