duminică, 26 februarie 2017

„Poezii pentru văduve” de Marcica Belearta

Volumul de poezii Poezii pentru văduve poate fi comandat de pe site-ul editurii Herg Benet

DESCRIEREA
Am pus în valiză
Chiloți și poșete
Degetu' tău mare
Trei perechi de ghete.

În aia mai mică
Am pus o batistă
5 kile de mere
O sprânceană tristă.

În cea mijlocie
Nu o încăput
Decât 4 pere Și-un genunchi futut.

Nu mi-e dor de tine
Te am peste tot
Te am în valiză
Chiar și în compot. 

RECENZIACând mi-a ajuns pachetul de la editura Herg Benet, știam  din experiența anterioară  că, pe lângă cele cinci cărți pe care mi le-am ales, exista posibilitatea ca ei să mai pună câteva titluri în colet. Și așa a fost, printre acelea numărându-se și Poezii pentru văduve. La început, sinceră să fiu, după ce am văzut-o, eram puțin speriată la gândul că voi fi nevoită să scriu o recenzie unei cărți de poezii, când știam că nu eram o expertă în așa ceva, că poezia era interpretativă, fiecare percepând-o într-un alt mod. Sau că, pur și simplu, avea doar un singur înțeles, dar nu se potrivea cu ceea ce înțelesesem. De fapt, de ce să mint, eram de-a dreptul îngrozită! Și mi-am spus că, cu toate că nu știam ce voi putea să scriu în recenzie, după ce voi citi cartea, am ales să nu las Poezii pentru văduve printre ultimele lecturate, ci să o parcurg la început; ca frica să nu dureze atât de mult. 

Am fost puțin cam înceată  sau poate s-a datorat experienței mele mult prea mică pentru poezie , până să-mi dau seama că Poezii pentru văduve nu va fi tocmai ca orice altă carte de genul; nu voi găsi în ea nu știu ce metafore, nu știu ce versuri ca ale lui Eminescu, care să mă încurce într-un fel și mă facă să mă gândesc dacă ceea ce am înțeles, este exact ceea ce a vrut autorul să ne transmită. (Cred că teama asta s-a datorat, mai mult, momentelor din liceu în care eram nevoită să „disec” nu știu ce poezie, în care mi se cerea să analizez totul, ca și cum ar fi ceva codat la mijloc.) Nu! Cartea Marcicăi Belearta este ceva total diferit față de ce ați experimentat în anii de școală în care, în loc să citiți poezie din plăcere, vi se impuneau unele cu care, poate, nu rezonați ca personalitate, ca ceea ce transmiteau. Eu, spre exemplu, am urât poeziile lui Eminescu  nu că nu mi-ar plăcea romantismul, din când în când , în schimb, am adorat zilele în care, la ora de Limba română, ni se predau cele ale lui Bacovia. Și nu, nu sunt vreo satanistă, sătulă de viață, depresivă, sau mai știu eu ce alte denumiri de genul pe care le primeam, care să mă încadreze într-un loc negativ. Dar poate că, dacă l-aș fi citit pe Eminescu din pură plăcere, când aș fi vrut eu, descoperindu-l din auzite, probabil că ar fi stat altfel situația.   

Din descriere, sau din ceea ce au ales cei de la Herg Benet să pună pe coperta a patra, găsești una dintre creațiile autoarei, ceva scurt și la obiect, fără înflorituri, fără cuvinte cât mai pompoase. Poate că se simte un ușor iz de macabru, dar vă garantez că, atunci când veți citi Poezii pentru văduve, veți accepta acest așa zis macabru, ca fiind ceva firesc, care te va face să râzi. Nu aș vrea să dau foarte multe detalii despre cum sunt și restul poeziilor, dar modul cum au fost structurate și aspectul paginilor  ca și cum cartea ar fi fost uitată în ploaie, pe un pământ mocirlos, colțurile fiind singurele care au făcut contact, cu adevărat, cu vremea. 

Dacă ar fi să mi se spună să-mi aleg o poezie preferată, cu toate că, așa cum am spus mai sus, nu mă pot da mare cu multele cărți de genul pe care le-am citit de-a lungul vieții mele, mi-ar fi imposibil să o fac. Pentru că m-am gândit, după ce am parcurs și ultima poezie, dacă aș fi capabilă să o selectez pe cea mai frumoasă, care să-mi fi plăcut cel mai mult. În cazul de față, este totul sau nimic, mizând mai mult pe prima variantă; nu are cum să nu-ți placă ceva la cartea asta. Poate dacă ești tipul acela de persoană care a citit, toată viața ei, numai cărți în care ți se descrie o floare în cinci mii de pagini, în care totul este roz, în care îți este interzis să te culci după ora nouă, și care, dacă ți-a scăpat o înjurătură, ești obligat să scrii într-un caiet întreg: înjurătura este pentru cei fără cultură. Înțelegeți unde mă îndrept.

Ați citit poeziile predate la ora de Limba română și nu prea v-au ajuns la suflet? Atunci alegeți Poezii pentru văduve. Și chiar dacă v-au plăcut acelea, vă îndemn să încercați și Poezii pentru văduve. Vreți să râdeți, să vă faceți ziua mai bună? Poezii pentru văduve este remediul garantat; vă promit solemn! Sunteți căsătorite sau aveți prieten, sunteți supărate pe ceea ce a făcut/sau nu partenerul de viață? Poezii pentru văduve este cartea care vă va determina să vi-l imaginați în o mulțime de moduri prin care l-ați putea tortura; să mai și râdeți după. 

Mulțumesc editurii Herg Benet pentru exemplarul oferit!
M-ați făcut să-mi dau seama că nu ar mai trebui să fug ca o mâță speriată, și că o a doua șansă (sau a nu știu câta) merită acordată uneori!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu