sâmbătă, 1 iulie 2017

„Din ștreang” de Aurelia Chircu

RECENZIA: Când doamna Aurelia Chircu m-a contactat pentru a mă întreba dacă îmi doresc să citesc romanul dumneaei, m-am bucurat pentru că urma să citesc o carte a unui autor de la care nu mai lecturasem nimic înainte dar, în același timp, am fost și puțin circumspectă, din cauza faptului că intram în imaginația unui autor necunoscut, așa că nu știam la ce să mă aștept. Dar apoi mi-am spus că este o carte scrisă de un scriitor român, și cum, până acum nu prea am avut experiențe neplăcute cu ceea ce au scris ei, mă bazam pe faptul că din ștreang nu se va afla printre acele puțin excepții. 

Cum autoarea nu a mai avut exemplare fizice pentru a-mi trimite unul, am fost nevoită să apelez la citirea în pdf, un mod pe care, în ciuda faptului că nu îl exclud în totalitate, mă îngreunează puțin, deoarece îmi obosesc ochii mai repede, și cum port ochelari sunt nevoită să mă opresc din a citi, ca să îmi revin. Dar în acest caz nu prea a fost vorba de așa ceva, deoarece stilul scriitoarei este unul lejer, făcând ca povestea să fie citită cu ușurință, așa că am parcurs destul de repede paginile. Și cu toate acestea, cum nu știam foarte multe aspecte despre poveste - în afara faptului că citisem undeva cum că ar fi vorba despre un criminal care moare și se reîncarnează într-un altul și de acolo pornesc tot felul de evenimente -, misterul m-a determinat să fiu foarte entuziasmată dar, în același timp, să am și puține emoții; într-un fel nu mă simt foarte bine atunci când nu cunosc foarte multe detalii, deoarece mă face să simt că nu pot controla ceea ce se află în fața mea. 
Se spune că tinerețea, frumusețea și sănătatea deschid lumea spre o infinitate de posibilități. Însă, fără noroc, aceste calități pot fi, uneori, total inutile.
Acțiunea poveștii se petrece în jurul anului 1850, o perioadă pe care eu am descoperit-o doar din cărțile de istorie sau din cele în care poveștile de dragoste și emoțiile pe care mi le aduceau declarațiile de dragoste pe care și le făceau personajele, a adus, de această dată în prim-plan o locație pe care am putut-o simți ca fiind puțin dark. Necunoscutul, acțiunile care aparent par a fi neînțelese și fără răspuns dar și personajele prinse în mrejele întunericului și ale misterului, totul amestecat cu o atmosferă care a reușit să îmi provoace o anumită teamă, a reușit să îmi ofere o călătorie care nu se poate parcurge cu ușurință; chit că, așa cum am spus, povestea este spusă într-un stil lejer și ușor. Mi-a plăcut mult începutul și de atunci am reușit să-mi dau seama că va urma să se întâmple ceva interesant și care îmi va pune mintea la contribuție, nu doar imaginația. 

Cum nu sunt foarte familiarizată cu poveștile polițiste, nu am fost foarte pregătită și atentă când a fost vorba de a analiza detaliile mai puțin evidente, așa că nu prea am fost pe fază în momentele în care ieșeau la iveală anumite acțiuni sau informații, ci mai mult ajungeam să fiu băgată în și mai multă ceață. Dar aici cred că a fost mai mult vorba de incapacitatea mea de a putea să dezleg anumite mistere, nu de modul cum autoarea le-a introdus în poveste. Deci din această privință mă consider vinovată; genul polițist nu a fost și nu cred că va fi unul dintre genurile pe care să le prefer, chit că aici a fost vorba și de aspecte fantastice. Uneori pot spune că am fost destul de nervoasă pe faptul că nu puteam să fiu pe fază și să anticipez anumite rezultate.

Un aspect pe care mi l-aș fi dorit mai mult accentuat a fost cel legat de personaje și de lucrurile pe care le-am aflat despre ele. Cu toate că autoarea mi-a oferit detalii despre ele, nu au fost îndeajuns pentru a mă determina să-mi fac o părere despre ele, să ajung să mă familiarizez cu personalitatea lor. Iar un alt aspect care m-a lăsat puțin în ceață se referă la faptul că, în unele momente, am simțit cum povestea o lua puțin pe arătură și nu mai înțelegeam în ce direcție vrea să o ia. Și aici nu mă refer la acele lucruri ce au ținut de faptul analizatorul din mine nu se prea pricepea să potrivească anumite piese de puzzle între ele. Citeam și după un anumit punct nu înțelegeam cum de se ajunsese acolo, dar și cum de personajele respective erau de fapt celelalte personaje și cum de unul îl iubea pe celălalt și de ce. A fost o mică încâlceală în capul meu, iar pentru acest aspect am fost nevoită să îi scad o stea, ceea ce m-a determinat să ajung să-i acord doar trei stele pe Goodreads, după ce o alta am luat-o pentru personajele pentru care nu ajunsesem să simt mai nimic. Deoarece, în fiecare carte pe care am citit-o, orice personaj – fie el rău sau bun  ajunsese să îmi ofere ceva, un sentiment pe care să îl port pentru el. Nu știu dacă a fost neapărat un lucru rău în povestea de față, dar eu am fost puțin tristă când am văzut că nu reușiseră să îmi dea nimic.

Consider că este o poveste care trebuie citit, în primul rând, de cei care lecturează cărți polițiste, de cei cărora le place să dezlege mistere și să fie încontinuu puși la „muncă”, din acest punct de vedere, și în al doilea rând de oamenii care doresc să se familiarizeze și cu un alt gen. În concluzie, cam de toți cei care literatura este pentru ei un hobby. În privința felului cum puteți procura din ștreang, având în vedere că, din câte am aflat, volume în format fizic nu mai sunt, cred că dacă o veți contacta pe autoare, vă va oferi un exemplar pentru recenzie. Aurelia Chircu  apăsați pe numele scriitoarei pentru a vă duce pe pagina de facebook a acesteia  ne-a oferit un debut reușit, care consider că nu trebuie să se oprească din a publica doar o carte. Sper să mai publice și altele în viitorul apropiat. 

Mulțumesc autoarei Aurelia Chircu pentru exemplarul oferit spre recenzie!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu