sâmbătă, 25 februarie 2017

”I.R.En” de Sandra Coroian

Descrierea: Atunci când afli că viața pe care ai trăit-o nu îți aparține, ce ai de gând să faci?

Într-o lume în care oamenii se ghidează după 5 coduri, sunt conduși de 5 Supremi, iar visele sunt interzise, Cehel Ynue, o tânără ce pornește în viață ca fiind un copil prodigy, se zbate să descopere adevărul, încălcând regulile.


Pe parcursul călătoriei sale, Cehel se întâlnește de mai multe ori cu termenul necunoscut I.R.En., care îi obsedează subconștientul și care o împinge spre aflarea adevărului.

O singură lume, fenomene bizare greu de explicat, un Healer și un Mediator care refuză să accepte realitatea oferită de către sistem.

I.R.En., romanul care împinge cititorul să se îndoiască de propria realitate în care trăiește, făcându-l să întoarcă pagină după pagină pentru a afla răspunsul la toate întrebările pe care este constrâns să și le pună.

Recenzia: Cum nu prea am mai avut timp să mă dedic blogului, așa cum o făceam înainte, recenziile cărților pe care le citesc tind să apară mai greu decât mi-aș fi dorit. Dar să spunem că voi ajunge, cu timpul, să mă obișnuiesc cu acest program care nu prea mă încântă deloc. Înainte de a vorbi de conținutul cărții I. R. En., aș vrea să menționez faptul că a fost unul dintre romanele pe care voiam să le citesc cel mai mult, în perioada în care Editura Quantum Publishers a dezvăluit coperta. Când mă uit la ea, îmi aduc aminte de lansarea de la Gaudeamus, unde Theo Anghel sau autoarea  nu mai știu cu exactitate cine  a dezvăluit faptul că cifrele de pe chipul fetei de pe copertă  despre care am uitat cum se numește acest cod –, reprezintă primul capitol. Mi s-a părut a fi o idee atât de faină și de interesantă, la care numai un om cu inspirație s-ar fi putut gândi, încât mi-a adus un zâmbet de uimire pe față! Am fost mai mult decât plăcut surprinsă!   

Science Fiction-ul nu este printre genurile cu care pot să mă mândresc, ca și număr de cărți lecturate, deoarece nu au fost multe; singurul clasic al acestui gen, pe care l-am citit, a fost Arthur C. Clarke, restul fiind doar cărți încadrate în genul Young Adult, unde mai apăreau, din când în când, influențe ale Science Fiction-ului. Prin urmare, exista șansa ca unele aspecte din I. R. En. pe care nu le-am înțeles, să se datoreze și acestei experiențe pe care nu o am cu astfel de lumi. Și au existat câteva, unele dintre ele reușind să fie elucidate din comentariile pe care le-am citit, scrise de autoare. Cum ar fi faptul că, de multe ori, când terminam de citit câte un capitol, să fiu din ce în ce mai confuză, deoarece nu prea înțelegeam de ce se întâmplau acele lucruri, și cum de se ajunsese acolo. Dar cum Sandra a menționat că făcuse expres așa, ca noi să fim într-o continuă ceață, m-am mulțumit să nu cer mai multe explicații, până ce nu voi citi și volumul doi; despre care am aflat că va apărea, cândva, după o perioadă în care Sandra Coroian va dori să se axeze pe o altă carte. 

Ideea este, într-adevăr, mai mult decât interesantă; sinceră să fiu, e o lume total nouă, în care totul o ia de la zero și personajele se confruntă cu altfel de probleme, dar care, până la urmă, ajung cam la aceeași nemulțumire. O mulțumire pe care, până la urmă, și-o doresc cu toții a fi rezolvată. Un lucru care mi-a plăcut foarte mult au fost acele coduri pe care, dacă oamenii le încălcau, riscau să fie aspru pedepsiți. M-a făcut să mă duc puțin cu gândul la o lume distopică, o lume în care regulile erau impuse cu strictețe, în care extravagantul, ieșirea din tipar, nu aducea cu ele decât repercursiuni. Este, cu adevărat, ceva psihologic la mijloc, deoarece te frământă, îți pune mintea la contribuție, te întoarce de pe o parte pe alta, te pune să stai drept, ca apoi să-ți lege picioarele cu o sfoară, atârnându-te cu capul în jos. Nu știi niciodată ce urmează să se întâmple pe mai departe! Chiar sper ca în volumul doi, întrebările pe care le am  măcar o parte din ele , să-și găsească răspunsul, să aflu mult mai multe lucruri despre tot ceea ce a creat Sandra Coroian, despre acei Cinci Supremi, și despre cum de s-a ajuns în toată acea strictețe exagerată, pentru o persoană care nu ar putea să trăiască într-o lume în care totul îi este dictat, în care o mică greșeală te va duce pe culmile durerii; despre orice regulă încălcată ar fi vorba. 

Dacă pe Cehel nu am putut-o înțelege de multe ori în carte, ceea ce m-a determinat să nu o am încă la inimă, pe Jason l-am plăcut din prima clipă. Imediat cum a apărut în peisaj, am știut că va fi un personaj despre care să vreau să aflu cât mai multe, despre care să-mi doresc să apară de mai multe ori. Așa cum se întâmplă cu acele personaje care te „ating” într-un anume fel și care îți transmit niște sentimente mai speciale. Despre Cehel, nefiind pe aceeași undă când a venit vorba despre anumite decizii pe care le lua și despre modul cum reacționa  astfel neînțelegând-o , nu m-a putut face să o plac foarte mult. Cel puțin nu la începutul cărții, mai spre final reușind să o accept; dacă o pot spune și așa. Categoric că sunt personaje în I. R. En. pe care nu voi ajunge să le sufăr vreodată, deoarece așa au fost construite, să facă totul în contradictoriu cu ceea ce ar fi etic și moral, așa că puteți ajunge la concluzia că am fost, în unele momente, nervoasă pe anumite persoane. Le voiam moarte cu orice preț, sau măcar, pentru început, să le simt o fărâmă de suferință cum le străbate corpul. Și dacă s-a întâmplat – veți afla numai citind , nu a fost îndeajuns încât să mă satisfacă. 

Cu toate că povestea mi se pare a fi spectaculos de neașteptată  după ce am citit descrierea , nu credeam că totul va fi chiar atât de complicat, am simțit nevoia să mai zăbovesc în anumite părți din capitole; în unele locuri mi s-a părut a fi puțin grăbită acțiunea. Înțeleg că este o poveste în care totul poate să o ia într-o altă direcție și că întorsăturile de situație nu te anunță înainte, ci ele doar apar vijelios, dar, cu toate astea, aș fi vrut ca autoarea să fi scris mai mult. 

Vă plac cărțile Science Fiction? Atunci vă îndemn să-i dați o șansă. Doriți să știți de ce cartea are un titlu care stârnește întrebări peste întrebări? Atunci citiți-o, pentru că numai așa veți putea să priviți literele fără a vă durea capul din cauza întrebărilor fără răspuns. Ați citit fragmentele postate de autoare și nu înțelegeți foarte bine ce se întâmplă acolo? V-am mai spus de două ori să citiți cartea, nu? Atunci cred că preziceți ce voi urma să scriu în continuare. Citiți cartea dacă sunteți curioși!

Mulțumesc Editurii Quantum Publishers pentru exemplarul oferit!