marți, 7 iunie 2016

Lansare: „Ultimul trimis Oserp” de Doina Roman | Bookfest 2016

Acum puțin timp am terminat de citit primul volum al trilogiei „Pragul”, și neluând în considerare anumite aspecte care nu mi-au plăcut, cartea a fost una dintre cele mai interesante și mai diferite pe care le-am citit de acest gen. Genul fantasy îți poate aduce multe surprize, dar  și ca toate genurile – multe evenimente care să se repete, înt-o anumită măsură, între ele. În Pragul mai rar am întâmplări care să mă ducă cu gândul la alte cărți. Și cu toate că încă nu am citit încă al doilea volum, Umbra martor, mi-am spus că nu pot lipsi de la lansarea cărții ce încheie trilogia, Ultimul trimis Oserp. În afara faptului că, orice s-ar întâmpla în Umbra martor, voi lectura și ultimul volum deoarece ideea întregii povești mi se pare foarte interesantă, autoarea a precizat și faptul că cei care vor participa la lansare, vor avea parte de o mică surpriză. Așa că eram foarte curioasă. Pe lângă acest lucru, din câte se poate observa din imagini, primele două cărți au primit o nouă înfățișare, o ediție nouă cu două coperți care-mi plac foarte mult și care consider că se potrivesc mult mai bine cu povestea. 
Pe lângă cele spuse de Doina Roman, aceasta a mai avut invitați și doi alți scriitori, Rodica Bretin și Felix Nicolau, care ne-au mai povestit câte ceva despre trilogie și despre motivul pentru care ar trebui să o citim. Pe Rodica Bretin o mai „cunoșteam” și de la alte lansări și dezbateri – indirecte – pe care le-am văzut, dar de Felix Nicolau nu știam mai nimic. Așa că pot spune că a fost plăcut să-l aud și pe acesta vorbind. Nu aș putea să reproduc exact ce au spus aceștia – sinceră să fiu, nu prea îmi mai aduc bine aminte –, dar un lucru pe care nu-l pot uita absolut deloc (în afara a ceea ce ne-a pregătit autoarea) a fost o mică povestioară pe care ne-a citit-o una dintre cele două persoane care au mai intervenit pe parcursul lansării. Una în care ne explica cum a „intrat” în lumea creată de Doina Roman, peste ce personaje a dat, replicile reușind să mă amuze destul de mult.
Surpriza și lucrul care m-a încântat dar m-a și speriat în același timp a fost un ritual haka pe care l-au interpretat Arlechinii București, ritual ce a inspirat-o pe autoare atunci când a creat Liga, mai exact soldații din Ligă. Sinceră să fiu, reprezentația m-a ajutat să înțeleg puțin mai mult toată lumea creată de Doina Roman, mai exact să rezonez mai mult cu personajele din ligă. Și cu toate că mi-a plăcut și mi s-a părut foarte interesantă această scenă, așa cum am spus mai sus, am fost puțin surprinsă și înspăimântată pe alocuri, deoarece s-a nimerit ca eu să stau fix în fața acestora. Mai pe la sfârșitul acestui dans – ca să zic așa –, începuseră să avanseze puțin câte puțin, astfel fiind nevoită, la rândul meu, să mă dau mai în spate. 

Nu știu când voi ajunge să citesc al doilea volum, am atâtea cărți necitite, plus că acum, cu Bookfest-ul, numărul este mult mai mare, dar sper să nu mai dureze atât de mult, cum a fost cu prima carte, Pragul. Așa cum am mai spus, a fost una dintre cele mai frumoase lansări la care am participat, de când merg la târgurile de carte. Și acum că autoarea a încheiat această poveste, a pus punct acestei lumi – și chiar dacă am lecturat doar prima carte –, sunt foarte curioasă să aflu despre ce va fi următorul roman pe care-l va scrie.