duminică, 29 mai 2016

Discuție: Cum am făcut „cunoștință” cu (biblioteca) Nicolae Labiș

Sunt sigură că există mulți cititori care au împrumutat de la bibliotecă măcar o singură dată o carte pe care să o citească de plăcere, nu pentru că ar fi avut nevoie pentru vreo materie de la școală. Nu mai țin minte cine mi-a spus de biblioteca de unde mai împrumut și acum – la șase ani după răsfoirea primei cărți de acolo –, dar dacă, până acum, aveam impresia că romanul care m-a făcut să iubesc literatura a fost unul din volumele din seria „Vampirii sudului”, după ce mi-am scotocit puțin amintirile ce au legătură cu biblioteca, mi-am dat seama că m-am încrezut în ceva eronat. Și cu toate că va părea clișeic, încât vă veți da ochii peste cap după ce veți citi, cartea care mi-a însuflețit pasiunea pentru lectură a fost... Twilight. Nici mie nu-mi vine să cred, dar acum când scriu, îmi apar tot felul de imagini în care citeam sub plapumă, cu lumina de la telefon, ca să nu mă certe părinții că nu mă culc, sau că luam cartea la școală și refuzam să ies în pauză, pentru a putea citi în liniște, cât trei sferturi din numărul colegilor se duceau afară sau pe hol. Nu-mi vine să cred că am uitat cât de mult am iubit seria „Twilight”, și cu cât entuziasm așteptam apariția filmelor, dar da, lumea Bellei Swan m-a ademenit atât de mult printre paginile cărților, încât acum, după atâția ani, mi-ar fi imposibil să mai pot trăi fără să citesc.

Biblioteca Nicolae Labiș este una dintre numeroasele filiale ale Bibliotecii Metropolitane București, și pentru cei care sunt curioși unde este poziționată, dacă știu unde se află Plaza România, vor ști unde este așezată și ea. Adevărul este că nu se poate observa foarte ușor, deoarece este ascunsă de copaci, lipită de unul dintre blocurile din jur. Dar dacă vreți să ajungeți la ea – stați în zonă și încă nu ați descoperit-o , o luați spre Parcul Moghioroș, pe partea dreaptă, și cum treceți de micul părculeț cu tabla de șah uriașă, biblioteca este clădirea micuță, vopsită în verde; cred. 
Sursă: Pagina de Facebook a bibliotecii Nicolae Labiș
Recunosc că, din generală și până acum, nu am rămas foarte loială bibliotecii, neîmprumutând constant. Dacă țin bine minte, cred că eram prin clasa a șaptea când am avut o mică ceartă cu bibliotecara – oare care este motivul prin care ajungi să fii certată de una? –, deoarece întârziasem câteva zile cu returnarea unei cărți. Fusesem sancționată, așa că nu mai aveam voie să împrumut nimic timp de o perioadă. După confruntarea asta, știu că eram atât de nervoasă, încât efectiv nu mi-am mai dorit să citesc nimic timp de câteva luni. Poate că nu m-aș fi supărat atât de mult, m-aș fi conformat și aș fi tăcut din gură, dar în condițiile în care tu întârzii câteva zile – știu sigur că din motive întemeiate, deoarece nu eram și nu sunt genul care să facă astfel de lucruri fără vreun motiv foarte bun –, iar o colegă jumătate de an, bibliotecara comportându-se mult mai frumos cu ea decât cu tine, nu ai cum să reacționezi foarte bine. Și așa nu am mai împrumutat nimic de atunci și până în februarie 2015. Sistemul de înregistrare s-a schimbat, de la niște cartonașe pe care le completai, acela însemnând abonamentul tău, s-a ajuns la un card pe care se găsește numele filialei, un număr de telefon, adresa de mail și pagină, dar și alte câteva chestii. 

Dar din februarie anul trecut, și până acum, cu toate că nu am împrumutat foarte des, știu sigur că numărul de cărți este mai mare decât cel din generală. Iar mai jos am pus lista cărților pe care le-am citit de acolo, unele dintre ele având și recenzii pe blog. 
  • Hoțul de cărți de Markus Zusak [recenzia]
  • Cântul vrăjitoarelor (vol. 1, vol. 2, vol. 3) de Mireille Calmel 
  • Moromeții (vol. 2) de Marin Preda. Și că tot am pomenit de acest volum, l-am urât la fel de mult precum mi-a plăcut primul. Și primul a fost foarte frumos și mi-a plăcut la nebunie!
  • Starters (Starters #1) de Lissa Price
  • Enders (Starters #2) de Lissa Price
  • Iubire monstruoasă de Carol Topolski
  • Regina statornică (The Tudor Court #1) de Philippa Gregory [recenzia]
  • Lumina ce se stinge de George R. R. Martin. Și cum tot am adus în discuție romanul ăsta, pentru cei care îmi sunt prieteni pe Goodreads și se întreabă de ce am pus cartea asta la neterminate, singurul motiv a fost că mi s-a terminat perioada de împrumutare, așa că a trebuit să o returnez. Dar voi lăsa să mai treacă o perioadă, apoi o voi împrumuta din nou. E foarte faină din cât am apucat să citesc!
  • Regina albă (The Cousins War #1) de Philippa Gregory [recenzia]
  • Regina roșie (The Cousins War #2) de Philippa Gregory [recenzia]
  • Jumătatea Rea (Jumătatea Rea #1) de Sally Green

Și ca să fac o mică paranteză, după o perioadă în care Doamna apelor de Philippa Gregory nu era de găsit niciodată la bibliotecă, mereu fiind împrumutată, vineri a fost rândul meu să pun mâna – în sfârșit! – pe ea. Dar va trebui să mai aștepte puțin, deoarece, momentan, mă răsfăț cu poveștile lui Oliviu Crâznic din cartea Ceasul fantasmelor

Sursă: Pagina de facebook a bibliotecii Nicolae Labiș
După ce am venit de la bunici, m-am dus la bibliotecă să returnez Prințesa statornică și, plimbându-mă printre rafturi am constatat că aduseseră cărți noi; unele apărute de puțin timp pe piață. Îmi place să cred că au fost dăruite de oameni, deoarece – după mintea mea –, dacă ești un cititor ce pășești de ceva timp într-o bibliotecă, cunoști fiecare raft în parte și te simți ca acasă în acel loc, este frumos să lași ceva în urma ta. O carte. Așa am făcut și eu, și cu toate că mi-ar fi fost mult mai avantajos să le vând decât să le las la bibliotecă, nu vă puteți imagina ce este în sufletul meu atunci când mă plimb printre rafturi și văd una dintre cărțile oferite de mine, acolo. Sau când nu o văd, îmi dau seama că a fost împrumutată de cineva și că acel cineva frunzărește aceleași pagini care m-au dus și pe mine în aceeași lume în care se află el acum. 
Sursă: Pagina de facebook a bibliotecii Nicolae Labiș
De-a lungul postării am pus câteva poze, și cu toate că mi-aș fi dorit ca în ele să se regăsească numai rafturile cu cărți, mi-am dat seama că acestea sunt mult mai potrivite. Din copilărie poți deveni un mic bookaholic, și cu toate că, poate, la început nu ești atât de atras de lumea poveștilor din cărți – nu de pe jocurile aduse de tehnologie –, ascultându-le de la altcineva, „virusul” este posibil să te molipsească și pe tine. Să te facă să-ți dorești să descoperi și singur, să te aventurezi cu personajele, fără ajutorul mamei sau al tatălui.

Biblioteca Nicolae Labiș
Din câte am găsit pe internet, Biblioteca Metropolitană din București are treizeci și ceva de filiale, din care șaisprezece sunt înscrise în proiectul „Ora de povești”. În ce constă? În prima sâmbătă din fiecare lună, copiii mici și mai mari sunt invitați – intrarea gratuită – să asculte diferite povești citite de diferiți scriitori, oameni ce promovează cultura, actori, jurnaliști, bloggeri – eu nu am citit niciodată copiilor –, dar și de părinți. 

Pe lângă „Ora de povești”, sunt organizate și alte activități, ateliere. De exemplu, am găsit pe internet o postare prin care se spune că pe data de 18.04.2016, Biblioteca Nicolae Labiș – activitate organizată de Biblioteca Metropolitană, bineînțeles –, cu sprijinul organizației Habitat for Humanity România, în cadrul programului „Să știi mai multe, să fii mai bun”, elevii unui liceu au participat la atelierul „Comportament preventiv în privința dezastrelor”. 

Poate că nu știam de aceste lucruri – de câteva zile am aflat –, dar e frumos și interesant de știut că este o bibliotecă ce se implică, ce nu doar împrumută diferite cărți, sau persoanele de acolo mai fac alte lucruri cu care trebuie să se ocupe. Și cu toate că nu mă aștept să rămân fidelă acestei biblioteci pentru restul vieții mele, cel puțin sunt convinsă că atunci când nu voi avea ce să mai citesc – cu toate că mă îndoiesc, în condițiile în care am aproape patruzeci de cărți necitite –, voi ști unde să mă duc. Așa că, dacă aveți vreo bibliotecă prin apropiere – sau nu – și nu v-ați abonat până acum la ea, nu mai ezitați și faceți-o. Cine știe ce cărți interesante și neștiute de voi, mai găsiți pe acolo? 
* * *
Nota autorului: Poate că nu este postarea la care v-ați fi așteptat, poate doreați să citiți și să aflați mai multe lucruri, dar eu sper totuși să vă fi încântat, cât de cât, și să vă fi determinat să reîncepeți să împrumutați – sau să vă faceți abonament, pentru prima oară – de la bibliotecă, deoarece atmosfera pe care ți-o oferă o bibliotecă, cred că este inconfundabilă. :)

4 comentarii:

  1. Am renunțat de mult timp sa mai frecventez bibliotecile publice din cauza acrilurilor alea de bibliotecare. Eu o consider o meserie frumoasa si liniștitoare, nu stiu care e faza cu ele

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Munca de bibliotecar, în ciuda faptului că nouă ni se pare foarte frumoasă deoarece ești înconjurat de cărți, nu este chiar o meserie atât de ușoară. Necesită multe lucruri de ținut minte (chiar și cu tehnologia de astăzi), așa că, uneori, mai devii și acritură. :D

      Ștergere
    2. Da, asa este, dar totusi..
      Te-am nominalizat aici http://intheheartofthewords.blogspot.ro/2016/05/leapsa-liebster-award.html

      Ștergere
    3. Mulțumesc de nominalizare. Sper să reușesc să răspund la întrebări în una din zilele care vor urma, dacă nu... săptămâna viitoare.

      Ștergere