marți, 13 iunie 2017

„Departe de mine, departe de tine” de Flavius Simion

Volumul de poezii Departe de mine, departe de tine poate fi comandată de pe site-ul editurii Librex

DESCRIEREA: Dacă așa crezi tu că ne va fi bine
Înseamnă că nu înțeleg eu ce înseamnă iubire.
Dacă așa trebuie să doară, înseamnă că
Nu este dragoste
Este doar o urmare
A lipsei tale.
O urmare a acelei perioade în care vom fi despărțiți.
Adică totdeauna.
Dacă m-ar întreba cineva acum dacă aș fi dispu
Să o iau de la capăt cu tine
Îi voi spune că eu nu mai am niciun sfârșit.
Și sunt lipsit de iubire.
Că e la tine.

RECENZIA: Niciodată nu am fost un mare fan al poeziei, și categoric nu prea s-au ivit ocaziile în care să le citesc doar de dragul de a o face, pentru că pur și simplu mi-am dorit, nu pentru că am fost nevoită să le analizez pentru orele de română din liceu. Nu spun că poeziile lui Eminescu nu au fost frumoase, dar din cauza faptului că mi-au fost băgate pe gât cu forța, fără a le descoperi de una singură, ajunsesem să port o anumită distanțare și o ușoară rezervare față de orice altceva scris de el. În schimb, când a fost vorba de creațiile lui Bacovia, a fost o cu totul altă poveste, doar că diferența se găsea nu în faptul că le citeam pentru mine, ci pentru că le toleram mult mai bine atunci când mi se impunea să știu să povestesc Plumb, spre exemplu. Dar cum mi s-a întâmplat de fiecare dată  fiind la fel și cu volumul de poezii al lui Flavius Simion , atunci când nimeni nu-mi impune să citesc ceva, să fac ceva, și ajung la acel ceva din întâmplare, știu să mă bucur de el așa cum trebuie și cum merită. Sunt capabilă să-l apreciez la adevărata valoare. 

Pe Flavius Simion îl citesc pentru întâia oară, și cu toate că știam că mai scrisese înainte încă două cărți, pentru o necunoscătoare întra-le poeziei, pot spune că m-am îndreptat fix pe ce mă consider mai vulnerabilă și mai novice, ca și cititoare. Faptul că am ales Departe de mine, departe de tine, în detrimentul celorlalte două cărți, s-a datorat unui singur motiv ușor de explicat și de înțeles. Categoric că voi ajunge să citesc și ÎnAltă iubire și Resurecție, dar cum nu prea eram sigură dacă ar trebui să mă îndrept chiar spre prima  aveam o ușoară reținere deoarece aflasem că nu era o poveste în spatele coperțile și nici un volume de proză scurtă, ci erau eseuri, așa că, fiind total pe dinafară cu astfel de creații publicate, credeam că nu voi ajunge să le înțeleg cum trebuie, pierzând ce era important. Iar cu Resurecție, nu știam dacă în timp ce era în curs de publicare la Librex, editura la care apăruse prima ediție încă o vindea, eram puțin încurcată. Inițial crezusem că avea să fie lansată la Bookfest, dar cum nu s-a putut, mi-am spus că voi risca și voi alege volumul de poezii, un gen cu care nu prea am fost o bună prietenă. Cred că a fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat când a fost vorba de a citi pentru prima dată o carte a unui autor, deoarece, oricât de novice, de necunoscător ai fi în arta poeziei, nu ai cum, ca din peste optzeci de poezii să nu-ți placă măcar câteva. 
[...] Am așteptat un ceas întreg să vii acasă/Să vii cu brațele întinse-n foc să-mi mai prăjești/O ceață, că ai fost bună la gătit/Minciuni și vorbe goale/Mi-ai tatuat în suflet jos o hartă.  [...]
Dar nu s-a putut să-mi placă doar câteva, deoarece imediat cum am terminat prima strofă a primei poezii, mi-am dat seama că mă îmbarcasem într-o călătorie pe care o așteptasem de multă vreme și după care tânjeam cu atâta disperare. Am citit poeziile atât de concentrată, de dedicată tuturor sentimentelor pe care Flavius Simion mi le-a adus cu ajutorul acelor minunate creații, și nu o spun pentru că, pentru mine, fiind ceva mai nou, de care am ajuns să mă bucur de foarte puțin timp, accept totul și nu sunt atentă la nimic înconjurător. Nu. Poeziile din Departe de mine, departe de tine sunt o călătorie către o sumedenie de emoții, o simfonie de trăiri pe care le absorbi cu putere, și pe care  pe unele dintre ele  ajungi să le retrăiești din propriile-ți experiențe. Și fie că te dor, fie că îți readuc la viață momente frumoase din trecutul tău, te bucuri de ele exact așa cum sunt. 

Ce mi-a plăcut foarte mult la design-ul volumului a fost formatul ce a fost ales pentru fiecare poezie. Și aici mă refer la modul cum una era tipărită într-un mod, în timp ce alta avea litere diferite. M-a făcut să mă simt ca și cum citeam, într-adevăr, povești total diferite. Le diferențiam mai ușor  iar cei care ați citit volumul, sunt sigură că știți la ce mă refer  față de obișnuitele din celelalte cărți. A conferit un aer mai elegant, mai delicat, care te introducea într-un mod mult mai plăcut în toată acea emoție creată de către Flavius. Și cu toate că, poate pentru unii ar părea puțin exagerat, dar mie chiar aproape că mi-au dat lacrimile la unele dintre poeziile lui, și asta sunt convinsă că spune mai multe decât dacă aș sta să scriu un kilometru despre acest volum. Deoarece scriitorul este înzestrat cu un talent care cu foarte multă ușurință îți poate dărui emoție, niște sentimente pe care le-am trăit numai în poveștile acelea care mi-au ajuns la suflet. Și știu că atunci când voi fi singură, tristă și deznădăjduită  din cauza unui anume motiv , voi lua volumul lui de poezii, voi citi câteva dintre ele și fie voi ajunge să mă simt mai bine, fie mă voi întrista și mai mult, dar o voi face având ceva mai puțin dureros în mine. 
[...] În care cântau păsări, oceane și oameni/Despre cum este să fii iubit/Cum se simte alergarea fără limite.. am fost nevoit/Să aștern trei cărți să vezi că iubirea nu doarme [...] 
Cea mai mare temere a mea când citeam poezie a fost să înțeleg greșit mesajul pe care scriitorul dorea să ni-l transmită, și cu toate că profesoara de la ora de română mereu ne spunea că poezia are mai multe semnificații și fiecare poate să o perceapă într-un mod propriu, cu toate astea, nu am fost pe deplin mulțumită. Mereu m-am gândit la ce a simțit autorul atunci când a scris poezia respectivă și ce a dorit să ofere pe mai departe prin prisma ei, așa că niciodată nu am putut să mă las purtată de val și să o înțeleg așa cum mi mi se arăta mie. Așa că aceeași temere am avut-o și referitor la poeziile de față; cu toate că le-am citit și le-am perceput într-un mod propriu, transmițându-mi sentimente dintre cele mai răvășitoare, ușoara reținere încă există. Probabil că frica din liceu încă nu a dispărut complet din interiorul meu și se încăpățânează să îmi lase acest sentiment în interior. 

În orice caz, cred că cel mai important aspect  și cu asta sunt sigură că am ajuns să mă contrazic, împreună cu tot ce am scris în paragraful de mai sus  este că am simțit poeziile, mi-au plăcut enorm de mult și sper mult ca Flavius Simion să mai publice multe volume de acum încolo, deoarece eu cu siguranță le voi cumpăra. Împreună cu celelalte cărți pe care le-a scris și le va scrie. Și îmi mențin cu tărie ceea ce am scris pe pagina de Facebook a blogului: în momentul în care, în programa pentru examenul de Bacalaureat vor fi introduse poezii precum cele ale lui Flavius, acei liceeni vor fi unii dintre cei mai norocoși, iar eu mă voi bucura și mai mult, fiind mândră că voi fi ajuns să fi avut plăcerea de a le fi citit de când fuseseră publicate. Un autor pe care ar trebui să îl citească cât mai mulți și pe care, chiar de la prima carte citită de la el, am ajuns să îl recomand cu drag.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu