sâmbătă, 19 martie 2016

Pride and Prejudice and Zombies (2016)

Descrierea: Scris şi regizat de Burr Steers (Igby Goes Down), bazat pe romanul de mare succes al lui Seth Grahame-Smith, Pride and Prejudice and Zombies este o adaptare nouă şi surprinzătoare a romanului clasic al lui Jane Austen, Pride and Prejudice.
Anglia secolului XIX este cuprinsă de un flagel misterios. Ţara este cotropită de morţi vii, care pun capăt felului de viaţă victorian, prefăcând peisajele bucolice engleze în zone de război. Nimeni nu se mai simte în siguranţă, iar prietenii se transformă în duşmani sălbatici. În scenă intră agresiva eroină Elizabeth Bennet, o maestră a artelor şi armelor marţiale, o tânără independentă, emancipată şi extrem de voluntară.
Circumstanţele teribile ale prezentului o obligă să se alieze cu Mr. Darcy, un gentleman chipeş, dar arogant, pe care ea nu-l poate suferi, dar pe care-l apreciază pentru abilitatea lui de a ucide zombi. Lăsând la o parte prejudecăţile personale sau sociale, Elizabeth şi Darcy trebuie să-şi unească forţele pe câmpul de luptă pentru a reuşi să scape ţara de ameninţarea sângeroasă a zombilor.
Recenzia: Eu sunt unul dintre cititorii care nu a apucat să lectureze majoritatea cărților scrise de mai marii clasici ai lumii. Printre acestea s-a aflat și Mândrie și prejudecată a lui Jane Austen. Dar vara trecută, cât eram la țară și mă mai plimbam de la bunici la verișoară, am dat la ea fix peste cartea asta, așa că am rugat-o să mi-o împrumute pe durata șederii mele acolo. M-am apucat să o citesc nerăbdătoare – văzusem varianta filmului din 2005 și îmi plăcuse extraordinar de mult –, dar după puțin ce trecusem de douăzeci de pagini m-a oprit. Pur și simplu nu puteam să intru în lumea personajelor, nu puteam să interacționez cu ele; totul datorându-se stilului pe care îl avea autoarea. Așa că am lăsat, dezamăgită profund, cartea la o parte. Cât despre Mândrie & Prejudecată & Zombi nu pot spune decât că: chiar dacă ar fi fost și o simplă nouă adaptare a romanului lui Jane Austen, tot m-aș fi uitat. De ce? Pentru că, așa cum am precizat mai la început, doar uitându-mă la versiunea din 2005 mi-am dat seama cât de mult mi-a plăcut ecranizarea – poate, într-o zi, mă voi uita și la cele mai vechi –, așa că una filmată mai de curând, ar fi fost și mai bine. Plus că joacă Lily James – o actriță pe care încep să o iubesc tot mai mult –, dar și alții foarte cunoscuți. Dar faptul că i s-a adăugat adaptării clasice ceva inedit, m-a făcut să fiu și mai entuziasmată și mai nerăbdătoare să văd filmul. Și l-am văzut; chiar mai repede decât era în plan.

În mod obișnuit, atunci când urmăresc un film făcut după o carte, fac o comparație între cele două. Dar cum nu am citit cartea care a apărut și la noi, la Editura Corint, dar nici pe cea originală, nu prea am de ce să mă leg. Și, totuși, m-am gândit că aș putea lua în considerare ecranizarea pe care am văzut-o la romanul original; mi se pare destul de interesant să faci o paralelă între două filme, mai ales între acestea care sunt atât de asemănătoare dar, totuși, atât de diferite din foarte multe puncte de vedere. Și aș vrea să încep cu actorii aleși pentru Mândrie & Prejudecată & Zombi, care pe mine m-au încântat de când am văzut trailerul. Cu Lily James sunteți obișnuiți, cu faptul că îmi place foarte mult cum joacă – aici nefiind mai prejos –, dar m-a încântat totodată și a crescut cu mult entuziasmul meu atunci când i-am recunoscut și pe Lena Headey și Charles Dance; cu amândoi fiind obișnuită din Game of Thrones. Dar, pe lângă aceștia, mi-a făcut plăcere să-i remarc pe Sam Riley și Douglas Booth care i-au interpretat mai bine decât m-aș fi așteptat pe cele două prezențe masculine – importante – din roman; Mister Darcy și Mister Bingley. Poate că sunt aceștia doi mai tineri, acest lucru influențându-mă mai mult, dar am fost încântată mai mult de ei în rolul celor doi, decât actorii care au jucat în Pride and Prejudice, din 2005. Nu știu exact care a fost motivul, în fond, toți și-au jucat bine rolurile, dar consider că aici intervine latura mea femeie; ha-ha. Am pornit cu gândul să fac o paralelă între aceste două filme, dar pe parcursul a ceea ce-am scris mai sus mi-am dat seama că ar fi destul de complicat să scriu despre așa ceva, în condițiile în care zombi sunt niște creaturi deloc existente în lumea de atunci; în Pride and Prejudice. Așa că o să mă opresc aici cu această comparație.

Și că tot sunt la capitolul personaje – trebuia întâi să vorbesc de acțiune, apoi să pomenesc ceva și despre ele –, aș vrea să povestesc puțin de cele care mi-au plăcut sau nu. Țin să menționez de la început că există un personaj care s-a menținut pe linia de plutire, între a mă enerva și a-mi face plăcere să-l văd, niciodată doar într-una dintre direcții. Și ca să nu o lungesc prea mult, este vorba de domnul Collins, pastorul care dorea să se căsătorească cu Elizabeth. A fost un personaj enervant de-a dreptul – dar care m-a făcut să simt și o oarecare milă pentru el –, și totodată m-a făcut să-l iubesc la cât de comic era. Efectiv, felul cum gesticula și cum vorbea, m-a făcut de multe ori să râd. Recunosc că nu am urmărit Doctor Who – serialul unde cred că s-a făcut remarcat actorul –, dar dacă este măcar la fel de amuzant ca în filmul ăsta, îl trec imediat pe lista de urmărit. Dar să trec și la celelalte personaje, începând cu cele pe care nu le-am putut suferi, iar aici am putut să includ doar un personaj: George Wicklam. Cred că în interiorul meu mi-am dorit de la început, de prima dată când l-am văzut, să moară cât mai repede. Și cu toate că nu a fost să fie așa cum mi-am dorit, nu pot să fiu rea și să nu-i recunosc meritul pe care l-a avut – personajul –, la uimirea uriașă care mi-a fost întipărită pe chip în momentul în care a dezvăluit ceva. Ca personaje care mi-au plăcut foarte mult, re găsesc: Elizabeth Bennet – bineînțeles! Lily James are și ea o contibuție –, domnul Darcy și Bingley, dar și Lady Catherine pe care am adorat-o de-a dreptul. Dar mai multe nu voi spune despre aceste personaje, deoarece dacă am spus că-mi plac, este de ajuns.

Când am început să mă uit la filmul ăsta am plecat cu gândul că o să-mi placă, și așa a fost într-adevăr, dar partea aceea din mine care analizează lucrurile mult prea detaliat, m-a făcut să mă bosumflu de câteva ori, pe perioada acestuia. Au fost unele scene care m-au lăsat puțin rece și m-au făcut să concluzionez că orice s-ar întâmpla în continuare, până la final, nu mă va putea face să-mi schimb punctajul pe care urma să-l primească ecranizarea: șase stele din zece pe IMDb. Și o să spun și care au fost acele scene deranjante pentru mine – puține, ce este drept, dar destul de enervante pentru ochii mei –, și cu toate că va fi oarecum un spoiler, nu știu ce altceva aș putea face ca să argumentez ceea ce-am scris mai sus. Așa că: SPOILER! Primul lucru care m-a deranjat a fost relația dintre domnul Darcy și Elizabeth. Știu și din filmul clasic că aceștia doi nu au fost foarte apropiați la început – spre deosebire de domnul Bingley și Jane –, dar mi s-a părut că de la a nu se avea foarte mult la inimă și la ajunge să o ceară în căsătorie, este o cale destul de lungă. Iar în Mândrie & Prejudecată & Zombi totul a fost dus prea mult la extrem. În cel clasic, cei doi avuseseră mai mult timp ca să se cunoască, dar cu toate că aici au fost împiedicați de zombi, mi-ar fi plăcut să fi existat mai multe momente cu cei doi; nu doar acelea explozibile. Iar al doilea lucru care m-a supărat – și care m-a deranjat cel mai mult încât am început să râd de nervi – a fost momentul în care domnul Darcy și George Wicklam au început să se lupte între ei, iar în jurul lor sute de zombi fugeau care încotro apucau, fără să-i intereseze de prezența lor. Înțeleg că, spre deosebire de zombi cu care am fost până acum obișnuiți, cu aceștia puteai să comunici – What? –, dar când foamea își cere drepturile, te doare fix undeva de conversații. END OF SPOILERS! La început am spus că eram sigură că, din cauza acestor lucruri care nu mi-au plăcut, filmul va primi doar șase stele din zece. Dar din cauza asta e bine să mai stați puțin în sălile de cinema sau când îl urmăriți acasă – atunci când se sfârșește filmul și apare genericul –, deoarece nu se știe ce veți descoperi atunci. Exact ca și în cazul lui Deadpool care a avut o surpriză în timpul genericului. Am urmărit și Mândrie & Prejudecată & Zombi tot acasă, tot subtitrat, și dacă nu scria persoana care l-a tradus că vor urma câteva imagini și în timpul genericului, nu aveam să știu cum se va termina de fapt. Dar trecând peste. Acele puține scene care au urmat m-au făcut să-i mai acord filmului încă două steluțe; l-a scos, oarecum, din confortul clișeului.  

A fost, până la final, un film bun. A avut acțiune cât cuprinde, ceea ce era și normal, până la urmă; tinere domnișoare ce și-au asortat rochiile de epocă cu pistoale și săbii – ce le-au transformat în niște tipe dure –; încălcarea etichetei prin purtarea pantalonilor; și o lume de-a dreptul nebună, ce nu-ți credeau vreodată ochii că se va întâmpla așa ceva în acea perioadă. A fost interesant și poate că, după ani și ani, îl voi revedea cu plăcere. Cât despre carte, mă îndoiesc că voi citi vreodată această versiune. Ca film poate că se merită a fi vizionat, dar ca și roman, nu prea cred că merită citit.