sâmbătă, 12 martie 2016

Questions & Answers | 2 ani de blog

Săptămâna trecută, mai exact pe 4 Martie, blogul meu și-a serbat ziua de naștere. Voiam să marchez acest lucru într-un fel, și cum nu aveam ce carte să dau – inițial voiam să organizez un concurs –, mi-am zis să fac un Questions & Answers. Întrebări nu am primit, dar mă așteptam, într-un fel, să se întâmple așa – până la urmă, cine ar fi interesat să știe atât de multe lucruri despre o persoană pe care nu a văzut-o niciodată în fața ochilor? Așa că m-am gândit să nu prea am fost inspirată cu acest Q & A.  

Am postat acum câteva luni pe blog un anunț prin care vă înștiințam că aș vrea să mă alătur comunității de booktube din România. În perioada aceea eram sigură că-mi voi cumpăra o cameră de filmat și din cauza asta m-am mișcat atât de repede făcând anunțul, dar nu a fost să fie. Mai multe detalii tot am mai scris, așa că nu o să o fac din nou. Cert este că și atunci băgasem întrebările la înaintare, deoarece voiam ca primul videoclip să fie unul introductiv, și cum nu prea știu să vorbesc despre mine decât dacă mi se pun întrebări, am apelat și acolo la Q & A. Mi s-au pus câteva întrebări, dar cum nu am mai ajuns să răspund la ele, i-am întrebat – indirect –, săptămâna trecută, pe cei care au fost drăguți și mi-au scris atunci, dacă doresc să le răspund la ele cu ocazia acestei postări. Singura persoană care mi-a răspuns a fost Sara [blog: Resfeber], Deci, în concluzie și prin urmare, voi răspunde la întrebările pe care mi le-a scris ea. 
~ * ~
1. Sara întreabă: Etapele importante ca cititoare? 
Andreea răspunde: Te referi cumva la modul cum am evoluat ca cititoare? Etapele prin care am trecut? Dacă, da, ei bine, nu pot spune că m-am schimbat foarte mult de la început – de când am descoperit plăcerea de a citi –, și până acum, dar cred că am trecut, totuși, prin aceleași faze cu care se/s-a confruntat orice cititor. Țin minte că prima carte pe care am citit-o – și aici mă refer la cea care m-a determinat să continui să caut și altele – a fost volumul cinci din „Vampirii sudului”. Mi-o cumpărase mama prin clasa a opta, parcă, de la chioșc, spunându-mi tot timpul că ar trebui să mă ocup și de altceva în afară de a sta pe afară. Având în vedere că seria nu are pe coperți numărul fiecărui volum, habar nu aveam că era cel cu numărul cinci. Dar înaintând puțin. Am început să-mi tot cumpăr cărți, citeam cam tot ce vedeam că are o descriere frumoasă, care să mă atragă. În general mă învârteam în jurul celor Young Adult. Cu timpul am experimentat și alte tipuri de cărți, ca acum să ajung să iubesc de-a dreptul cărțile de ficțiune istorică – mi-am promis că voi citi tot ce va scrie Philippa Gregory –, cele bibliografice, genul Science Fiction, istorice, fantasy, dar și un pic horror. Încerc ușor-ușor să mă îndepărtez de genul Young Adult – recunosc, în afară de cele scrise de Leigh Bardugo, dar și de cărțile care într-adevăr au un subiect mai diferit, mai inedit –, dar și să mă apropii tot mai mult de literatura română contemporană.

2. Sara întreabă: Așteptări de la booktube?
Andreea răspunde: Dacă, într-adevăr, voi ajunge să fac booktube, nu m-am gândit să am așteptări de la el, cât de la mine. Cu toate că începuturile sunt mereu mai dificile și nu în totalitate reușite, mi-aș dori să mă pot acomoda cu ușurință, să pot vorbi în largul meu și să-mi intru în ritm, dar mai ales discut fluid. Să decurgă totul de la sine, fără bâlbâieli și timp mult de gândire. Cam asta ar fi.

3. Sara întreabă: O carte pe care ai putea să o citești încontinuu? 
Andreea răspunde: Nu cred că aș putea să citesc o carte încontinuu, deoarece chiar dacă ar fi și preferata mea, de la un punct ar începe să mă plictisească. Mai ales că aș învăța fiecare scenă și aș ști ce s-ar petrece de dinainte. Dar, după un timp, mi-ar plăcea să o recitesc așa, la doi ani diferență. În schimb, cu siguranță, aș reciti fragmente din acea carte, cele care mi-au plăcut sau care m-au atins foarte mult. Și știu că pare deja, poate, prea enervant să tot menționez cartea asta, dar aleg Iubire și sânge, de Catherine Delors. Sunt unele scene sau momente în care se gândește persoana din perspectiva căreia se povestește, pe care le-aș citi și reciti de foarte multe ori.

4. Sara întreabă: Serial/e preferat/e?
Andreea răspunde: Cu toate că există atâtea și atâtea seriale, eu nu urmăresc foarte multe, și nu pentru că nu m-ar atrage, ci pentru că dacă aș începe prea multe fie le-aș încurca între ele, nu aș putea să țin evidența la toate, dar mi-aș ocupa și prea mult timp. Așa că pe unele le las deoparte și aștept să se termine sau să închei eu un anume serial. Dar sunt unele care îmi plac sau mi-au plăcut foarte, foarte mult. Întâi o să încep cu cele care și-au încheiat filmările, și anume: Downton AbbeySons of Anarchy (pe care o să-l reîncep, cândva, deoarece aș vrea să-i fac o recenzie pe blog), The TudorsTrue Blood (mă uit acum la el, din nou, tot pentru că vreau să-mi scriu părerea), Smallville (se află în aceeași oală cu Sons of Anarchy), White Collar și The White Queen. Mi-a plăcut foarte mult și The Revolution, dar, din păcate, a fost anulat după două sezoane. Dintre cele în curs de filmare, am doar unul, și anume Game of Thrones

Daaar, urmăresc și niște emisiuni care-mi plac foarte mult: Countdown to Murder (la noi este tradusă ca și Crimă cu premeditare), prin care, așa cum este evident, se vorbește despre diferite cazuri în care diferiți oameni au fost omorâți. Este ca un fel de documentar, ca să zic așa, și se difuzează pe Digi World. Iar a doua emisiune este Junior Docs (la noi este tradusă ca fiind Începători la urgență), unde câțiva rezidenți învață să se descurge, să devină adevărați doctori sau asistenți. Nu știu exact câte sezoane sunt până acum, dar fiecare are câte cinci sau șase episoade, dar și diferiți rezidenți. Toți cei care apar în sezonul respectiv (cred că sunt tot cinci sau șase oameni), stau împreună într-o singură casă. Toți își fac rezidențiatul în același spital, iar la fiecare două luni sunt mutați la altă secție ca să-și dea seama pe ce specialitate să se axeze după ce-și termină rezidențiatul. Cu toate că nu m-am gândit și nu o voi face niciodată, în sensul că vocația mea nu este, cu siguranță, să devin doctor sau asistent, îmi place emisiunea la nebunie. Și, în general, filmele/serialele care vorbesc despre medicină. Mi se pare o știință mult prea complicată pentru mine; dar și fascinantă și minunată în același timp. 

5. Sara întreabă: Basmul preferat?
Andreea răspunde: Cred că Frumoasa din pădurea adormită. Dar nu cred că aș putea să dau o explicație prea bună. Poate pentru că, atunci când eram mică, îmi plăcea foarte mult rozul, și Aurora avea rochia roz (cu toate că în desene o are albastră, ha-ha), plus că era blondă, așa cum am fost și eu. Îmi plăcea să cred că semănam cu ea. Și, culmea, încă nu mi s-a schimbat părerea, tot basmul ăsta e preferatul meu. Cu toate că, acum, o consider pe Aurora o proastă pentru că nu a avut astâmpăr, s-a dus la baba aia în turn și s-a înțepat în fus. Și părinții ei, proștii, le era greu să o invite și pe vrăjitoare? (care, acum, după ce a apărut filmul Maleficent, o cam cred pentru tot ce a făcut, și cam sunt de partea ei) Oricum, Maleficent e basm? Dacă, da, îmi schimb decizia. E Maleficent basmul meu preferat.

6. Sara întreabă: Așteptări literare de la 2016?
Andreea răspunde: Oh, la începutul anului aveam ceva dorințe pe care voiam să le îndeplinească anumite edituri. Dar acum, în Martie, așteptările deja mi-au fost întrecute. Multe cărți pe care le așteptam sau nici nu credeam că vor mai fi publicate, vor apărea în 2016. Aștept să pun mâna pe cartea Cristinei Nemerovschi, dar și pe cea pe care o scrie sub pseudonim, continuarea seriei Simonei Stoica dar și a Laviniei Călina. Vreau să-mi așez degetele pe primul volum din noua serie scrisă de Leigh Bardugo, pe continuările celor scrise de Naomi Novik și Tahereh Mafi. Sper să publice ceva și Adina Speteanu, plus că vreau să vină Gaudeamus-ul (da, nu a venit Bookfest-ul și deja aștept toamna) ca să-mi cumpăr ultimul volum din seria Monicăi Ramirez. Și mai sunt, pentru că, cu toate că mi-am făcut acea listă la începutul anului, editurile nu prea țin cu mine (nu că nu m-aș bucura).

7. Sara întreabă: Colecționezi ceva?
Andreea răspunde: Ăăăh, cam nu. Nu cred că țin minte să fi colecționat ceva vreodată. De fapt, greșesc, când eram mică eram de-a dreptul disperată după Winx Club, și strângeam benzi desenate cu ele. Pe atunci nu erau așa de cunoscute, deci nu prea erau chestii cu ele pe piață, plus că acele benzi desenate nu prea se găseau la toate chioșcurile; am avut ce umbla prin București ca să găsesc numărul respectiv. Știu că mai sunt și acum cărticele cu ele, doar că, sinceră să fiu, nu prea îmi plac. Și chiar dacă ar fi să-mi placă, nu le-aș mai cumpăra. Oricum, desenele care se dau acum pe Boomerang cu ele, nu prea mă încântă. Sezonul unu a fost și este pentru mine cel mai frumos. Acestea mă cam enervează destul de tare.

8. Sara întreabă: Casa Hogwarts de care aparții? (recomand pottermore, dacă nu cumva știi)
Andreea răspunde: Am auzit de Pottermore. Din testul acela pe care l-am făcut pe internet, ar ieși că aș face parte din Hufflepuff (Astropufi). Având în vedere că încă nu am citit cărțile, ci doar m-am uitat la filme (rușine să-mi fie!), nu prea știu cu exactitate cam cum e cu fiecare casă. Dar, oricum, nu prea îmi place unde am picat. Mi-aș fi dorit să fi fost la Slytherin (Viperini), deoarece, nu știu, dar mi s-a părut a fi o casă mai dură, mai rea; cel puțin din ce am văzut în filme. Plus că, să fiu sinceră, mi-a plăcut la nebunie de Draco, deci se explică, oarecum, de ce mi-aș fi dorit să-mi pice casa asta. Și totuși, de ce Viperini? Pentru că, să fiu în totalitate sinceră, mereu m-au atras (fie din cărți sau filme, și poate puțin și din realitate) grupurile (dacă se pot considera așa casele de la Hogwarts) în care persoanele sunt mai distante, mai nesimțite, mai nesuferite. Dar să nu se înțeleagă, nu grupurile care fac distrugeri în jurul lor și se consideră superiori, jignind oamenii. Dar cred că se înțelege la care mă refer. Oricum. Cu toate că se spune că e bine să fii o persoană bună, să faci parte dintr-un grup în care oamenii să fie prietenoși, drăguți și plăcuți de toată lumea, eu, fiind un om mai slab din fire, tind spre protecție, iar astfel de grupuri consider că asta îmi pot oferi. Poate e o tâmpenie, dar mie asta îmi place să cred, așa că don't judge me! Și, totuși, poate că Viperinii nu sunt chiar așa, ci Draco este mai al dracului (ha-ha, ce chestie!), așa că mi-am făcut o părere doar luându-l pe el în considerare, nu și pe ceilalți. Și cu toate astea, nu, nu am prieteni în genul celor de mai sus. Sunt chiar total diferiți.   
ntdown to urde