sâmbătă, 9 iulie 2016

„Toate sfârșiturile sunt la fel” de Andrei Cioată

Descrierea: Povestea lui Andrei, un tânăr care, încă de mic, crește fără tată, imagine care îi stăruie în minte precum o umbră. Având o relație foarte apropiată de mama lui, încercând să treacă prin viață ținându-se, în întuneric, de mână, Andrei suferă un șoc când află ce este aceasta dispusă să facă doar pentru a-i fi lui bine. Astfel, simțind nevoia de a găsi răspunsuri care, mai degrabă, ar rămâne întrebări, el pleacă de acasă. În afara tabernaculului pântecului mamei sale, el îi întâlnește, pe rând, pe B. și Irina. Misteriosul B. este un personaj care, hiperbolizat, îi aduce aminte de tatăl său, iar Irina este muza, este himera care reprezintă o reîncarnare a mamei sale, o figură ștearsă, distompată a chipului maternal pe care acesta râvnește să-l sărute. În cei doi, Andrei va afla, deopotrivă, ce înseamnă dragostea și moartea, ura și disprețul, frumosul, dezamăgirea, visul, idealul, descoperind, încetul cu încetul, tainele ascunse ale vieții și frumusețea care sălășluiește în orice obraz roșiatic. 

Recenzia: Din momentul în care am descoperit blogul lui Andrei [blog: Where the rain falls], și am început să-l urmăresc, nu a durat mult și am aflat că urma să-și publice prima carte. Ca orice cititor care nu ajunge să citească o carte când și când, câte una la cinci-șase luni distanță, devii instantaneu interesat și curios despre ce va fi vorba și spre ce se va îndrepta conținutul cărții respective. Citindu-i recenziile, văzând ce fel de cărți citește mai des, mi-am dat seama că, mai mult ca sigur, nu va fi ceva Science Fiction, cu roboți, în care acțiunea și scenele mai vulgare – cu toate că, pe parcursul cărții, descoperi că personajul Andrei nu e chiar lipsit de inocența aceea de care pare a fi înconjurat la început – vor fi ceva predominant în poveste. Este o carte bibliografică – mie așa mi-a dat impresia de cele mai multe ori , dar care are și un strop de fantezie strecurată. Sau poate autorul ne-a făcut să credem acest lucru, în timp ce el se îndrepta spre altceva; dar, din cauza unor asemănări mult prea mari cu ceea ce am reușit să descopăr despre scriitor, țind să cred că este ceva bibliografic... dar până la un punct aș zice. Un punct pe care, nu cred că am știut foarte mulți unde să-l așezăm, așa cum nici eu nu am avut habar unde să-l pun.

Din descriere îți poți da seama că limbajul folosit este unul complex – ceea ce pe mine nu mă deranjează absolut deloc, cu toate că îmi plac foarte mult cărțile în care autorul nu folosește cuvinte pe care, uneori, sunt nevoită să le caut în dex –, ceea ce, din această cauză mi-a luat și mai mult timp să o citesc. Dar nu pentru că nu aș fi înțeles termenii – au fost doar câteva cuvinte la care a trebuit să le caut semnificația, de cele mai multe ori având legătură cu medicina –, ci din cauza faptului că, atunci când descopăr o carte de genul, o citesc încet, sunt atentă la fiecare detaliu care mi-ar putea scăpa și care m-ar putea face să înțeleg mai greu ceea ce dorește să transmită autorul respectiv. Toate sfârșiturile sunt la fel este exact cum a spus și Andrei la sfârșit, la „Mulțumiri”; poate fi povestea ta, poate fi a lui, a altora din jurul tău. Eu cred că fiecare dintre noi ne asemănăm, ne-am asemănat cândva sau o vom face în viitor, cu Andrei, cu personajul principal. Într-adevăr, nu pot spune că m-am regăsit foarte mult în el – trebuie să recunosc că naivitatea lui a fost mult mai mult decât am fost eu vreodată –, dar unele gânduri pe care le avea legat de ceea ce îl înconjonjura – fie oameni sau locuri –, mi-am putut spune în gând: da, te înțeleg și te simt foarte bine! 

Am spus mai sus faptul că descrierile, gândurile lui Andrei, la început, mi se păreau a fi mult prea multe – cu toate că nu m-au deranjat foarte multe –, dar apoi mi-am adus aminte de recenziile pe care le scrie și de ccea ce citește Andrei. Nu mi-l imaginez și nu cred că o voi face vreodată ca fiind un scriitor care nu ar încerca să descrie și cele mai mici detalii dintr-un tablou; așa este el ca autor, cred că ar fi, într-un fel și păcat să-l vezi ca fiind altfel. Mai ales când o face atât de frumos! Din cauza aceasta nici nu i-am scăzut stele pentru acest aspect. În schimb, am făcut-o pentru două lucruri: primul, dacă descrierile detaliate nu m-au deranjat, am avut o problemă cu propozițiile mult prea lungi, care m-au încurcat de cele mai multe ori. Au fost unele chiar și de jumătate de pagină. De ce au reușit să mă zăpăcească? Pentru că pierdeam șirul gândurilor, și până ajungeam la finalul propoziției, deja uitasem cum începuse. Poate am eu mintea mai îngustă, nu știu, dar cert este că eu nu prea m-am împăcat cu ele. Și doi, greșelile foarte multe care au existat, și aici nu mă refer la dezacorduri, folosirea a mai multor timpuri sau altele de genul, ci la faptul că ba lipseau unele cuvinte, ba nu aveau toate literele – conținutul unei scrisori era plin de litere lipsă, și nu, sunt complet sigură că nu a fost pentru că așa a vrut personajul să scrie –, sau erau cuvinte scrise de mai multe ori. De obicei, nu aduc în discuție, într-o recenzie, punctul doi – greșelile –, dar când sunt prea multe, deja devine supărător. O citire mai atentă schimbă cu mult lucrurile. 

Dar revenind pe plaiuri mai prietenoasă – nu că până acum, prin semnalarea greșelilor, aș fi vrut să par vreo jigodie, așa cum se crede –, și vorbind puțin de persoanele cu care a interacționat Andrei, de la început și până la sfârșit. Nu aș putea să-mi aleg un personaj preferat și unul pe care să-l fi urât sau cu care să nu fi fost de acord – așa cum o fac de obicei în cărți –, deoarece aici nu a fost cazul de așa ceva. Sinceră să fiu, din cele două personaje cu care a vorbit cel mai mult Andrei – în afara mamei lui –, pe unul l-am considerat mai potrivit pentru el, în timp ce, pe celălalt, luând în considerare firea lui, mai toxic. Din ceea ce am reușit să-mi dau seama, am ajuns la o concluzie pe care, oricum, o aveam și înainte în cap, dar care, acum, a fost întărită și mai mult: orice om din viața ta, oricine, fie el bun sau rău, reușește să te schimbe într-un fel. Dacă pe B. l-am privit, într-un fel, ca fiindu-i o aripă de salvare, pe Irina nu am putut-o percepe decât ca un om care mai mult îl încurcă; din punct de vedere al gândurilor pe care le avea. Nu am avut nimic special cu ea – și așa cum am specificat mai sus –, B. nu este un personaj preferat, în timp ce, nici Irina nu este unul enervant, pe care să nu-l pot suferi. 

Toate sfârșiturile sunt la fel pare, la prima vedere, a fi o carte ușor de digerat, pe care o citești și apoi reușești să treci la alta fără a rămâne cu un gând încă în ea. Este genul acela de carte care te lasă cu ceva – mai mult decât o învățătură –, îți strânge sufletul într-o menghină și nu-ți mai dă voie să privești lumea cu aceeași ochi cu care ai făcut-o înainte să-i parcurgi filele. Este o carte care nu are nevoie de acțiune, de un plot twist cât mai surprinzător, să te facă să fii năucit, să te surprindă, deoarece te macină încetul cu încetul și te sfârșie fără milă. Pare că Andrei – personajul, dar și autorul –, până la sfârșitul cărții nu ar vrea să-ți facă niciun rău, deoarece blândețea, acceptarea și bunătatea pe care o emană, îți împăienjenesc ochii, dar când parcurgi și ultima propoziție, realizezi cât de rău a fost; nu direct, nu neapărat cu intenție, cât prin ceea ce a reușit să-ți ofere. Este un autor care, categoric are ce căuta în lumea scriitorilor, cu un debut foarte frumos, și cu toate că nu cred că-i voi cumpăra și cartea de poezii Surâsuri aldine – deoarece nu sunt „prietenă” cu ea, aștept cu foarte mult interes următoarul roman. 

2 comentarii:

  1. Mulțumesc nespus pentru această recenzie frumoasă și pentru modul în care ai simțit cartea! :) Într-adevăr, e o problemă cu greșelile, una destul de mare, dar le remediem la următorul tiraj.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur că acele probleme se vor rezolva. Mult succes în continuare și multă inspirație! :)

      Ștergere