joi, 14 aprilie 2016

Andreea's Diary [#5]

Dragi cititori, 

Nu am mai completat de mult o filă din jurnalul ăsta virtual, și cum, în timpul acesta, s-au strâns câteva lucruri despre care aș vrea să vorbesc (scriu), am spus că acesta este momentul potrivit.  

Nu știu cu ce aș putea să încep – deoarece aș vrea să o iau într-o ordine anume –, dar cum primul lucru care mi-a venit în mine a fost lansarea de carte la care am participat aseară, despre asta o să scriu prima dată. De fapt au fost două lansări, și anume Saga reginelor de Jean Des Cars și Regine din umbră de Maria Pilar Quaralt del Hierro; categoric nu voi putea reține numele acestei scriitoare. Știu că Editura Corint organizează foarte des lansări în librăria Humanitas de la Cișmigiu, dar niciodată nu am participat, până acum, la vreo una; cu toate că au existat, de-a lungul timpului, câteva care mi-au făcut cu ochiul. Aceste două cărți pot spune că au fost ca un război dat între reginele ce aveau privilegiu la coroana țării în care se aflau, iar cele din umbră – amantele, curtezanele – care, cu toate că nu erau niște regine recunoscute de către supuși, pot spune că au avut o mai mare influență asupra multor regi. Doamnele care au fost prezente și ne-au povestit despre aceste personalități istorice, au spus unele lucruri pe care nu le cunoșteam. Și o să dau doar un singur exemplu, legat de Ecaterina a II-a a Rusiei, care, unul dintre amanții pe care i-a avut a fost un român – nu ni s-a spus numele –, acesta fiind înmormântat undeva pe lângă Vaslui. 

A fost un lucru care m-a întristat foarte mult, legat de Maria a României. Doamna Georgeta Filitti a menționat de Sissi, Împărăteasa Austro-Ungariei, spunând că este atât de apreciată și acum în țara ei încât unele produse alimentare nu s-ar fi vândut atât de bine dacă nu-i purtau numele și nu aveau chipul ei pe ambalaj. Ceea ce nu se întâmplă și cu Maria a României. Și nu spun că ar trebui să avem și noi un salam cu numele ei pe el, ci că nu știm să profităm de ce a fost ea și să exploatăm mai bine ceea ce ne-a lăsat ca moștenire. Iar acest lucru este rușinos. În Saga reginelor se știe că Jean des Cars a introdus-o pe Regina Maria a României special pentru ediția de la Editura Corint – dacă pe copertă se specifică că ar fi vorba de paisprezece regine, ele sunt de fapt treisprezece –, dar m-am întrebat de ce nu s-a întâmplat același lucru și pentru cea din Franța. Doamna Georgeta Filitti, cu toate că a spus publicului că Jean des Cars a făcut acest lucru cu respect și i-a făcut plăcere să se documenteze despre viața ei, ne-a dat de înțeles că și el are în interiorul lui acea reținere față de țările din est, când vine vorba să le introducă în cărțile sale. Ceea ce mi se pare puțin patetic, dar asta este. În schimb, în Regine din umbră, Elena Lupescu, amanta lui Carol al II-lea s-a aflat acolo fără ca Editura Corint să fi cerut acest lucru din partea autoarei. 

Aș putea să spun mai multe lucruri, dar nu aș vrea să povestesc foarte multe despre aceste două cărți, și o să spun și de ce. Pentru că am ajuns cu o întârziere de douăzeci de minute la lansare – nu credeam că va fi atât de aglomerat, și mă așteptam ca într-o oră să ajung –, așa că am putut să mă așez doar pe un scaun din ultimul rând, deci nu am putut auzi foarte bine. Plus că scaunele erau așezate în așa fel încât ultimul rând să fie lângă ușă, așa că oamenii care nu erau interesați de lansare și voiau să intre în librărie, intrau și ieșeau, intrau și ieșeau, așa că făceau gălăgie cu ușa. Și ca să fie totul frumos, persoana care le prezenta pe cele trei doamne ce urmau să vorbească, avea un microfon pe care, în loc să-l dea fiecărei doamne atunci când îi venea rândul, spunea câteva cuvinte și îl păstra pentru ea. Deci dacă erai norocos și stăteai printre primele rânduri, puteau auzi. Aici am fost foarte dezamăgită, dar asta este. Oricum, atât cât am putut înțelege, mi-a plăcut că atunci când vorbeau mai introduceau câteva glume legat de regine și amante, ceea ce picat foarte bine. Trecând peste, sunt curioasă și de celelalte lansări pe care le vor organiza cei de la Editura Corint.

Nu am mai postat de multă vreme în rubrica cu melodii, și ca să nu fac totuși una separată, voi scrie câteva cuvinte despre o nouă trupă pe care am descoperit-o acum ceva timp; cred că de vreo două luni și ceva. Starset nu cred că este foarte cunoscută – când am intrat pe pagina lor de Facebook nu prea aveau foarte multe like-uri –, nu mai știu exact cum am dat de numele ei dar, din câte îmi amintesc, cred că My Demons sau Carnivore a fost prima melodie pe care am ascultat-o. Oricum, de atunci și până acum au fost puține zilele în care să nu fi ascultat vreo piesă de la aceștia. Nu le-am auzit pe toate – sunt vreo cinci pe care îmi place să le ascult constant –, dar este o trupă care îmi place foarte mult, solistul are o voce foarte frumoasă iar, din câte am putut observa, Starset se orientează mai mult spre spațiu, deoarece sunt multe elemente din videoclipuri care arată acest lucru, și unele versuri, de asemenea. Bine, și numele trupei se îndreaptă, oarecum, spre Science Fiction. Mai jos am ales să pun o altă melodie – din cele cinci – care îmi place foarte, foarte mult.


Am două cărți pe care nu le-am arătat pe pagina de Facebook a blogului. Pe prima o am de o lună și ceva, iar pe a doua mi-am achiziționat-o de curând. După ce am văzut filmul 12 ani de sclavie și am aflat că a fost realizat după o carte, o relatare a unui om de culoare, mi-am spus că trebuie să mi-o cumpăr și eu. Nu am dat mult pe ea, m-a costat doar nouă lei, dar chiar mi-am dorit foarte mult să mi-o achiziționez. Despre a doua pot spune că regret, într-un fel, că nu am mai așteptat puțin ca să mi-o cumpăr cu un preț mai mic. Recunosc că, atunci când m-am gândit că aș vrea să merg la lansarea despre care am scris mai sus, mai mult am făcut-o ca să mă conving dacă Regine din umbră ar merita, într-adevăr. Saga reginelor o aveam deja de la Gaudeamus. La sfârșitul lansării mi-am spus că trebuie să mi-o cumpăr neapărat, și cum ambele volume se aflau pe o măsuța unde trebuia să mă duc să plătesc, mi-am luat-o și gata, interesându-mă prea puțin că era destul de scumpă. Am dat 35 de lei, și doar după ce am ieșit din librărie mi-am dat seama că am făcut o mare prostie. Mă așteptam și totodată îmi doream să fie redusă din preț, deoarece fiind lansare, oamenii urmau să și-o cumpere. Cred că merita a fi puțin redus prețul; știu că dacă mi-aș fi luat-o de la Bookfest, cu 25 de lei tot o luam. Știu că nu suntem la târg și că în librării este altfel calculat prețul, dar, nah, este părerea mea. 


La final aș vrea să scriu puțin despre două filme pe care le-am văzut zilele acestea. Rubinrot și Saphirblau sunt două ecranizări făcute după primele două volume Roșu de rubin și Albastru de safir – din trilogia „Culorile dragostei” de Kerstin Gier. Am citit cărțile acum câțiva ani, și pot spune că mi-au plăcut foarte mult, și chiar dacă ar fi să le recitesc acum și nu mi-ar mai plăcea la fel, tot le consider niște cărți foarte interesante. Nu o să stau să vorbesc despre ce este vorba în ele, dar o să spun doar trei cuvinte care cred că vor caracteriza cel mai bine trilogia: călători în timp. Filmele au fost realizate în Germania, așa că actorii au vorbit în limba lor natală. A durat ceva să fie dublate sau măcar subtitrate în engleză, așa că de-abia ieri am descoperit acest lucru. Mi-au plăcut foarte mult, și cu toate că diferența între filmele realizate în Statele unite ale Americii și cele din din alte țări, din punct de vedere al fantasticului, se vede destul de bine, nu pot spune că au părut a fi niște filme de proastă calitate. Dacă ar fi să fac o comparație între Rubinrot și Saphirblau ar fi că al doilea l-am cotat ca fiind mai bun. Dar, în schimb, de Gideon din Saphirbalu mi-a plăcut mai puțin decât cel din Rubinrot. Având în vedere că se cunoștea de mai mult timp cu Gwen, certurile pe care le aveau mă enervau din cauza faptului că atunci când trebuia să fie furios pe ea, nu era. Parcă își schimba starea – sau uita că era nervos  imediat; nu știai ce să mai crezi despre cum era în acel moment. Și cum postarea asta a devenit deja mult prea lungă, o să mă opresc aici și o să mai precizez doar că au fost două filme pe care ar putea să le vadă și adolescenții, dar și adulții; dacă știu în ce parte din filme să se axeze. Sunt tare curioasă de ultima parte, de Smaragdgrün

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu