duminică, 26 martie 2017

„Te voi găsi” (Nemuritor, #2) de O. G. Arion

Volumul Te voi găsi poate fi comandat de pe site-ul editurii Librex

PĂRERI ADUNATEPersonaje fascinante, dialoguri spumoase, mister și legende străvechi, romantism și adrenalină la cote maxime, totul într-o savuroasă poveste țesută cu măiestrie pe granița subțire dintre real și fantastic. (Delicatese Literare)

Seria „Nemuritor” este și va deveni odată cu următoarele volume un punct de referință în cadrul literaturii române contemporane având o tentă personală unică, de neegalat, bine conturată ca acțiune, grad ridicat de umor și un stil foarte atrăgător. (Recenzii cărți bune)

O. G. Arion reușește să ne încânte din nou! Într-o îmbinare de maestru într-o lume fantastică diversificată și legendele scandinave care ne-au cucerit încă de la primul volum pornim într-o călătorie contra cronometru pe viață și pe moarte, în care adrenalina este ingredientul de bază. (Just reading my books) 

În cărțile Oanei, misterul se simte ca la el acasă. Nici când ai ajuns aproape de final, acesta nu se lasă elucidat complet, provocându-te constant să-ți regândești scenariile imaginate pe mai departe. (Praf de stele) 

RECENZIA: Da, am terminat de citit și volumul doi, și nu, nu mă simt mult mai bine după lecturarea lui. Nu știu dacă ar fi indicat să precizez acest aspect  nu vreau să spune ca un spoiler , dar voi încerca să formulez ideea în așa fel încât să nu dezvălui lucruri esențiale ale acestor două volume citite. Faptul că Ultimul viking și Te voi găsi au niște lucruri, oarecum, în comun la final, nu arată și că vei ști ce se va întâmpla în următoarea carte din serie. Și acum mă voi lega strict de volumul de față: pe parcursul a acestor câteva sute de pagini afli lucruri, ți se răspund la anumite întrebări rămase în enigmă după terminarea Ultimul-ui viking, dar ca o serie ce se respectă, nu te lasă să respiri liniștit, până la următorul volum. Pentru că intervin altele, și pentru că viața le poate rezerva un alt drum total neașteptat și greu de parcurs, plin de tot felul de hopuri. Am spus acest lucru deoarece cu asta am rămas după ce am pus finish acestui volum, nu sunt liniștită, nu trăiesc cu gândul că voi citi Dincolo de timp de parcă aș lua o carte de bucate și aș prepara ceva de acolo, știind că dacă urmez instrucțiunile, nu are ce să nu fie bine. Pentru că îmi este frică, atât pentru personaje, cât și pentru povestea în sine, pentru cursul ei, pentru cât de încâlcită va deveni, în așa fel încât să fie aproape imposibil să o mai readuci la acel punct în care simți că totul este în regulă.  

Dacă ar fi să fac o comparație între primul volum și acesta, probabil că mulți s-ar aștepta dintre cei care sunteți la zi cu seria sau ați citit, până acum, doar primele două cărți  să afirm că Te voi găsi mi-a plăcut mult mai mult. Și da, este adevărat, dar nu pentru că primul ar fi mai prost, ci pentru întregul amalgam de trăiri și sentimente pe care mi le-a adus în suflet Oana Arion. A fost un volum mai tensionat, mai alert  ce ți-a oferit puțin momente în care să îți tragi răsuflarea , un volum în care deja știam câte ceva despre personajele principale, dar care m-a amețit prin întrebările care nu conteneau să stea departe de capul meu. Aveam impresia că știam destul de multe lucruri despre un anume personaj, ca mai târziu această siguranță să-mi fie spulberată, prin prisma unor evenimente din volum. 

Am spus în recenzia Ultimul-ui viking că mă aflu în tabăra cititoarelor  nu, nu, sunt și cititori!  care ar întoarce mereu privirea în direcția lui Arrio, dacă ar fi posibil să existe în realitate, dar și că nu știu ce îmi vor rezerva celelalte volume, așa că exista riscul ca numele lui Arrio să fie înlocuit cu cel al lui Ian. Deocamdată sunt acolo unde am fost de la început, încă îl prefer la vampirul amuzant, misterios și pasional, dar nu pot spune nici că sentimentele mele pentru Ian nu au suferit niște schimbări; ce se află în partea binelui. (Și acum, sincer, nu cred că aș ajunge vreodată să îl urăsc pe Ian, orice ar face împotriva dreptății!) L-am descoperit în primul volum ca fiind mai distant, ușor rece și poate prea formal, dar am fost surprinsă să îmi dau seama că în spatele acelor imagini de fațadă  pentru a impune niște limite și pentru a-și menține un anumit statut  se găsea un bărbat sensibil, blând și foarte grijuliu. Și poate că, nu știu, nu va ajunge niciodată să îl întreacă pe Arrio, dar cu siguranță că respectul pentru Ian  pentru acest viking trecut prin atâtea –, va rămâne tot timpul în această serie. 

Creaturi străvechi, monștri aduși la realitate, fiecare cu câte un trecut de care nu știi dacă să te întristezi pentru soarta ce i-a fost hărăzită sau să fii de acord cu Oana pentru ceea ce i-a oferit. De unele dintre ele nici nu auzisem înainte, sau dacă am făcut-o, s-a întâmplat într-un mod foarte vag, trecător, din care nu am aflat foarte multe aspecte importante. Și cred că cel mai uimitor a fost când am citit despre Fomori, despre istoria lor, dar cel și cel mai mult despre Elatha, ce mi-a adus puțin aminte de regele elfilor, Thranduil, din Hobbitul. Ușoara lui aroganță, felul cum nu se implica foarte mult dacă nu primea ceva de pe urma acelui rezultat, eleganța, superioritatea cu care privea totul în jurul său, toate aceste aspecte m-au făcut să îl îndrăgesc din prima clipă în care Oana ne-a dezvăluit puțin din înfățișarea lui. Cred că va ajunge, ușor-ușor, să devină unul dintre personajele mele preferate, și chiar sper ca autoarea să îl țină cât mai mult în poveste  de ce nu? , chiar până în volumul cinci.   

Cât despre Victoria, a reușit și reușește să mă uimească de fiecare dată. Cred că puține au fost paginile în care nu am fost surprinsă de atitudinea ei, de duritatea, de curajul și de ambiția pe care le avea pentru a ajunge acolo unde își dorea. A evoluat considerabil de la primul volum și până acum, într-un timp foarte scurt, dar care nu a dat deloc impresia că ar fi fost ceva forțat, ci natural, plin de umanitate. Pentru că în situația în care a fost pusă pe tot parcursul volumului, numai o persoană ignorantă, nepăsătoare, ar fi fost în stare să nu acționeze precum a făcut ea. Și cu toate că, de câteva ori, a fost nesăbuită luând acele decizii, nu am putut să fiu împotriva ei, deoarece ori de câte ori îmi venea să țip prin casă pentru tâmpenia pe care urma să o facă, ceva îmi răsărea în fața ochilor. Ceva care mă pleoștea, făcându-mă să strâng din buze, aprobând-o. Pentru că și aici se încadrează curajul: puterea de a realiza lucruri noi, ce ar putea chiar să te coste viața, fără a te gândi la tine, înaintea altora. Curajul este nebunesc, dar este curaj, și asta face ca el să fie atât de minunat.

Cred că voi spune până mă voi sătura  și mă îndoiesc că o voi face vreodată la ceva scris de ea , dar Oana Arion, prin stilul ei atât de aerisit, de bine primit în zilele unui cititor zăpăcit și stresat, reușește să te vrăjească prin doar câteva cuvinte plasate acolo unde trebuie. Prin carisma ei, prin amuzamentul cu care a fost înzestrată Victoria, și printr-o poveste mitologică, încărcată cu o istorie îngropată  dar care, prin prisma ajutorului ei, reușesc, încetul cu încetul, să o dezgrop , a reușit să creezi o serie ce ar trebui să existe în biblioteca oricărui cititor, împătimit de fantasy. Și mă întristez când îmi dau seama că am descoperit-o mult prea târziu, și că nu m-am bucurat de fiecare volum, de la începutul începuturilor.   

Te voi găsi a fost perfect, din toate punctele de vedere, și faptul că nu am suportat anumite personaje, se datorează numai măiestriei Oanei de a le creiona, de a le face în așa fel încât să te strofoci în timp ce citești, dându-ți tot sufletul din tine, sperând că vor păți ceva foarte urât. Am citit volumul pe nerăsuflate; l-am început seara și dacă nu ar fi intervenit facultatea, ziua următoare ar fi fost citit în totalitate. Nu ai ce face când un autor știe să scrie, știe ce să-ți ofere și ce să-ți transmită. Nu poți decât să te lași hipnotizat, plutind în mrejele poveștii creată de el. Nici nu vă puteți imagina cât de nerăbdătoare sunt să citesc și volumul trei, Dincolo de timp, și cât de mult mă bucur că îl am în bibliotecă! Iar pentru asta țin să-i mulțumesc și aici, foarte mult, Oanei! Să ne recitim cu bine  vezi să nu!  și la recenzia acelui volum.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu