miercuri, 9 martie 2016

"Dama de pică și alte povestiri" de Alexandr S. Pușkin | recitită

Descrierea: Tânărul Hermann află întâmplător, la o petrecere, că bunica unuia dintre amicii săi, o venerabilă contesă, știe secretul câștigului sigur la cărți. Acest lucru îi schimbă soarta. Își dedică viața dezlegării misterului, dar totul pare să fie în zadar, căci contesa moare. Bătrâna se întoarce însă pe neașteptate din morți și bate la ușa lui Hermann ca să-i destăinuie teribilul adevăr: cele trei cărți întotdeauna câștigătoare. Câteva zile mai târziu, tânărul înnebunește...

Recenzia: Dama de pică și alte povestiri, așa cum spune și titlul, este o carte ce cuprinde mai multe povestiri scrise de regretatul scriitor rus, Alexandr S. Pușkin. Fiind prima carte de genul acesta căreia îi voi face o recenzie, mi-a fost destul de greu să mă gândesc să-i scriu o părere așa cum am făcut până acum cu celelalte. Așa că am spus că voi spune câteva cuvinte despre fiecare povestioară în parte, și îmi e groază că la unele dacă voi reuși să scriu câteva propoziții, e bine. Dar asta este, nu toate mi-au plăcut la fel de mult, unele aproape deloc. Iar un al doilea lucru pe care îl voi face diferit față de cum o îndeplineam până acum, ar fi nota pe care o voi da întregii cărți. Având în vedere că fiecare poveste va primi o notă independentă, am ajuns la concluzia că voi aduna toate stelele pe care le vor primi în total, iar cifra rezultată se va împărți la unsprezece; câte povești sunt. Exact așa cum ți-ai afla media la o materie. 

Dar cartea conține ceva ce-mi va face dificilă sau nu notarea. Prima poveste și a șaptea nu sunt de fapt niște povești, ci însemnările lui Pușkin sau ale editorului referitor la acel Ivan Petrovici Belkin. Acest bărbat fictiv se presupune (în mintea lui Pușkin) că primele cinci povești sunt scrise de el. Adică, din câte am înțeles eu, Pușkin și-a creat un scriitor, sau cam așa ceva. Oricum, nu știu dacă ar trebui să notez acele două titluri care conțin numele acelui Ivan Petrovici Belkin. Dar cred că, de fapt, le voi lăsa fără notă. Așa că cifra finală se va împărți la nouă, dar tot voi scrie câte ceva și despre acele două titluri.


După fiecare povestioară îmi voi scrie părerea ca să nu le încurc între ele, așa că dacă se întâmplă să scriu ceva la una dintre ele, ceva ce nu am înțeles, iar la alta să am răspunsul, este pentru că nu știam ce va urma în continuare. Cred că acest lucru se va întâmpla la cele unde scrie numele acelui autor: Ivan Petrovici Belkin. 

1. POVESTIRILE RĂPOSATULUI IVAN PETROVICI BELKIN: Dacă mai sus am scris că Pușkin și-ar fi creat un scriitor cu acest nume, acum, după ce am citit aceste mici însemnări, nu prea mai sunt de acord. Nu prea știu ce să cred, ori acest bărbat a fost creat cu adevărat de Pușkin și ceea ce s-a scris aici este doar așa, să aibă o poveste care să ne facă să ne imaginăm că ar fi existat cu adevărat, fie chiar este un om real. Oricum, ceea ce a fost scris aici mi s-a părut interesant, dar nu știu dacă m-aș bucura dacă Ivan Petrovici Belkin ar fi fost adevărat, deoarece mi s-a părut a fi o poveste destul de ciudățică. Sper, totuși, să aflu mai multe despre el în Sfârșitul povestirilor lui I.P. Belkin.

2. ÎMPUȘCĂTURA din 5 stele pe Goodreads și Booktopia: A fost destul de interesantă, și poate că mi-ar fi plăcut să fi fost puțin mai lungă. Nu știu dacă cel care a povestit a fost Ivan Petrovici Belkin sau doar un personaj din Împușcătura, dar tot ce a spus, legat de acel personaj misterios m-au făcut să-mi fi dorit ca această povestioară să fi fost puțin mai lungă. Dar apoi mi-am dat seama care era de fapt semnificația ei și am realizat că totul era perfect; nu am mai simțit nevoia să o vreau mai lungă. Acel Silvio a fost un caracter destul de ciudat, dar foarte interesant și cred că și-a urmat acel scop atâția ani mai mult pentru aș dovedi lui că acel personaj care îi făcuse acel lucru, putea fi și altfel decât cum fusese la început. Nu pentru răzbunare, în niciun caz. 

3. VISCOLUL din 5 stele pe Goodreads și Booktopia: Nu m-a impresionat cine știe cum povestioara. A fost drăguță, poate ușor prea dramatică, iar personajul feminin, Maria Gavrilovna, mi s-a părut că ar fi exagerat în unele momente. Până la un punct, povestea era de patru stele, dar după ce am ajuns la acel lucru care nu mi-a plăcut, nu am putut să nu-i scad din punctaj. Pur și simplu mi s-a părut că autorul a omis ceva foarte important acolo, așa că, pot spune, m-a dezamăgit puțin. Dar, în general, povestea nu mi-a oferit ceva mai special, ba chiar mi-a adus puțin aminte de poveștile acelea romantice mult prea siropoase și exagerate. 

4. DRICARUL din 5 stele pe Goodreads și Booktopia: Am considerat-o ca fiind ușor morbidă, și nu neapărat titlului cât anumitor scene care, pe mine, m-au făcut să-mi ridic ușor dintr-o sprâncenă. Bătrânul Adrian l-am considerat ca fiind ușor sarcastic și poate și puțin arogant atunci când le spunea fetelor sale să nu facă un anumit lucru, ca mai târziu să-l facă fix el. Dar a fost totuși și puțin simpatic. Fiind cea mai scurtă povestioară de până acum, nu pot spune că am avut mari pretenții de la ea, dar poate că mi-aș fi dorit mai mult de la ea. 

5. CĂPITANUL DE POȘTĂ din 5 stele pe Goodreads și Booktopia: Din câte se poate observa, dintre toate poveștile pe care le-am citit până să ajung la aceasta, Căpitanul de poștă mi-a plăcut cel mai mult. De ce am catalogat-o ca fiind cea mai bună de până acum? Pentru că povestea căpitanului de poștă a reușit să mă emoționeze și chiar m-a făcut să-l compătimesc pentru tot prin ce a fost nevoit să treacă. Mai pe la sfârșitul povestioarei, când acel Minski – pe care, de altfel, pot spune că nu l-am suportat absolut deloc – l-a îmbrâncit și a început să-i vorbească în acel fel, mai că nu îmi venea să-mi fi dorit să fi putut intra în carte și să-i fi zis vreo două acelui individ. M-a cam tulburat, ca să o pot spune așa, neputința lui, dorul nebun și sufletul atât de încercat de soartă. Chiar nu am putut să-i dau mai puțin decât punctajul maxim. 

6. DOMNIȘOARA ȚĂRĂNCUȚĂ – din 5 stele pe Goodreads și Booktopia: Cu toate că am considerat-o ca fiind o poveste fără scene care să mă impresioneze – ba mai mult, la început nici nu prea am înțeles-o așa de bine –, destul de des întâlnită ca și idee, a fost una frumoasă. Chiar m-a făcut să mă gândesc la Romeo și Julieta a lui Shakespeare, din cauza unor semănări ce au putut fi găsite în amândouă; doar că finalul a fost diferit în Domnișoara țărăncuță. A fost cea mai lungă de până acum, dar cu toate astea nu pot spune că mi-am găsit un personaj pe care să-l fi plăcut mai mult, ci doar pe Alexei care doar mi-a atras atenția într-o măsură mai mare și mi s-a părut că era mai diferit față de celelalte pe care le-am întâlnit. Dar nu a fost un personaj excepțional. 

7 SFÂRȘITUL POVESTIRILOR LUI I.P. BELKIN: Cu toate că spuneam la început că dacă nu m-a prea lămurit Povestirile lui Ivan Petrovici Belkin, poate o va face aceasta, dar nu a fost așa. Sincer vă spun că nici nu am putut-o termina. Efectiv nu m-am simțit în stare și la fel s-a întâmplat și cu următoarea, adică Timpuri trăvechi. Nu m-au atras deloc, simțeam că o fac degeaba și pierd și timp. Asta este.

8. TIMPURI STRĂVECHI din 5 stele pe Goodreads și Booktopia: Așa cum am spus mai sus, nu a putut fi terminată. Dacă Sfârșitul povestirilor lui Ivan Petrovici Belkin am spus că nu o voi nota oricum, nici cu aceasta nu voi face acest lucru. Nu am ce să notez dacă nu am putut-o citi până la capăt, așa că la sfârșitul citirii și restului de povestioare, voi fi nevoită să scad numărul la împărțire. 

9. DUBROVSKI din 5 stele pe Goodreads și Booktopia: La cât de lungă a fost, o pot considera chiar nuvelă, nu doar o simplă poveste de câteva pagini. Sau întâmplat multe în Dubrovski, unele chiar reușind să mă surprindă destul de mult pentru că nu m-aș fi așteptat nici într-o mie ca acele lucruri să fie posibile în poveste. Având în vedere că a fost o poveste ce a cuprins aproape jumătate din carte, pot afirma că a avut destule personaje. Personaje care, majoritatea dintre ele m-au enervat foarte mult, așa că, și din cauza asta, nu m-am simțit foarte atașată de poveste. Cel mai mult nu l-am putut suferi pe Kirila Petrovici, l-am urât chiar și ori de câte ori apărea în vreo conversație sau era amintit de către un alt personaj, mă strâmbam. Dar, spre deosebire de el, pe Dubrovski l-am plăcut chiar foarte mult (pe amândoi Dubrovski), și având în vedere că a trecut prin multe, finalul poveștii nu a fost cum m-aș fi așteptat. Cum ți-ar fi dat impresia că se va încheia. La început eram ferm convinsă că va avea o încheiere clișeică, așa cum am anticipat la unele povești de mai sus, dar nu a fost să fie așa, și acest lucru m-a bucurat chiar foarte mult. 

10. DAMA DE PICĂ din 5 stele pe Goodreads și Booktopia: Doamne, deci nu mă așteptam să-mi placă atât de mult! La început nu mi s-a părut că își merita locul în titlul (mi se părea că Dubrovski își avea locul acolo), dar finalul a fost de-a dreptul epic. M-a lăsat mască și ușor șocată, ca să o spun. Pe contesă am urât-o din prima clipă, și cu toate că ni s-a oferit o oarecare explicație pentru comportamentul nesuferit pe care îl avea, nu prea a contat pentru mine. Putea să fie puțin mai suportabilă. Nici Hermann nu a fost un personaj suportabil, dar în cazul lui faptul că m-a enervat nu s-a datorat comportamentului său, cât felul de-a gândi și modul prin care acționa. Destul de dezamăgitor ca și personaj. Prin urmare, vă dați seama că nu prea m-a impresionat povestea din acest punct de vedere, dar ideea în sine (și așa cum am mai scris) și finalul, au făcut povestea să primească maximul de stele. 

11. KIRDJALI din 5 stele pe Goodreads și Booktopia: Nu prea am fost conectată cu povestea, și cu toate că citeam în continuare, parcă nu pricepeam nimic. Ajungeam la un punct și habar nu aveam despre ce era vorba și ce se întâmpla. Și, sincer, chiar îmi este ciudă (nu vreau să par cumva), deoarece în Kirdjali apărea de multe ori termenul de „Moldova”, iar cum eu am părinți moldoveni, voiam să-mi placă. Chiar îmi doream foarte mult, doar că nu a fost să fie. Nu înțeles deloc rostul poveștii, am considerat și încă o mai fac, și anume că mi se pare că ar fi fost mai bine dacă nu mai era introdusă povestea în carte. Ca și personaj, Kirdjali nu m-a impresionat cu absolut nimic, ba chiar mi s-a părut ușor nesuferit (atât cât am putut înțelege din poveste). 
* * * 
Cu toate că este o carte de povestiri și că nu a avut nici foarte multe pagini, nu-mi vine să cred că mi-a luat atâta timp ca să o citesc. Dar poate se datorează și subiectelor (cu toate că au fost interesante), dar și modului de-a scrie. Fiind o carte a unui autor clasic, care a trăit cu secole în urmă, modul de-a povesti a fost mai diferit, având și cuvinte mai necunoscute. Dar și că în loc ca "â-ul" din a să fie folosit la mijloc, a fost cel din  "î" din i, și m-a încrucat puțin. Nu știu, dar chiar dacă am dat note destul de mari la povești (doar două nereușind să le termin pentru că efectiv nu m-au atras de loc, ci mai mult mă enerveau), nu pot spune că a fost o carte care să-mi placă extraordinar de mult. Ca și notă, în total, a primit 3, 62, dar, cu toate că am avut două povești cu 5 stele, nu pot rotunji nota la 4. Nu consider că ar merita atât de mult.