luni, 8 mai 2017

„Camere de hotel” de Anda Docea

Camere de hotel poate fi comandată de pe site-ul editurii Herg Benet

DESCRIEREA: Viaţa ne ordonează relaţiile aidoma unor camere de hotel, fiecare dintre ele însemnând un alt loc din suflet. Intrăm în el cu o geantă de mărime medie, conţinând nimic mai mult decât ce e nevoie, cu freamăt de nou şi chef de viaţă, ca şi când suntem primii oaspeţi şi nimeni n-a mai dormit acolo vreodată. Ca şi când ni s-a predat, la cheie, un palat pe care îl putem decora după propriul gust. Şi începem să o facem. Ne zugrăvim amintirile, ne transformăm visele în ornamente perfect asortate, împrăştiem în aer parfum de altă poveste, alt om, alt loc. Şi rămânem, rămânem o vreme.

RECENZIA: Am terminat de citit Camere de hotel acum mai bine de o săptămână, dar nici până în acest moment nu am scăpat de sentimentul acela cum că îmi lipsește ceva. Dacă ar fi să spun ce, nu aș ști să răspund, deoarece nu am niciun habar, dar știu totuși că, undeva ascuns adânc în mine, cartea asta m-a făcut să realizez că îmi lipsește ceva. Și cred că o să rămân cu acest sentiment mult timp de acum încolo, până ce o să găsesc motivul acestui gol ciudat pe care îl simt.

Camere de hotel nu este o carte pe care mi-am dorit-o pe moment, ci o aveam în minte din perioada în care a fost publicată prima ediție. Mi-a atras atenția pentru că, în primul rând, am văzut de cine fusese scrisă, de Anda Docea mai auzind și de la televizor  ceea ce îmi sporise și mai mult curiozitatea , și în al doilea rând, titlul mi s-a părut a fi unul foarte interesant, reușind să-mi creeze tot felul de scenarii în cap despre conținutul cărții. Și, cu toate că imaginile mele nu prea s-au potrivit cu ceea ce ne-a oferit autoarea, nu am fost deloc dezamăgită de ce am descoperit. Am fost părtașă  indirect  la numeroase povești, de la cele care te atingeai într-un anume fel, până la cele care îți rupeau bucăți din suflet, lăsându-te secătuit. (Cred că din această cauză mă simt și atât de golită pe interior, având impresia că lipsește ceva. Sufletul e de vină. Îmi lipsesc bucăți dintr-un suflet care începuse Camere de hotel întreg, ca pe parcurs să înceapă să aibă numeroase fisuri, ca la final bucăți din el să cadă, să dispară și să rămână, în locul lor, numai goluri.)
Nu mai știu unde am citit că o amintire, oricât de neînsemnată și de trecătoare ar fi, te poate preface în altă ființă, în altceva. Din acest motiv, uneori, nu vrem să ne mai gândim la nimic din ce a fost. Preferăm să dăm totul jos, ca pe o cămașă care s-a demodat. Pentru ca amintirile să nu se schimbe. Să nu ne împiedice să fim cine am devenit între timp.  
Cu un vocabular frumos  care te împinge să îți dorești să recitești cartea , cu povești scurte și lungi, care ascund numeroase concluzii, cu finaluri neașteptate sau dorite chiar de la început, scriitura Andei Docea m-a vrăjit de la prima propoziție. Spuneam mai sus de niște finaluri pe care nu le anticipasem la început, ei bine da, ca orice volum de proză scurtă care se respectă, pe lângă multele emoții pe care ți le transmite în nu foarte multe pagini, uneori îți mai aruncă și astfel de sfârșituri ce te lasă fără cuvinte și te determină să te blochezi cu un chip nedumerit dar plăcut surprins.  
Sunt momente în viață în care trântim lucrurile de pământ, cu sete, de ciudă că nu au ieșit cum vrem noi. Încheiem relații în care ni se pare că nu primim destulă atenție alegându-le cu pricepere vorbele, încât să doară rău, iar loviturile să fie suficiente pentru a pune pe fugă pe oricine. Ne dăm demisia din funcții în care credem că nu suntem suficient puși în valoare, fără a lupta deloc pentru a schimba lucrurile sau a ne demonstra talentul. Terminăm prietenii cu un simplu click doar pentru că lumea a îndrăznit (o clipă) să nu se mai rotească în jurul nostru.
Autoarea m-a trecut printr-o sumedenie de subiecte, despre viață, omenie, singurătate, iubire și adevăr, acestea fiind puține dintre cele pe care le-am descoperit în Camere de hotel. Cred că a reușit să-mi ofere tot ce aș fi putut să-mi doresc de la o carte de proză scurtă, deoarece în aceste luni care au trecut, am tot avut prilejul să citesc astfel de cărți și dacă ar fi să aleg una în care să mă regăsesc cel mai mult, Camere de hotel este aceea. Nu mă așteptam să ajung să afirm acest lucru, dar se pare că mereu poți să reușești să fii surprins, despre orice ar fi vorba. 

Cel mai mare regret pe care l-am avut după ce am terminat de citit Camere de hotel a fost faptul că nu am cumpărat cartea mai repede, nu m-am dus și am pus mâna pe ea atunci când a fost proaspătă în librării, ci am așteptat nici eu nu știu ce. Dar nu am de gând să comit aceeași greșeală și cu ceea ce va mai publica, de acum încolo, Anda Docea, deoarece, după ce am reușit să-i citesc poveștile, mă declar fană dedicată, și pot spune de pe acum că abia aștept să descopăr și alte cărți pe care le va scrie autoarea. 

Chiar dacă titlul cărții poartă numele uneia dintre povești, eu am ajuns la concluzia că el se pliază, se potrivește cu tot conținutul și că aici este vorba despre un tot, nu doar despre un fragment, ce se rezumă la o singură poveste care a ieșit în față. Nu, când am spus „Camere de hotel” m-am gândit, instantaneu, la o clădire uriașă, cu o infinitate de etaje  care ar fi trecut de nori, de atmosferă și de tot ce se află în jurul și mai departe de Pământ  și cu o infinitate de camere, în care erau găzduite povești fără număr, una nefiind la fel cu alta. Toate speciale, diferite și care îți oferă cu totul și cu totul alte experiențe. 
Timpul ar trebui petrecut cu oamenii care se gândesc la noi. Care ne caută, în ciuda autismului nostru ocazional. Care vor să știe de noi, cărora le pasă. Care ar fi în stare să facă un ocol de câteva ore doar pentru a-și întâlni privirile cu ale noastre, deasupra unei cești de cafea cu lapte. Fără ca noi să ne străduim din cale-afară să-i convingem, fără a-i aștepta mult și în zadar.
Dacă atunci când a fost vorba de celelalte cărți de proză scurtă pe care le-am citit, mi-a fost mult mai ușor să-mi găsesc câteva povestioare preferate, a căror titluri să le scriu aici, când vine vorba de cele care se ascund printre filele volumului Camere de hotel, greutatea mă apasă tot mai mult pe umeri, încovoindu-mă până aproape de pământ. Și, totuși, să nu rămână și această bucată fără un titlu, am făcut un lucru la care nu m-am mai gândit, până acum. Am dat Camere de hotel până la cuprins, și ajunsă acolo, am închis ochii și am pus degetul pe orice titlul s-a nimerit, și cel care a ieșit a fost cel așa-zis câștigător. Dar, de fapt am fost nevoită să aleg de trei ori, deoarece cuprinsul de întinde pe trei părți. Întâlnire de gradul „doi”, Ora decesului: chiar acum și Despre oameni și trenuri. Am ales să fac acest lucru pentru a vă arăta o fărâmă din ce se găsește în acest volum de proză scurtă și pentru a vă determina  dacă nu ați făcut-o până acum  să-i dați o șansă acestei cărți.
Noi nu suntem personaje de film și, probabil, călcăm strâmb în fiecare zi. Apoi ne doare sufletul așa de rău, încât, o vreme, avem grijă mare de el. Iar demonul din noi intră în hibernare, așteptând să se lupte cu voluptate din renunțările și din neputințele noastre. De câte ori uităm de noi, el se trezește la viață. 
Dacă aș spune că o recomand, cred că aș ajunge să rezum tot ceea ce am scris mai sus, într-un singur cuvânt. M-aș repeta, deoarece cred că ar fi același lucru dacă ar fi să înlocuiesc fiecare cuvânt de mai sus  în afară de descriere și de fragmentele extrase  cu recomand. Așa că da, dacă vreți să vă demonstrez cât de mult vă îndemn să citiți cartea asta, imaginați-vă că toată recenzia aceasta conține doar un cuvânt. Recomand, recomand, recomand...! 
Citiți Camere de hotel! Citiți-o pe Anda Docea!
Nu uita: oamenii care te iubesc necondiționat sunt puțini și muritori, dacă îți irosești energia și timpul încercând să faci niște străini <<să simtă>>, când ei nu sunt dispuși la asta, te vei trezi pe la jumătatea vieții (sau mai târziu) că n-ai pus nimic în locul celor care nu mai sunt. Ai fost prea ocupat să te risipești, să dai de la tine, din tine. 
Mulțumesc editurii Herg Benet pentru cartea oferită! 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu