joi, 21 iulie 2016

„Blestemul câștigătorului” (Blestemul câștigătorului, #1) de Marie Rutkoski

Volumul Blestemul câștigătorului poate fi cumpărat de pe site-ul editurii Corint

DESCRIEREA: Într-un imperiu care se desfată cu războaie și cu înrobirea celor învinși, Kestrel, fiica unui general, are doar două posibilități: să se înroleze în armată sau să se căsătorească. Dar viața îi este dată peste cap atunci când își întâlnește sufletul-pereche – un sclav ai cărui ochi par să sfideze întreaga lume. Urmându-și instinctul, sfârșește prin a-l cumpăra pentru o sumă imensă de bani. Însă băiatul deține un secret, iar Kerstel află în curând că prețul pe care l-a plătit pentru o altă ființă umană e mult mai mare decât și-ar fi putut imagina.

SĂ CÂȘTIGI CEEA CE-ȚI DOREȘTI S-AR PUTEA SĂ TE COSTE TOT CEEA CE IUBEȘTI.

RECENZIA: Când îți găsești o altă activitate – dar care ține tot de sfera literaturii –, nu mai ai timp să scrii atât de repede recenziile cărților pe care le-ai citit. Și aici se explică de ce, după doisprezece mii șapte sute optzeci și doi de ani, revin cu părerea pe care mi-a lăsat-o primul volum al trilogiei „Blestemul câștigătorului”. Și cum o să încerc să nu mai fac greșeala asta niciodată – când ai capul încărcat cu alte lucruri, când tu, de obicei, scriai anumite aspecte pe care doreai să le introduci în recenzie, acum nu ai mai făcut-o, nu mai ții minte de ce i-ai scăzut cărții ăsteia un punct. Acum, dacă mă uit puțin în spate la întâmplările petrecute în Blestemul câștigătorului, nu aș găsi un motiv pentru care volumul acesta ar merita un punct în minus, dar dacă i-am dat atât, tot s-a întâmplat ceva care să nu-mi fi convenit; oricum, cu siguranță că-mi voi aminti mai târziu, așa cum se întâmplă de fiecare dată. Și, ca să o spun de la început – nu că nu v-ați fi dat și singuri seama –, cartea asta este una dintre cele mai frumoase Young Adult-uri pe care le-am citit până acum. Dar nu cred că are, neapărat, legătura cu faptul că toată acțiunea a fost plasată într-o perioadă care mie îmi place foarte, foarte mult: în timpul în care regii domneau, în care castelele, hainele și personalitățile erau fermecătoare, elegante și nespus de provocatoare. (În primă fază, s-ar înțelege că toată acțiunea s-ar fi petrecut acum câteva secole, în istoria noastră, dar nu. Este ficțiune de la A la Z. Dar cred că ați priceput și singuri spre ce drum mă îndreptam.)

Așa cum am mai precizat, sunt o fană înfocată a cărților în care acțiunea nu se petrece în timpul nostru, în care autorul își creează o lume de la zero, având o legătură de la mică în jos cu cea în care noi trăim. Probabil că ăsta a fost și motivul cel mai mare pentru care mi-am dorit atât de mult să mă apuc de această trilogie; în ciuda faptului că este un gen young adult, în care personajele principale sunt niște adolescenți, nicidecum adulți în toată firea. Cu toate că, la prima vedere, nu-ți dă impresia că ar fi ceva diferit față de celelalte povești în care Ea îl întâlnește pe El într-o lume fantastică, în care Ea este cu mult superioară lui când vine vorba de avuție, în care iubirea pe care încep să și-o poarte unul celuilalt nu poate fi posibilă, îți garantez ție, ca cititor care încă nu a citit Blestemul câștigătorului, că vei găsi ceva cu mult diferit și consider că este cu mult superior față de multe cărți care se încadrează în acest gen. 

Kestrel este un personaj – și cu ea aș putea începe șirul lung de exemple pe care l-aș putea da pentru a demonstra ceea ce am scris mai sus  care, la prima vedere, nu pare diferită, inedită, specială față de celelalte tinere care sunt „atracția” principală în cărțile fantasy. Cu toate că este fiica unui general, unui luptător care s-a maturizat pe câmpul de luptă, te-ai fi așteptat ca ea să-l fi moștenit din acest punct de vedere. Am fost surprinsă – și foarte bucuroasă și fericită – să constat că aceasta a dobândit alte abilități, că latura ei militară avea o altă legătură, dar care ajuta la fel de mult; poate chiar mai mult. Îți pare a fi vulnerabilă, îți pare a fi incapabilă să se apere singură, dar când o vezi în acțiune, când îți dai seama cu ce personaj ai de a face, totul se schimbă la optzeci de grade, și dacă o va continua așa și în celelalte două volume, cu siguranță că va ajunge unul dintre personajele feminine preferate. Modul cum Marie Rutkoski a creat-o – și nu numai pe Kestrel – denotă că încă se mai pot scoate cărți originală, clișeele fiind atât de puțin prezente, încât de abia dacă le observi și de la importanță. Bineînțeles că nu mi-aș dori să se transforme, ceea ce am văzut în volumul ăsta, într-un triunghi amoros – ar fi atât de păcat să se strice frumusețea a tot ce a fost creat în acestă primă carte! –, chiar sper ca autoarea să nu se fi lăsat atât de mult absorbită de genul romance pentru a face ceva ce chiar nu-și are locul. (Din cauza entuziasmului meu pentru volumul doi, nici nu am citit recenzii pentru acesta, nu de alta, dar chiar nu m-aș simți bine să descopăr cine știe ce lucruri care să-mi strice extazul.

Naturalețea personajelor, imaginația pe care și-a folosit-o Marie Rutkoski pentru a crea această lume superbă – și acum mi-am adus aminte și de ce i-am scăzut un punct –, dar care mi-aș fi dorit să fi fost mult mai detaliată. Să fi aflat mult mai multe lucruri; iubirea mea pentru cărțile de genul mă îndeamnă să vreau mai mult, mult mai mult. Dar istoria lor, ceea ce au fost înainte valorienii – de a ajunge stăpâni – și herranii – sclavi în locuri natale, a fost ceva care m-a uimit. Nu m-aș fi așteptat niciodată ca roata să se întoarcă atât de mult, schimbarea să fie atât de drastică, și diferențele să fie atât de mari. Superb! Iar relația dintre Kestrel și Arin, tachinările atât de delicioase în timpul jocului de Mușcă și Înțeapă – doamne, ar trebui să vă apucați să citiți cartea, măcar pentru asta! –, dar despre care nu vreau să spun mai multe deoarece stric tot farmecul și frumusețea, momentele de intimitate în care se comportau atât de natural și de frumos unul cu celălalt; stăpânul, sclavul, acele aceste cuvinte erau atunci inexistente. Nu le știau semnificația. Ceva ce, dacă va continua așa și în celelalte cărți, voi iubi și-mi va rămâne în suflet, acolo unde țin minunățiile pe care le întâlnesc în cărți, pentru toții anii mei de cititor. Adică pentru totdeauna. 

Una dintre cele mai frumoase cărți pe care le-am citit, care mă face să sar în sus de bucurie și de nerăbdare că mai există alte două volume, dar care mă întristează, în același timp, că nu sunt la infinit. Nu m-aș putea plictisi vreodată de această lume. Vă recomand atât de mult să citiți Blestemul câștigătorului, încât nu cred că mi-ar ajunge cuvintele pentru a vă demonstra de ce trebuie să-i dați o șansă. Vreau acum volumul doi; sper ca Editura Leda să-l publice cât mai repede!