vineri, 2 iunie 2017

„Eroare” (Regii timpului, #2) de Laura Nureldin

Seria Regii timpului poate fi cumpărată de pe site-ul editurii Herg Benet

DESCRIEREA: De acum, naveta între America prezentului și Persia antică a devenit rutină pentru Mora, profesoara de dicție ajunsă, dintr-o întâmplare, soția regelui Xerxes. Asta până când o cădere de tensiune în laboratorul lui Alex dă peste cap mașina timpului și o trimite în Louisiana de dinaintea Războiului Civil. Acolo, Mora găsește o lume veselă și colorată, o familie care ascunde un secret inexplicabil, dar și posibilitatea unei noi iubiri. Există vreo conexiune între toate acestea? Sunt simple coincidențe, erori de sistem sau felul Universului de a pune lucrurile în ordine?

RECENZIA: Imediat cum am terminat de citit Regii timpului, deja mă gândisem cum avea să fie dacă autoarea și-ar fi dorit să scrie și o continuare pentru aventurile Morei. Pentru că, în ciuda faptului că primul volum avusese mici lipsuri  descrierea puțină ar putea să fie principalul minus , ideea pe care a avut-o Laura Nureldin pentru această carte, m-a determinat să tânjesc după un volum doi. Dar să nu uităm și de faptul că nici Xerxes nu a fost de lepădat și nu ar fi avut cum să îți rămână indiferent, nici dacă ești genul de cititor care nu se lasă vrăjit cu una cu două de un rege persan, ușor arogant dar dulce în felul lui. Scenele petrecute de către acesta în timpul nostru au fost pentru mine un deliciu literar, de care cu greu am reușit să mă despart fără să nu rămân cu mici dureri în suflet. 

Dar ce bucurie mai mare îți poate face un scriitor – în afară de termina fericit o carte, în care personajul preferat să nu îți moară , dacă nu să anunțe că o anumită poveste care ți-a plăcut, va urma să aibă și o continuare. O continuare pe care  din perspectiva mea  am descoperit-o ca fiind mult mai bună față de prima parte. Poate pentru că secretul ascuns adânc în poveste a fost neașteptat de bine primit de către cititorul din mine și pe care l-am apreciat într-o măsură mult mai mare. Și cu toate întâmplările palpitante petrecute în Eroare, tot aș alege  dacă aș avea posibilitatea să călătoresc în trecut  Persia, cea pe care o găsesc ca fiind mult mai diferită, dintr-o altă lume, față de Louisiana secolului XIX. Și aici mă refer doar la simplul fapt că, distanța de ani dintre Persia și timpul nostru este mult mai mare, față de anii 1800. Mai sălbatică, cu mai multă vrajă și cu un număr mult mai mare de întrebări. Atât. Dar sunt conștientă că ridic pretenții, în condițiile în care e cam imposibil să beneficiez de călătoria în trecut; nu în secolul ăsta cred și nu dacă nu am un prieten precum este Alex-ul Morei. 

Așa cum am spus la început, am fost foarte curioasă de perioada în care urma să ajungă tânăra noastră protagonistă, cu umorul și replicile pe care nu contenește să le țină la distanță de orice loc în care se duce. Și pot spune că am întâlnit aceeași Mora dezinvoltă, cu același spirit de aventură și cu ușurința caracteristică cu care înfruntă obstacolele și noul care îi apare în față. Nu mi-aș putea-o imagina trăind într-o pădure, izolată de civilizație și departe de toată suflarea pericolului; pentru că, în ciuda faptului că am văzut că se poate acomoda cu rapiditate monotoniei, nu e caracteristic ei și nici nu o văd, sinceră să fiu. Dacă îmi place mai mult de ea în Eroare față de Regii timpului? Nu cred să fi existat o schimbare în această privință, deoarece deja îmi plăcea foarte mult de ea în primul volum și nu cred că ar fi putut face ceva mai mult ca să atingă maximul pe care deja l-a prins. Dar, în schimb, descoperit-o ca fiind mult mai încurcată în sentimente, mai zăpăcită și mai greu de anticipat în privința aceea ce avea să facă în continuare. Puțin mai imprevizibilă; dacă e posibil acest lucru. Pentru că, așa cum scrie și în descriere, „posibilitatea unei noi iubiri” este evidentă, și cu toate că are un rege puternic, îngrijorat care își așteaptă regina înapoi în trecutul mult mai îndepărtat, pentru Mora este destul de dificil să facă față sentimentelor care nu contenesc să stea deoparte la vederea necunoscutului. Și se vedea de la o poștă că se străduia să reziste, se gândea că cineva care o iubește cu mult patos  și care și ea îl iubește la rându-i –, o așteaptă disperat să se întoarcă și nu putea să îl trădeze în asemenea hal. Dar dacă vreți să știți cât de mult a putut rezista Mora în fața noii atracții  și dacă a biruit sau nu , va trebui să citiți volumul ca să aflați. În orice caz, tot îmi place mai mult de Xerxes; are el ceva care nu mă lasă să privesc în altă parte și care îmi ordonă să îi rămân lui fidelă.

Ceea ce m-a bucurat foarte mult la alegerea pe care a făcut-o Laura Nureldin în privința trecutului în care urma să o trimită pe Mora, a fost faptul că nu s-a îndreptat spre Europa, ci a ales calea Americii. Cu toate că, în privința secolelor XVIIIXIX aleg, fără să clipesc, continentul nostru, când vine vorba de frumusețe  eleganța aristocraților, hainele, eticheta, opulența castelelor, conacelor și a tuturor obiectelor de decor care îți taie răsuflarea , îmi doream să fie ceva nou, ceva ce nu am explorat foarte adânc. Așa-zisa nobilime a Americii, și bucuria a fost și mai mare când am aflat locația exactă, și anume New Orleans. Sinceră să fiu, în direcția aceea nu prea am avut șansa să mă îndrept foarte des când a fost vorba de literatură. A fost o alegere care, pentru mine cel puțin, a fost primită cu brațele deschise. 

Misterul, secretele, personaje nu foarte acceptate în comunități, un trecut mai apropiat de noi dar totuși îndepărtat și necunoscut, noi iubiri, prietenii, acceptare, toate acestea au fost trăite de către Mora în Eroare. A fost un volum frumos  chiar dacă a fost mai scurt decât primul , captivant, cu suspans, ușor romantic, dar cu o fărâmă de actualitate. După mine, seria Regii timpului s-ar putea continua la nesfârșit, deoarece ideea de călătorie în trecut – ce interesant ar fi dacă Alex ar trimite-o pe Mora în viitor!  deține atâtea ramuri, încât nu știi de care să te agăți mai întâi. Și chiar sper ca Laura Nureldin să nu se oprească aici cu povestea Morei, ci să mai facă câteva volume, că nu strică nimănui. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu