vineri, 31 martie 2017

Wrap-up | Februarie - Martie 2017

Pot cataloga aceste două luni ca fiind dedicate, în totalitate, numai autorilor români! Și mă bucur că ajung, încetul cu încetul, să acord cât mai mult timp cărților scrise de aceștia. Dar, pe lângă acest aspect, sunt foarte surprinsă și fericiră, în același timp, că am citit mai mult decât mă puteam aștepta în aceste două luni care, din punct de vedere al timpului liber, nu prea am dispus de el atât de mult. Cu toate că am ajuns la destul de multe evenimente literare. Nici nu vă puteți imagina cât de șocată am fost, după ce am ajuns acasă de la ultimul eveniment la care am participat – lansarea, la Editura Librex, a seriei „Alina Marinescu” de Monica Ramirez – și am realizat că am reușit să fiu prezentă la toate evenimentele la care mi-am propus să ajung; toate având, între ele, intervale destul de scurte de timp. Așa că sunt foarte fericită din acest punct de vedere. Și cu asta închei această introducere, lăsându-vă cu Wrap-up-ul. 

Februarie
  1. I. R. En. de Sandra Coroian. „Ideea este, într-adevăr, mai mult decât interesantă; sinceră să fiu, e o lume total nouă, în care totul o ia de la zero și personajele se confruntă cu altfel de probleme, dar care, până la urmă, ajung cam la aceeași nemulțumire. O mulțumire pe care, până la urmă, și-o doresc cu toții a fi rezolvată. Un lucru care mi-a plăcut foarte mult au fost acele coduri pe care, dacă oamenii le încălcau, riscau să fie aspru pedepsiți. M-a făcut să mă duc puțin cu gândul la o lume distopică, o lume în care regulile erau impuse cu strictețe, în care extravagantul, ieșirea din tipar, nu aducea cu ele decât repercursiuni. Este, cu adevărat, ceva psihologic la mijloc, deoarece te frământă, îți pune mintea la contribuție, te întoarce de pe o parte pe alta, te pune să stai drept, ca apoi să-ți lege picioarele cu o sfoară, atârnându-te cu capul în jos. [...]”
  2. Poezii pentru văduve de Marcica Belearta. „[...] Cartea Marcicăi Belearta este ceva total diferit față de ce ați experimentat în anii de școală în care, în loc să citiți poezie din plăcere, vi se impuneau unele cu care, poate, nu rezonați ca personalitate, ca ceea ce transmiteau. Eu, spre exemplu, am urât poeziile lui Eminescu – nu că nu mi-ar plăcea romantismul, din când în când –, în schimb, am adorat zilele în care, la ora de Limba română, ni se predau cele ale lui Bacovia. Și nu, nu sunt vreo satanistă, sătulă de viață, depresivă, sau mai știu eu ce alte denumiri de genul pe care le primeam, care să mă încadreze într-un loc negativ. Dar poate că, dacă l-aș fi citit pe Eminescu din pură plăcere, când aș fi vrut eu, descoperindu-l din auzite, probabil că ar fi stat altfel situația.”
  3. Ultimul viking (Nemuritor #1) de O. G. Arion. „[...] Am văzut că seria este foarte cunoscută, văd mai tot timpul imagini cu cărțile de la diferiți cititori, și nu pot decât să mă facă să zâmbesc, deoarece sper să fie descoperită de câți mai mulți cititori. Nu știu dacă mai este rost de vreo recomandare, dar una în plus nu cred că a făcut niciodată rău nimănui. Dacă vreți să evadați într-o lume care nu prea a mai fost întâlnită – atât în cărțile scrise de autorii români, cât și de cei străini –, atunci cu siguranță că trebuie să citiți Ultimul viking! Dacă sunteți genul de cititori ce sunteți pasionați de istorie, de mitologii, în care să fie prezentă și ficțiunea, atunci Ultimul viking este alegerea potrivită pentru voi. Sau dacă nu aveți nevoie de toate aceste motive, cumpărați cartea – sau pe toate cele trei volume – și citiți! ”

Martie
  1. Sfîrșitul nopții de Petronela Rotar. „[...] Sincer, îmi e foarte greu să scriu despre Sfîrșitul nopții, nu pentru că nu aș fi înțeles majoritatea povestioarelor – recunosc, au fost câteva care m-au lăsat puțin în ceață, dar cred că așa au fost ele să fie, nu pentru că nu le-aș fi priceput esența –, ci din simplul motiv că te vrăjesc și îți transmit anumite stări pe care cu greu reușești să ți le explici ție, darămite altor persoane.”
  2. Te voi găsi (Nemuritor #2) de O. G. Arion. „Cât despre Victoria, a reușit și reușește să mă uimească de fiecare dată. Cred că puține au fost paginile în care nu am fost surprinsă de atitudinea ei, de duritatea, de curajul și de ambiția pe care le avea pentru a ajunge acolo unde își dorea. A evoluat considerabil de la primul volum și până acum, într-un timp foarte scurt, dar care nu a dat deloc impresia că ar fi fost ceva forțat, ci natural, plin de umanitate. Pentru că în situația în care a fost pusă pe tot parcursul volumului, numai o persoană ignorantă, nepăsătoare, ar fi fost în stare să nu acționeze precum a făcut ea. Și cu toate că, de câteva ori, a fost nesăbuită luând acele decizii, nu am putut să fiu împotriva ei, deoarece ori de câte ori îmi venea să țip prin casă pentru tâmpenia pe care urma să o facă, ceva îmi răsărea în fața ochilor. Ceva care mă pleoștea, făcându-mă să strâng din buze, aprobând-o. Pentru că și aici se încadrează curajul: puterea de a realiza lucruri noi, ce ar putea chiar să te coste viața, fără a te gândi la tine, înaintea altora. Curajul este nebunesc, dar este curaj, și asta face ca el să fie atât de minunat.” 
  3. Dincolo de timp (Nemuritor #3) de O. G. Arion„Personajele noi nu contenesc să stea departe nici de acest volum, așa că am avut parte de niște așa-zise întâlniri mai puțin sau mai mult plăcute, de unele unele impresionante, dar și de altele ce mă duceau la niște cote alarmante de enervare. Pentru că – de ce să nu-mi ridice Oana tensiunea și aici? – nu toate vin în fața ta și îți întind câte o mână prietenoși, zâmbindu-ți plăcut și cald, deoarece trebuie să fii pregătit și pentru eventualele strâmbături din nas și chiar și pentru unele piedici. Dar, spre deosebire de celelalte volume, aici am avut parte de o mică surpriză din partea unui anume personaj – și nu-i voi da numele pentru a nu diminua din suspans și curiozitate –, ce a reușit să facă ceva ce foarte rar mi s-a întâmplat: să-mi schimbe atât de repede părerea despre atitudinea pe care a avut-o și despre deciziile luate. [...]”
  4. Noumenoir de Flavius Ardelean. Despre Noumenoir nu voi spune foarte multe, deoarece recenzia încă nu a fost scrisă, dar sper să reușesc să o postez în acest weekend. Cert este – ca să nu vă las complet în ceață - că a fost o lectură interesantă din toate punctele de vedere, cu o viziunea ușor ironică dar și realistă a unor aspecte din literatura românească și din ceea ce se întâmplă, în această perioadă, în jurul editurilor, al autorilor și bloggerilor. Mai multe în recenzie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu