duminică, 13 martie 2016

Deadpool (2016)

Descrierea: Supranumit "mercenarul cu gură mare", Deadpool obține, în urma unui experiment militar care dorea să redea abilitatea de regenerare rapidă a lui Wolverine, puteri incredibile (invulnerabilitatea la puteri telepatice și telekinezice, rezistența la droguri și toxine, dar și prelungirea vieții grație puterilor de refacere ale organismului său). Acestea vin, însă, și cu unele inconveniente: instabilitatea psihică și un fizic desfigurat.

Recenzia: Deadpool a fost unul dintre filmele pe care mi-am dorit/îmi doresc foarte mult să le văd în acest an. Și aici mă refer că au fost/vor fi lansate în 2016. Având în vedere că îmi e foarte lene uneori să-mi mișc fundul până la cinema – nu că cel mai aproape nu s-ar afla la două stații distanță de locul unde stau –, am așteptat până a fost încărcat pe internet; bineînțeles, la o calitate proastă, în condițiile în care a fost filmat de către cineva. Așa că nu pot spune că am fost chiar super concentrată cu unele scene, deoarece nu s-au văzut foarte bine. Dar voiam atât de mult să-l urmăresc, încât m-am resemnat și am acceptat acel impediment. Și, nu, nu l-am urmărit acum o zi sau două, ci duminica trecută. Așa că vă puteți da seama ce lene am avut în mine în săptămâna care a trecut, de nu eram în stare să fac absolut nimic; nici să scriu o recenzie. (Poate că a fost de vină și vremea, nu?) Dar m-am gândit și am concluzionat că, după ce va apărea versiunea clară, o să mă mai uit încă odată la el; da, pentru că mi-a plăcut atât de mult Deadpool, încât aș fi în stare să-l vizionez din nou, chiar și la două zile după prima dată. Și cu toate astea, mi-am dorit să-i fac recenzie acum, deoarece nu mai am răbdare până când va fi încărcat și pe internet.

Motivul principal pentru care mi-am spus că trebuie neapărat să-l văd nu a fost neapărat pentru că este cu super eroi – oh, stați, greșesc, Deadpool nu face fapte bune! –, cât pentru faptul că era ceva total diferit de ceea ce a creat până acum Stan Lee. Știm deja că Superman, Batman, Spiderman – și așa mai departe – au un motiv pentru care salvează lumea de la diferite catastrofe, dar Deadpool are ceva diferit în spate. Ceva ce nu neapărat ține de cei din jurul lui, cât de el însuși, de viața lui și de felul cum a ajuns. Bineînțeles, fiecare caută răzbunare, și din acea răzbunare mai salvează un copil, o mamă însărcinată sau o bunică ce își blocase bastonul într-o groapă din mijlocul străzii, și așa ajunge să nu se mai poată opri din a salva persoanele din jurul său. Dar în cazul lui Deadpool, pot spune că e destul de egoist și nu prea ar face astfel de acte fără a se gândi dacă nu-i ia din timpul prețios. Dar spre deosebire de celelalte personaje create de cei de la Marvel, acesta a trecut hotarele cu care am fost obișnuiți, până acum, să ni se ofere. Cred că singurul cu care aș putea să-l asemăn pe Deadpool – sau, hai să-i spun și pe numele real, pe Wade Wilson – ar fi însuși Wolverine. Și chestia faină este că Wade nu a primit de la Wolverine – dacă citiți descrierea filmului, vă dați seama la ce mă refer – și temperamentul lui și modul lui de-a fi, deoarece era așa de dinainte. Doar că, spre deosebire de Logan, Wade are un altfel de umor, pe care l-aș putea cataloga ca fiind ușor morbid. Plus că Wolverine, atunci când devine amuzant, nu o face din pură obișnuință – pentru că așa este el, comic, ca un bufon –, deoarece la el sunt rare dățile când te face să râzi. Cel puțin în cazul meu. Pe el l-am considerat mai mult un părinte ușor prea protectiv. 

Dar lăsând la o parte asemănările dintre Wade și Logan – până la urmă, cu toate că se aseamănă în unele privințe, ei sunt de fapt două entități total diferite –, personajul de față, pe lângă faptul că m-a făcut să râd mai mult decât m-aș fi așteptat, m-a făcut, în același timp, să mă întristez. Pentru că, spre deosebire de alte personaje de genul lui, nu știu, dar eu, una, i-am găsit răzbunarea întemeiată și nu prea. Întemeiată, pentru că, până la urmă, arăta într-un fel destul de nasol; se dusese să scape de ceva ca să primească altceva în schimb. Și nu, din cauza faptului că ar fi trebuit să se gândească mai bine la consecințe. Adică, te gândești că cineva te poate scăpa brusc de cancer – dar cu ce preț? Și poate că mă contrazic pe mine însămi când zic că atunci când ești disperat și vrei din tot sufletul să fii normal, să nu mori știind că persoana pe care o iubești va suferi foarte mult după ce nu vei mai fi, ajungi să apelezi la toate metodele posibile. Da, cred că, până la urmă, sunt într-o mare contradicție cu personajul ăsta, privind acest aspect.

Și, totuși, de ce să vorbesc atât de mult despre acest lucru, când, până la urmă, filmul ăsta nu a vrut să transmită așa ceva. E vorba despre un anti-erou până la urmă, de cineva care nu-și dorește deloc să facă parte dintr-un grup ce salvează lumea, vrea să fie lăsat naibii în pace ori de câte ori X-Men încearcă să-l convingă să li se alăture. Dar, ce crezi, Charles, că toată lumea care se aseamănă tu tine, îți cere ajutorul? Nu, mulțumesc! Din partea lui Deadpool. Dar, până la urmă, cine sunt eu ca să vorbesc? Poate mă trezesc că peste câțiva ani X-Men va mai avea un film – în afara celui cu Apocalipsa de anul acesta – în care Deadpool îl va întreba pe Charles: unde e camera mea? Simt nevoia subită să vă port costumele și să am un X mare pe piept, ca să le fie mai ușor celor care mă vor mort, să știe unde să țintească. Ar fi foarte ciudat ca Wade să ajungă să urmeze regulile impuse de cineva. Dar ‘om trăi și ‘om vedea.  Și dacă nu ar fi posibil acest lucru, mi-ar plăcea totuși să-l văd pe Wade confruntându-se cu Tony Stark. Oh, da, cred că ar fi ceva fenomenal!

V-ați dat seama, până aici, că mi-a plăcut foarte, foarte mult, și nu contest când spun că am o vagă impresie că va fi în top cinci al celor mai bune filme lansate în 2016, pe care le-am văzut. Dar – ca să existe și un dar –, au fost unele momente care m-au deranjat și care nu m-au putut lăsa să-i dau zece steluțe pe IMDb. Având în vedere că în cazul cărților, Goodreads are ca notă maximă cinci steluțe, în cazul filmelor, ele sunt dublate. Și cum am notat – fiind obișnuită – filmul cu patru stele, pe IMDb a trebuit să-i scad două. Pentru că patru steluțe înseamnă nota opt la mine. În orice caz, merită să-l vedeți. Veți râde în hohote, deoarece Ryan Reynolds a știut să-l joace pe Deadpool atât de bine și cu o naturalețe specific unui actor bun, încât nu cred că, la sfârșitul filmului, veți fi dezamăgiți.    

4 comentarii:

  1. Eu am văzut filmul pe 14 feb şi *încă* nu am scris recenzia, aşa că te înțeleg perfect la partea cu lenea :))
    Totuşi, am o mică întrebare: ce nu ți-a plăcut la film? :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bine de știut! :))
      Finalul. Mi-aș fi dorit să aibă un altfel de final, nu cel tipic în care personajul principal discută cu fata, și amândoi trăiesc fericiți. Având în vedere că Deadpool nu era chiar un erou, m-aș fi așteptat ca și sfârșitul să fie mai diferit. Cred că mai mult a fost o dorință de-a mea, nu și o necesitate.

      Ștergere
    2. Mda, a fost puțin cam cliche, dar l-a salvat gluma cu melodia, cel puțin pentru mine. De asemenea, mi s-a părut atăt de epică și amuzantă scena de după generic încât am plecat din cinema cu un mega-rânjet pe față :)
      Daaa, chiar trebuie să scriu și eu despre filmul ăsta :))

      Ștergere
    3. Vai, ce am râs când l-am văzut în costum şi în halat! :)) Chiar sper să se facă un "Deadpool 2".

      Ștergere