sâmbătă, 20 mai 2017

„Arhivista Wasp” de Nicole Kornher-Stage

Arhivista Wasp poate fi comandată de pe site-ul editurii Corint

DESCRIEREA: Sarcina lui Wasp e simplă. Să vâneze stafii. Și în fiecare an trebuie să lupte ca să rămână Arhivistă. Singură şi disperată, face o înţelegere cu stafia unui supersoldat. Va merge cu el în lumea lui subpământeană pentru a căuta stafia demult pierdută a partenerei sale, iar în schimb va afla mai multe decât orice Arhivistă dinaintea ei despre lumea lui preapocaliptică. Şi sunt multe lucruri de ştiut. În definitiv, Arhivistele sunt însemnate dinainte de naştere, menite să facă munca sacră a unei zeiţe. Sunt alese. Sunt speciale. Sau cel puţin aşa li se spune de patru sute de ani.
Arhivista Wasp se teme că nu ea este cea aleasă, că nu va supravieţui călătoriei în lumea subpământeană, că viaţa violentă de care a scăpat era poate mai bună decât locul spre care se îndreaptă.
Dar nu există decât o singură modalitate de a afla. 

RECENZIA: Printre cele trei cărți pe care a trebuit să le aleg pentru colaborarea cu editura Corint, mi-am dorit ca în pachet să se găsească și Arhivista Wasp, și nu doar din cauza titlului care, consider eu, te atrage din prima clipă în care vezi coperta, dar și datorită descrierii care m-a determinat să ajung la concluzia că povestea dintre paginile ei va fi una cu totul și cu totul deosebită. Diferită față de foarte multe cărți de genul pe care am reușit să le citesc, până acum. Și am avut în totalitate dreptate, deoarece viața și lumea în care trăia Wasp m-a trecut printr-o multitudine de stări mai mult sau mai puțin plăcute și acceptate de către sufletul meu. Dar le voi detalia la timpul și la momentul potrivit, deoarece, pentru început, aș dori să vorbesc despre surpriza pe care am avut-o în clipa în care mi-am dat seama că tot ce mi-am imaginat ca fiind posibil să apară în Arhivista Wasp mi-a fost năruit încă de la primele pagini. (Da, știu, știu că mai tot timpul se întâmplă ca ideile pe care le ai în cap, legat de posibilele evenimente dintr-o poveste, nu prea se pupă, ca să zic așa, cu ceea ce descoperi, dar în această carte orice imagine mi-aș fi format, cu oricât de puține detalii, nimic nu s-a potrivit și am fost surprinsă cam la fiecare pagină pe care o citeam.)

Un aspect pe care l-am apreciat și l-am îndrăgit foarte mult a fost modul cum Nicole Kornher-Stage a creat așa-zisa istorie a arhivistelor, modul cum a luat naștere toată această meserie pe care o aveau tinerele, dar și cât de îngrozitor de grea s-a dovedit a fi. Cum Catchkeep îi proteja mai mult sau mai puțin pe oameni, precum o zeiță ce păzea din ceruri, cu puteri nemărginite și cu o influență atât de mare pe care o avea asupra acestor bieți muritori. Mi s-a părut interesant și faptul că, în ciuda sărăciei lucide în care era nevoită să trăiască Wasp, totuși era considerată ca fiind o apărătoare trimisă de Catchkeep, pentru a-i ține pe oameni la distanță de fantome. Cum ofrandele primite din partea acestora erau singurele lucruri pe care avea voie să le aibă, și cu toate că nu i se dădea dreptul să le împartă cu alții, Wasp acționa într-un mod propriu, înfruntând cu stoicism toate pedepsele primite de la acel personaj care, cu toate că am ajuns să-l urăsc groaznic de mult  de la prima secvență în care a apărut , nu pot să nu spun și că am prins și o oarecare admirație pentru șiretenia de care dădea dovadă și pentru felul atât de nonșalant cu care îi prostea supușii, ca să o spun așa.  

Pe Wasp, ca personalitate, am îndrăgit-o din primele momente, deoarece am găsit în ea ceea ce nu mulți oameni aveau și pe care continua să și-l fructifice și să-l folosească, în ciuda a tot prin ce era nevoită să treacă, dacă o mai făcea. Nu îi păsa, și cred că acesta a fost cel mai important aspect care m-a determinat să o plac de la început. Știu că nu există foarte multă legătură între cartea pe care o voi aduce în discuție imediat și între Arhivista Wasp, dar pe mine m-a dus cu gândul fix la Turistul nopții, romanul lui Katherine Marsh, o bună parte a cărții. Poate pentru că în ambele am existau personaje fantome și pentru că am ajuns să le descopăr propria lume  o lume ascunsă de ochii tuturor , dar lumea lui Jack Perdu și cea a lui Wasp s-au întrepătruns o părticică, în creierul meu. Dar doar atât, deoarece punctele comune nu sunt chiar foarte multe și diferența dintre aceste două cărți care mi-au plăcut foarte mult, se întinde pe o suprafață enorm de mare. Și revenind la Wasp, la personajul în care s-a găsit  adânc ascunsă  o sensibilitate care aproape m-a făcut să-mi dea lacrimile și o neputință care, în primă fază, nu ai crede că o deține această tânără, pot spune că este unul dintre cele mai puternice personaje pe care le-am descoperit. Și nu neapărat în cartea asta, cât în multe pe care le-am citit. Și, în afara ei, mi-a atras foarte mult atenția și Kit  ca să nu dezvălui foarte mult din poveste , prin toate acele întâmplări oribile prin care a trecut, dar și Fantoma ce nu și-a pierdut o clipă speranța că o va găsi și va ajunge să-i spună ceea ce nu îi dădea deloc pace de atâția și atâția ani.

Într-adevăr, așa cum s-a specificat și cum a spus-o și Kirkus Reviews pe prima copertă, Arhivista Wasp poate fi considerată ca fiind un postapocaliptic, doar că acest aspect cred că l-am simțit abia în a doua parte a cărții, în momentul în care anumite fragmente din trecutul unui personaj m-au determinat să ajung la această concluzie. În prima parte, atmosfera m-a determinat să mă consider într-adevăr ca făcând parte dintr-o lume distrusă, dar am asociat acest lucru mai mult dintr-un alt punct de vedere. Sărăcia lucie, puținul pe care îl aveau personajele, modul precar în care trăiau și bucuria aceea morbidă pe care o aveau pentru bătăi și dorința de a vedea cât mai mult sânge, m-au împins mai mult spre o zonă preistorică. Știu că sună mult prea înapoiat, că am dus totul într-o extremă exagerată de ciudată, dar când mi-am imaginat tot acel peisaj dezolant, fumuriu, murdar, care mirosea a moarte, nu am putut să mă opresc decât în această perioadă. Poate și pentru că mintea înapoiată a oamenilor, ușurința cu care puteau fi prostiți de către o legendă ce nu le oferea dreptul la a-și forma o opinie proprie  deoarece le rămăsese înrădăcinată în creier de ani și ani , toate aceste elemente m-au forțat să ajung tocmai acolo. Bine, poate că sunt mult prea exagerată și ar trebui să mă îndrept înspre o perioadă puțin mai apropiată de cea a noastră, sau poate să fiu atât de îndrăzneață încât să mă îndrept spre viitor  au existat câteva aspecte care m-ar fi putut convinge să plec și într-acolo , dar ceva din mine îmi tot spune să rămân acolo. Dar după ce am ajuns să pășesc și în cea dea doua jumătate a cărții, peisajul postapocaliptic mi s-a format în fața ochilor. Și a fost oribil, îngrozitor și terifiant de greu să ți-l imaginezi. 

Modul prin care Wasp intra în amintirile celorlalți, armele și obiectele pe care le deținea ca Arhivistă, creaturile care nu îi dădeau deloc pace și întreaga lume în care a fost nevoită să trăiască, au fost pentru mine ca o găleată cu apă rece, pe care cred că trebuia să o primesc de mult timp. Și cu toate că povestea mi-a plăcut foarte, foarte mult, a existat un aspect care m-a determinat  din păcate  să-i scad cărții o stea pe Goodreads. Îmi plac descrierile, narările și tot ce ține de această parte minunată a scrisului, dar au existat momente în care parcă povestea urla să primească niște linii de dialog, sau poate doar eu îmi doream foarte mult. Pentru că, în afara faptului că aceste conversații îți spun multe despre anumite personaje, consider că sunt și ca o gură proaspătă de aer, care îți permit să te mai eliberezi puțin. Cel puțin pentru mine așa sunt. Iar aici am cam dus lipsă de așa ceva, și destul de des încât să mă pleoștească puțin. Și cu toate acestea, aspectul de față nu a știrbit foarte mult povestea, deoarece ceea ce ne-a oferit Nicole Kornher-Stage a fost mai mult decât surprinzător și neașteptat de bine primit pentru mine. Așa că citiți Arhivista Wasp!


Mulțumesc editurii Corint pentru exemplarul primit spre recenzie!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu