duminică, 26 noiembrie 2017

„Pentru că eu sunt. Pentru că tu ești” (Nemuritor, #5) de O.G.Arion

PĂRERI ADUNATE: Pentru că eu sunt. Pentru că tu ești e seria „Nemuritor” la superlativ. E nemiloasă, dulce și intensă, poetică și epică. Te lasă fără cuvinte, cu sufletul plin de recunoștință de a o fi cunoscut pe autoare și cărțile ei minunate. (Andreea Băluțeanu – Diva Hair)

Felicitări, Oana, pentru această evoluție extraordinară și pentru ne-ai permis să însoțim personajele – prietenele noastre – în această călătorie uluitoare, cu final epic. (Antoaneta Smaranda – Drumul vieții)

Iubire. Speranță. Argint. Îmbinând aceste cuvinte, Oana a creat o serie nemuritoare, veșnică în inimile cititorilor. (Daniela Oțet)

Originală, palpitantă și amuzantă, seria „Nemuritor” crează dependență de la prima pagină citită. Fanii genului urban fantasy vor savura cu certitudine amestecul reușit de aventuri, legende, povești pasionale de iubire. (Claudia Beian – Îndrăznește mai mult)

Frânturi de istorie învăluite în legendă și mit, pudrate cu fantezie și unite de imaginația Oanei Arion. Un adevărat deliciu asezonat cu mister și bătăi accelerate de inimă. (Diana Macovei – BookNation)

O serie care o așează pe O. G. Arion nu doar în rândul celor mai promițători scriitori români din noua generație, dar și la loc de cinste în inimile cititorilor pe care i-a cucerit. (Ana Bășică – A drop of inspiration)

RECENZIA: Nu prea îmi este deloc ușor să mă apuc să scriu ultima recenzie pentru o serie la care am ținut și țin – de la primele pagini ale primului volum – atât de mult. Tot timpul am urât când a fost vorba despre aceste momente, deoarece eram conștientă că nu mă voi mai întâlni cu personajele pe care le-am îndrăgit și cu care am trecut prin atâtea, în decursul multor aventuri mai mult sau mai puțin răvășitoare. Parcă mi se pune un nod în gât și sunt sigură că, din cauza acestui fapt, de-a lungul întregii recenzii mai mult voi abera, ajungând să mă îndrept pe drumul de pe lângă subiect sau să o lungesc cu unul, dar în așa fel încât voi să nu înțelegeți nimic din ce am scris. Încă sunt amețită – și sunt ferm convinsă că nu voi reveni pe linia de plutire prea curând –, încă încerc să retrăiesc evenimentele desfășurate în Pentru că eu sunt. Pentru că tu ești, pentru a rămâne încă conectată cu această lume fantastică, din toate punctele de vedere.

Imediat după ce am terminat de citit Prin cenușă de visuri, finalul pe care Oana ni-l oferise acelui volum, parcă mă băgase într-o priză ce mă încărcase cu o nerăbdare greu de suportat, deoarece – în ciuda faptului că eram conștientă de faptul că avea să mai fie doar un volum din serie – nu mai aveam deloc stare să descopăr cum avea să se continue povestea, din punctul în care fusese oprită. Fiind la curent cu anumite aspecte pe care unele personaje nu le cunoșteau, curiozitatea de a afla cum aveau să reacționeze în momentul în care li se vor dezvălui acele informații, mă determinase să-mi creez o sumedenie de scenarii, unele plauzibile, altele poate mai puțin. (Dacă încă nu ați citit Prin cenușă de visuri, sigur nu înțelegeți la ce mă refer, dar dacă ați parcurs volumul patru, presupun că scenariile mai puțin plauzibile nu prea le considerați ca fiind așa. Deoarece, într-o astfel de serie, absolut orice poate fi posibil! Și credeți-mă când o spun: nu scoateți nimic din ecuație în momentul în care citiți ceva scris de Oana Arion!) Că s-a potrivit deznodământul seriei cu ce am avut eu în cap, credeți-mă că m-am gândit la absolut orice, numai nu la acest final pe care l-a ales autoarea. Și nu pentru că nu aș fi crezut-o pe Oana în stare de așa ceva, ci pentru că, la câte lucruri s-au întâmplat de-a lungul seriei, ajunsesem că cred că la orice m-aș fi gândit eu, aș fi făcut-o degeaba. Și așa a fost. (Dar tot m-am gândit, deoarece nu mi-am putut opri mintea să nu o facă.)

Nu pot spune că Pentru că eu sunt. Pentru că tu ești a fost un volum mai bun sau mi-a plăcut mai mult decât celelalte patru ale seriei, deoarece Oana a știut – de la început și până la sfârșit – să-și mențină toate cărțile pe aceeași lungime de undă: la stagiul de perfecte. În schimb, categoric a fost cel care ne-a oferit ceva și mai diferit față de celelalte, o lume pe care cu greu ți-o poți imagina, o lume stranie, dar totuși fascinantă, o lume în care am găsit personaje care – mie, cel puțin – au reușit să-mi trezească sentimente pe care destul de rar reușesc să le simt. În afară de acest lucru, în partea aceasta m-am confruntat cu ceva ce în volumele anterioare nu au existat. Și a fost interesant, deoarece pentru mine a fost ca o experiență, deoarece fiind învățată cu acel-ceva în celelalte cărți, în Pentru că eu sunt. Pentru că tu ești, aspectul acesta nu a fost prezent tot timpul. Și m-a determinat să realizez, de fapt, cât de mult însemna pentru serie acel lucru, iar acum că nu am mai avut parte de el pe toată perioada volumului, a fost oarecum ciudat – dar așa cum am menționat și mai sus – și interesant. Pentru că am descoperit ceva cu care nu m-am confruntat în celelalte volume, ceea ce a reușit să mă scoată din zona mea de confort, ca să mă explic, mai exact.

În volumul Pentru că eu sunt. Pentru că tu ești cred că Oana Arion și-a chinuit cel și cel mai mult personajele, și nu cred că mă înșel când am spus asta, dar mai și cred că mulți mă veți aproba după ce veți citi volumul. Nu doar că le-a torturat, dar le-a oferit temeri până la cele mai oribile, trăiri la cote maxime și speranțe până la cele mai mici. Chiar am crezut că, la un anumit punct, totul se va termina și restul de pagini care mai rămăseseră aveau să ne spună niște lucruri de peste ani și ani. Îmi fusese nespus de teamă, și nu pot spune că după acea întâmplare am citit cu mai multă liniște, deoarece – nu, nu, nu, dragii mei cititori! – răul abia atunci se dezlănțuise și își arătase doar un pic din colți și gheare. Intensitatea și atenția cu care citești fiecare propoziție  ca nu cumva ceva să fie ascuns printre rânduri – te hipnotizează, ținându-te captiv, până la ultimul cuvânt. 

Dacă ar fi să vorbesc despre personaje, tare teamă îmi este că – involuntar – aș dezvălui ceva important din volum, deoarece, cum fiecare și-a avut o parte vitală, esențială desfășurării acțiunii, aducerea în discuția a unuia, ar putea să ofere vreun spoiler. Ceea ce încerc mereu să evit, ori de câte ori scriu vreo recenzie. Dar pot spune, pe scurt, la modul general, că nu a existat vreunul pe care să îl consider inutil, fiecare dintre ele reușind să ofere multe pentru volum. Chiar și cele care, aparent, ar distruge întreaga armonie a celor pe care îi îndrăgim în poveste. Așa cum s-a întâmplat în toate cărțile din seria Nemuritor. La fel cum personajele au reușit să ne ofere sentimente de la cele mai obișnuite, până la cele mai intense și mai frumoase. Pentru că în volumul Pentru că eu sunt. Pentru că tu ești am trăit și mai mult împreună cu personajele, la cote maxime, am suferit, m-am bucurat și am trecut prin întâmplări care au marcat cititorul din mine. Deoarece a existat ceva în volum la care nu m-aș fi așteptat niciodată, dar analizându-l, și după explicațiile pe care le-am primit, atenția Oanei la toate detaliile m-au determinat să consider totul posibil. Și vorbind despre detalii, scriitoarea – cu toate că știm că orice autor este atent la astfel de aspecte – m-a uimit totuși prin maniera și mai atentă față de ce m-aș fi așteptat.  S-a gândit la tot și la toate, iar prin asta mi-a arătat de fapt cât de mult suflet a depus pentru această poveste minunată.

Nu am reușit să scriu recenzia într-o zi, așa că de la momentul în care am început-o (în care încă eram zăpăcită și tristă pentru că s-a terminat seria) și până în prezent (unde am reușit să mă obișnuiesc cu gândul că Nemuritor nu va mai avea o continuare), a trecut cam aproape o săptămână. Iar ce s-a întâmplat nu s-a datorat faptului că nu aș fi avut timp să o scriu, ci pentru că simțeam că nu am energia necesară, nici să aberez; așa cum am precizat în primul paragraf. Dar și pentru că, în ciuda faptului că aveam toată acțiunea volumului proaspătă în minte, știam că nu aș fi putut să acopăr în recenzie tot ce mi-aș fi dorit să scriu. Și parcă nici acum nu sunt complet sigură că mi-am scris toate gândurile. Nici nu cred că voi ajunge să o fac vreodată, deoarece poate nici nu-mi doresc. Cred că anumite lucruri prefer să le țin doar pentru sufletul meu, pentru că mi-a plăcut mult prea mult seria ca să nu păstrez ceva doar mie. 

Când citești un ultim volum al unei serii – fie că ți-a plăcut la cote maxime sau doar a fost acceptabilă pentru gusturile tale – parcă simți că acțiunea, personajele și toată conexiunea care a existat în celelalte cărți, acolo se intensifică. Totul devine mai tensionat, deoarece știi că în fiecare pagină pe care o parcurgi s-ar putea întâmpla ceva care să te facă să te gândești la faptul că problema respectivă nu ar avea cum să se rezolve în paginile care au rămas, deoarece acolo ar exista posibilitatea să intervină altele; iar un alt volum nu mai există. Și cu fiecare pagină pe care o parcurgi, îți mai dai seama și că numărul se micșorează mereu și mereu, iar pe ultima nu va mai scrie Va urma, ci Sfârșit. Și te simți anxios, pentru că nu îți dorești să ajungi acolo, îți e frică că te vei apropia din ce în ce mai mult de acea linie de finish, și cu toate că încerci să trișezi, citind rar, zăbovind asupra cuvintelor mai mult decât ai făcut-o înainte, știi că tot vei ajunge acolo. Plus că dorința de a afla ce se întâmplă mai departe, te împinge inconștient spre acel capăt nedorit. Și te lași bruscat, deoarece ești un suflet flămând, care nu poate sta deoparte de acea lume minunată. Și când te trezești la final și vezi că nu mai urmează nimic după, rămâi nemișcat și îți spui buimăcit: ce-am făcut? (Asta am pățit în timpul în care citeam Pentru că eu sunt. Pentru că tu ești, ceea ce nu poate decât să vă arate cât de mult am îndrăgit această serie și cât de dor o să-mi fie de ea!)

2 comentarii:

  1. Minunată recenzia! ^^ Deja îmi e tare dor de (ne)muritori, dar povestea lor continuă, chiar dacă drumurile noastre s-au despărțit.♡

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! :) Așa este, povestea lor va continua pentru totdeauna.

      Ștergere