duminică, 20 august 2017

„Regina Victoria. Secretele unei epoci” de Matthew Dennison

Mulțumesc editurii Corint pentru exemplarul oferit spre recenzie!

DESCRIEREA: Colecția Corint Istorie vă prezintă un nou volum dedicat biografiei uneia dintre femeile puternice ale istoriei lumii, un suveran care a reinventat conceptul de regalitate. Regina Victoria. Secretele unei epoci de Matthew Dennison.

Regina Victoria a fost suverană a contradicțiilor. Un amalgam de sentimentalism și emfază, teamă de intelectualism și interes pentru noile tehnologii, romantism și modestie. Caracterul acestei regine ilustrează perfect atmosfera unei epoci căreia i-a dat numele. A fost pasionată de fotografie, de călătorii cu trenul și de artă modernă. Este cea care a reinventat instituția monarhică.

Viu, spiritual și accesibil, volumul Regina Victoria. Secretele unei epoci reprezintă o evaluare obiectivă a caracterului capricios și al impactului personalității suveranei engleze, fiind scris cu multă ironie, talent și acribie. 

RECENZIA: De câțiva ani am devenit fascinată de cărțile cu tematică istorică, fie că a fost vorba de ficțiune în care au fost introduse elemente din istorie, fie de volumele de biografie, ale unor figuri din trecut care m-au interesat, atrăgându-mi mai mult atenția. Cu toate că sunt atrasă de istoria României și ocazional de cea a Rusiei, când a fost vorba de regii și reginele cu cea mai mare influență pentru dorința de a afla mai mult, conducătorii Marii Britanii au avut mereu întâietate, atrăgându-mă precum un magnet. De la Războiul celor Două Roze  și tot ce a fost în interiorul ei , Henric al VIII-lea cu a lui Anne Boleyn, până la regina Victoria, mai apropiată ca ani, de vremurile noastre. Nu știu cum s-a făcut, dar mereu au avut un farmec aparte, o magie care mereu mă îmbia spre a vrea mai mult, un mister aproape fantastic, încât cu greu am putut să fiu oprită și cu motive destul de solide din a nu-mi cumpăra orice carte pe care o vedeam prin librării, legat de cei menționați mai sus. În afară de regina Victoria, cea a cărui interes este mai fragil, de puțin timp devenind interesată de viața pe care a avut-o și de ce a lăsat în urmă Marii Britanii, dar și întregii Europe, deopotrivă. 

Sincer, nici nu știu cum să continui această recenzie, deoarece, din păcate nu prea am de spus lucruri bune despre cartea de față. Și când vine vorba de păreri nu foarte fericite, cuvintele niciodată nu sunt la ele acasă, din cauza aceasta mi-a luat și atât de mult ca să mă dezmeticesc din a mă apuca să o scriu. Motivul pentru care am citit mai mult forțată cartea, motivul pentru care nu m-am încumetat să îi dau mai mult de două stele pe Goodreads – singura carte care a primit, până acum, în acest an, această notă  s-a datorat numai și numai autorului. Modul cum a aranjat informațiile, cum a povestit și abundența de citate, mai mult m-au zăpăcit, încât ajunsesem să nu mai înțeleg absolut nimic. Am vrut să citesc o carte despre regina Victoria, despre viața ei și despre modul cum a domnit, nu despre atâția și atâția oameni, introduși haotic, fără nicio schemă. Se trecea de la o idee la alta, se mai introducea câte un citat care pentru mine, cel puțin, nu a avut niciun sens ce se spunea în el. Când în sfârșit ni se relata ceva despre regina Victoria  în acel moment sperând atât de aprig că autorul mă va duce acolo unde îmi doresc , imediat se sărea la altă idee, erau descrise prea amănunțit anumite lucruri, încât m-au plictisit într-un mod groaznic. Inițial am crezut că doar eu am avut o problemă cu această carte, dar după ce am mai citit și câteva recenzii de pe Goodreads  nu tocmai măgulitoare , dar și când ochii mi-au picat pe nota pe care o avea cartea, mi-am dat seama că poate nu eu eram cea cu capul în jos, ci într-adevăr ceea ce scrisese Matthew Dennison era o totală harababură.

Mai sus am precizat faptul că mi-a fost nespus de greu să mă apuc să scriu recenzia din cauză că îmi era dificil să vorbesc într-un mod neplăcut despre ea, dar și pentru că îmi dădusem seama că în biblioteca mea se mai afla o carte despre câteva regine ale Europei, printre care se afla și regina Victoria; Saga reginelor de Jean des Cars. Și cum autorul era unul pe care îl apreciam foarte mult, plăcându-mi modul lui de-a povesti, mi-am spus că poate voi fi salvată dacă voi citi de acolo despre ea, astfel având material pentru a o descrie pe regina Victoria. Pentru că îmi doream să vin și cu aspecte frumoase în recenzie, care să nu întunece cu totul părerea; cu toate că avea să claseze cartea lui Matthew Dennison pe un loc și mai jos. Am citit despre fiecare regină în parte și după ce am parcurs și paginile destinate reginei Victoria, parcă mintea mea se mai limpezise, fragmentele se uniseră și povestea vieții ei mergea pe un făgaș lin, de înțeles. Ceea ce m-a uimit  cu toate că știam de modul frumos în care scria Jean des Cars , deoarece acest autor a reușit să redea tot ce îmi dorisem, în numai douăzeci de pagini, în timp ce cartea de față nu a putut să o facă în două sute și ceva. Mi se pare uimitor, dar și puțin revoltător.  

Pentru mine regina Victoria, când vine vorba de femeile istorice ale Marii Britanii, categoric nu este cea preferată, deoarece câteva trepte mai sus încă se regăsesc Anne Boleyn, Elisabeth de York și Sissi, dar categoric nu mi-a rămas indiferentă și nici nu voi mai trece cu vederea atunci când voi găsi vreo informație despre ea (Și în sfârșit voi putea începe serialul Victoria, pe care l-am tot amânat de atâtea ori!). A fost o persoană puternică, care nu prea s-a lăsat ușor de condus, de manipulat, iar ceea ce m-a determinat să o consider astfel a fost momentul în care, după moartea lui William al IV-lea, când aceasta avea doar optsprezece ani și i-a urmat imediat pe tron, toată lumea se aștepta ca mama ei, contesa de Kent, să o dirijeze mai mult, să ia ea deciziile pentru ea, deoarece s-ar fi așteptat ca Victoria să nu fie pregătită pentru o așa responsabilitate uriașă, atât de brusc. Dar ceea ce a făcut aceasta a uimit pe toată lumea: nu doar că nu a acceptat nimic de la mama ei, dar a și trimis-o de lângă ea. Ceea ce mi s-a părut o decizie luată cu sânge rece, o decizie care trecuse peste afecțiune; suflul de conducător pusese stăpânire pe ea. Iar decizia de față nu a fost singura care m-a determinat să îmi dau seama cât de puternică și ambițioasă fusese. Un alt aspect pe care l-am apreciat nespus de mult la aceasta s-a datorat modului cum își iubea soțul, pe prințul Albert, cât de mult ținuse la el, dar și cât de adânc suferise pentru moartea lui. Și că tot aduc vorba de prințul Albert, el nu prea a fost iubit de către poporul englez, deoarece provenea din latura germanică  așa cum și o fărâmă din Victoria se afla din neam german , iar supușii și nobilimea credeau că prea multe părți germanice puseseră stăpânire pe Marea Britanie. Nu o să o lungesc mai mult, dar ideea este că după ce Victoria s-a căsătorit cu Albert, l-a deposedat de așa-zisa latură nemțească – sau el alesese, nu mai țin bine minte , devenind astfel englez. Doar că un englez fără niciun ban. Așa că pentru supuși era un lucru foarte urât, și oricât bine ar fi adus Albert pentru Marea Britanie, nimeni nu avea cum să uite că el tot un sărac era. Dar după ce acesta a murit, cu toții au realizat ce prinț bun pierduseră. Ceea ce mi se pare – ca și în zilele noastre – o dovadă de mare ipocrizie, dar și o mică urmă de respect scăzut față de persoana respectivă.

Nu aș vrea să mai spun nimic despre carte, deoarece nu aș ști ce lucru bun să spun despre ea, și poate că eu am fost prea dură și puțin exagerată, dar cum nu a reușit să îmi transmită decât plictiseală și enervare, pot presupune că asta e, chiar nu a fost pe placul meu stilul și modul autorului de a relata totul. Așa că o să închei aici recenzia, spunându-vă că dacă vreți să vă convingeți singuri – cine știe, poate vouă o să vă placă mai mult , vă îndemn să o cumpărați, dar eu nu o pot recomanda, din păcate. Și îmi pare foarte rău pentru asta, deoarece regina Victoria ar fi meritat mai mult de atât din partea mea. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu