sâmbătă, 20 mai 2017

„Prin cenușă de visuri” (Nemuritor, #4) de O. G. Arion | avanpremieră

Volumul Prin cenușă de visuri se poate comanda de pe site-ul  editurii Librex

RECENZIA: Când Oana Arion m-a întrebat dacă aș accepta să scriu câteva propoziții pe coperta a patra a volumului patru din seria Nemuritor, pe moment am fost încântată și am spus un da imediat. Urma să fie ceva inedit pentru mine, ceva cu totul deosebit și neașteptat de așteptat; ca să o spun așa. Mi se pare oarecum ciudat și interesant, dar și nou să citesc un volum înaintea multora, dar și să scriu despre el, în condițiile în care încă nu a fost publicat. Este o senzație palpitantă, și pentru asta îi mulțumesc mult Oanei Arion. Dar mai târziu ceva s-a schimbat, parcă revenisem cu picioarele pe pământ, și mi-am pus următoarea întrebare: oare voi reuși să scriu în doar câteva propoziții cât de mult îmi place această serie, în așa fel încât să cuprind totul? Mă gândeam că o să fie dificil, și în loc să ajung unde trebuia, voi deraia ducându-mă într-un hău al penibilului. Dar apoi am ajuns la ziua în care Oana mi-a trimis manuscrisul și un lucru minunat s-a întâmplat. În afara faptului că am terminat de citit volumul după o singură zi – câteva ore adunate, dacă ar fi să nu iau în calcul și alte lucruri de care a trebuit să mă ocup –, ajutată de evenimentele petrecute în Prin cenușă de visuri, am simțit cum îmi veneau cuvintele la gură și cum știam exact cum să scriu, cum să determin cititorii să își dorească această serie. Acum sper doar să nu fie numai în mintea mea, deoarece nu aș vrea ca autoarea să regrete alegerea făcută. 

Trecând peste toate cele menționate mai sus, o să îmi iau cuțitul și o să tai pâinea, pentru a intra direct în poveste cu recenzia. Nu dau un spoiler dacă aduc în discuție faptul că – de la finalul volumului Dincolo de timp – s-a precizat că Victoria va trebui să meargă în trecut pentru a afla sau a aduce ceva ce va urma să-i ajute pe ceilalți în rezolvarea unei anumite probleme. Dar nici că – aflând chiar și de pe copertă – va ajunge acolo unde și-a propus să se ducă. Ei bine, ce se întâmplă în acel timp va rămâne acolo până ce veți descoperi de unii singuri. (Și ce veți descoperi, dragi cititori, iubitori ai seriei!) Deci nu voi avea de gând să dezvălui nimic din acest punct de vedere. În schimb, voi povesti în aceeași manieră cu care ați fost obișnuiți până acum.

Nu știu dacă ar trebui să încep tocmai cu Victoria – având în vedere că am adus-o în discuție mai devreme –, dar cum toate întâmplările din Prin cenușă de visuri se petrec în acea perioadă, datorită ei, îi voi acorda întreaga atenție povestind câteva lucruri despre aceasta. Cei care mi-ați citit și recenziile pe care le-am scris și celorlalte trei volume din serie, sunteți la curent cu faptul că am considerat-o pe Victoria ca fiind unul dintre cele mai puternice personaje feminine din literatura română, din multe cărți contemporane pe care le-am citit. Și cred că, dacă îmi pun puțin mintea la contribuție și fac o înșiruire cu toate celelalte personaje de genul care mi-au plăcut, făcând un clasament, sunt sigură că este în top cinci, aflându-se acolo cu foarte multă ușurință. Nu doar că a evoluat enorm de mult de la Ultimul viking și până la acestă parte – știu că am precizat în Dincolo de timp că va ajunge să nu mă mai surprindă cu nimic curajul și nebunia de care dă dovadă, dar admit că în volumul patru mi-a întrecut limitele și chiar m-a uimit de câteva ori –, dar parcă am avut parte și de o altă Victoria. Cel puțin eu asta am observat; și nu mă refer neapărat la faptul că a ajuns într-o perioadă total opusă celei în care trăia, fiind nevoită să se adapteze, dar mi-a transmis anumite lucruri pe care nu consideram că le-ar deține. (Doamne, ce mă enervează când nu îmi găsesc cuvintele pentru a explica, cât de frustrant e!) Probabil, dacă aș fi nevoită să o descriu într-un singur cuvânt, nu cred că ar suna clișeic, dacă aș spune că i se potrivește denumirea de cameleonică. 

Oameni total diferiți, cu mentalități specifice acelor timpuri și cu păreri pe care – în ziua de azi – nu prea le mai auzi la o persoană cu mintea la ea acasă. Dar și indivizi care sfidează acele vremuri, care trec peste prejudecăți și care acceptă ceea ce le-a fost adus în fața ușii, primind totul cu brațele deschise. Am fost complet răvășită să dau peste personaje pe care le-am mai întâlnit și în alte cărți, personaje care, de fiecare dată când le redescopeream în altă poveste, mai aflam câteva lucruri neștiute și interesante despre ele. Valabil fiind și în acest volum, un anume domn G. portretizat diferit și totuși asemănător, care mi-a oferit o bucățică ce nu o consideram ca făcând parte din el, pot spune că mi-a adus un zâmbet pe buze, pe care acum – în timp ce scriu recenzia – nu știu dacă ce mi-a arătat a fost adevărat, sau doar de fațadă. Cert este că m-a vrăjit și mă bucur nespus de mult că Oana mi l-a oferit și aici spre a-l descoperii și redescoperii.


Toată aventura – pentru că, sinceră să fiu, a întrecut orice altceva față de alte întâmplări – pe care a trăit-o Victoria de-a lungul acestui volum nu-ți oferă un loc în care să-ți tragi răsuflarea. Este un vârtej de evenimente, de informații, trăiri, cu un deznodământ pe care nu-l veți uita prea curând și prea ușor. Oh, vai de voi, prin ce veți trece citind Prin cenușă de visuri! Veți ajunge să luați foc ca apoi, cu adevărat, veți ajunge o cenușă din care veți renaște precum o pasăre Phoenix, împinși de dorința de a afla și finalul seriei; cred că după ce se va termina, cu toții vom simți că ceva din interiorul nostru s-a rupt, așa cum se întâmplă cu poveștile de neuitat. După ce am terminat de citit volumul, știu că i-am spus Oanei faptul că m-aș fi așteptat la orice din partea Victoriei, dar nu să ajungă să facă acel lucru, să schimbe povestea într-atât de mult încât să-ți întoarcă pe toate părțile, să-ți răvășească orice idee ți-ai fi făcut despre toată această poveste magică. Pentru că – și credeți-mă când vă spun! –, după volumul ăsta va fi imposibil să vă convingă cineva că Oana Arion nu este o vrăjitoare a răsturnărilor de situație, a imprevizibilului și a magiei care există cu adevărat printre cuvintele poveștilor. Să mai spună cineva că magia nu este ceva real, deoarece acel cineva cu siguranță că nu a ajuns la seria asta!

Fiind o carte pe care am citit-o înainte de a fi publicată, de recomandat oricum nu o voi putea face, deoarece Prin cenușă de visuri este volumul cu numărul patru al seriei, deci nimeni care nu a citit, până acum, primele trei cărți nu va deschide această pagină, pentru a nu primi spoilere, așa că mă voi îndrepta strict spre o anumită categorie de cititori. Cei care sunt la zi cu seria și care așteaptă emoționați și nerăbdători volumul de față. Dragi cititori și cititoare, iubitori ai acestei frumoase mitologii nordice și al blestemelor țesute de demult, pregătiți-vă să dați peste o carte ce va îndrepta seria la un cu totul alt nivel! Așteptați-vă să dați peste personaje uimitoare, dar și peste dintre cele mai îngrozitoare, să vă țineți bine în acest carusel amețitor de întortocheat – nu uitați să vă cuplați centurile de siguranță –, și un avertisment pe care aș vrea să vi-l dau – pentru siguranța voastră –, ar fi faptul că: să vă temeți pentru fiecare pagină pe care o citiți și pentru fiecare filă pe care o să o dați. Există riscul să iasă monștri de după ele sau farmece care vă vor orbi cu totul rațiunea. Și atunci vă veți întreba dacă cumva nu ați nimerit în povestea greșită. Și ca un final: vă doresc lectură plăcută și abia aștept să vă citesc recenziile! (Acum, după ce am citit în avans, îmi promit că nu o să ratez nicio recenzie pe care  Oana o va împărtăși cu noi sau pe care o vor posta cititorii. Sunt atât de curioasă despre reacțiile voastre, încât mi-aș dori să fiu o muscă în casa fiecăruia dintre voi, la momentul în care veți ajunge la acea parte din volum.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu