vineri, 30 decembrie 2016

Top 10 cărți | 2016

Anii trec pe lângă noi, unii fug de-a dreptul și nici măcar nu știm că au plecat de lângă noi. Au fost unii care m-au făcut să îi consider așa, să realizez cât de repede am parcurs acele zile, săptămâni și luni, dar nu pot spune același lucru și despre 2016. A fost unul din acei încărcați, plin de momente tensionate și de vești care m-au lăsat secată de puteri până ce nu am aflat fiecare deznodământ. Și cred că cea mai importantă veste pe care am primit-o a fost faptul că am intrat la facultatea pe care mi-am dorit-o, ca bucuria să fie alimentată cu momentul în care mi-am dat seama că am fost acceptată la buget. Bucuria și uimirea au fost șocante în condițiile în care nu mă așteptam și nici nu aveam pretenția că voi fi acceptată la buget (când vezi atâția și atâția cu medii mult mai mari, îți închizi ochii și te rogi ca măcar să ai norocul să intri), dar da, pentru mine 2016 pot spune că a fost unul memorabil, din acest punct de vedere. 

Anul acesta, în materie de cărți, mi-am propus să citesc 50, la fel ca și anul trecut. Am reușit să îndeplinesc așa zisul goal, chiar să îl depășesc cu un număr de 7. Nu știu dacă și anul viitor îmi voi seta același număr de cărți pe care să îl citesc, probabil că îl voi scădea cu vreo douăzeci, în condițiile în care 2016 a fost puțin mai lejer, ceea ce mi-a permis și să îndeplinesc acest număr. Dar, până la urmă, așa cum precizez de fiecare dată, nu sunt genul care să îngrașe porcul în ajun, citind și câte trei cărți în paralel, în speranța că va reuși să ajungă la acel număr ideal. Nu! 

Cât despre acest top pe care încerc să îl fac la fiecare sfârșit de an, anul acesta a fost puțin diferit. Numărul 10 s-a transformat într-un veritabil 11, din cauză că, de această dată, mi-a fost absolut imposibil să mă rezum doar la un număr rotund de cărți citite. Cum Moș Crăciun a fost darnic cu mine, mă simt responsabilă să întorc și eu gestul, la rândul meu. Și nu neapărat pentru că mă simțeam datoare, ci din cauză că am vrut foarte mult să o fac.

Cartea de pe locul 11
Malad de Alexandru Voicescu
Cred că motivul care m-a măcinat cel mai mult când a venit vorba de dorința de a citi Malad a fost faptul că acest roman urma să fie debutul lui Alexandru Voicescu, și cum îl cunoșteam doar din perspectiva de editor și fondator al editurii Herg Benet, curiozitatea mă făcea să vreau să îl descopăr și pe scriitorul Alexandru Voicescu. Cuvântul debutant, sincer, nu s-a văzut deloc în poveste! Dacă aș fi citit această carte, îndemnată de cineva, fără să știu cine este autorul, cu siguranță că aș fi spus că aș vrea neapărat să știu titlurile celorlalte cărți scrise de acesta. Pentru că întreg conținutul miroase  în afară de acel parfum specific filelor – a scriitor expert, a făuritor de cuvinte și emoții ce se joacă cu literele de ani și ani de zile. A fost o carte diferită față de multe altele pe care le-am citit, și faptul că unele persoane au specificat faptul că nu au înțeles Malad-ul, într-adevăr nu cred că este o carte pe care să o citești oricând și în orice mediu. Este destinată acelor momente în care îți poți acorda întreg timpul ei, să o diseci, să o aprofundezi. Aștept cu nerăbdare ziua  sper cât mai repede  în care mă voi apuca de Fata de la nord de ziuă


Cartea de pe locul 10
Quasar de Ana Mănescu
Pe tot parcursul lecturării acestui Quasar mi-am spus de nenumărate ori că Ana Mănescu este o vrăjitoare a cuvintelor și a creării de povești fermecate și fermecătoare. Și nu voi rata șansa să nu afirm și acum acest adevăr. Fiind prima carte pe care am citit-o de la ea, nu avem așteptări din punct de vedere a ceea ce îmi va oferi  dar știam în sinea mea că mă va surprinde plăcut , așa că am plecat în acea călătorie cețoasă cu multă curiozitate; ca un copil ce descoperă o nouă jucărie primită în dar. Aici vorbim despre proză scurtă, despre entuziasmul de a te infiltra în mai multe povești, vieți și trăiri. Fiecare poveste este magică și sensibilă, enigmatică și vie, ce nu te lasă nicio clipă din a-ți trage sufletul. Sunt povești care se înfățișează diferit în ochii fiecărui cititor, care îți transmit lucruri pe care numai tu le vei ști și care îți pun zeci și zeci de întrebări despre ceea ce înseamnă ele, cu adevărat. Frumos măi, frumos!

Cartea de pe locul 9
Prințesa albă (The Cousins War #5) de Philippa Gregory
Dacă ar fi să îmi aduc aminte, dintre toate cărțile pe care le-am citit din seria „The Cousins War”, Prințesa albă mi-a plăcut cel mai mult, până acum. Nu știu dacă sunt ipocrită când spun că m-am așteptam ca, într-un anume fel, să fie volumul meu preferat. În momentul în care am văzut coperta și am citit descrierea, aveam un sentiment că întâmplările petrecute și personajele  dar mai ales prințesa Elizabeth, deoarece o știam din Regina albă  mă vor fascina cel mai mult și îmi vor aduce o stare mult mai intensă de concentrare, ca să o spun așa. Și cum există dăți în care intuiția nu dă greș, într-adevăr Prințesa albă a fost volumul care mi-a plăcut și care m-a atras în măsura cea mai mare. Poate inocența prințesei sau poate modul strict și uneori enervant al mamei regelui de a-l face să îi fie supus m-a fascinat cel mai mult, sau poate, pur și simplu, atmosfera creată în jurul acelor întâmplări istorice și încărcate cu atâta dramatism și tensiune.  Dacă până acum nu ați apucat să citiți nimic scris de Philippa Gregory, vă recomand cu cea mai mare încredere „The Cousins War”, și dacă s-ar putea, să începeți fix cu acest volum, pentru că, așa cum am menționat de fiecare dată, cărțile se pot citi în ce ordine dorește fiecare, deoarece informațiile importante și vitale pentru a înțelege anumite situații, vor fi aduse din nou în discuție, în fiecare volum. 

Cartea de pe locul 8
Purgatorio (Am murit, din fericire #4) de Theo Anghel
Anul acesta am citit toate cele patru volume  cele care au apărut  din seria „Am murit, din fericire”, și în ciuda faptului că mi-au plăcut toate foarte mult, am ales să adaug în acest top doar Purgatorio, deoarece acesta a fost preferatul meu. Cei care îmi urmăriți blogul de mai mult timp știți că această serie îmi este foarte dragă, așa că ar fi fost absolut imposibil să nu se găsească și ea aici. Povestea, ideea de unde s-a continuat toată această lume fascinantă cu întâmplări marcante sau pur și simplu amuzante, m-a vrăjit într-un mod care mă face să îmi fie foarte greu să găsesc cuvintele potrivite pentru a descrie tot ceea ce am simțit pe parcursul acestor patru volume. Și îmi este enorm de dificil să cred că această serie va mai conține doar un singur volum, deoarece, după părerea mea, „Am murit, din fericire” s-ar putea continua la nesfârșit. Cu imaginația lui Theo și cu magnificul din personaje ar fi putut ieși o serie nesfârșită în volume. Dar o înțeleg pe autoare și sunt conștientă de faptul că, până la urmă, toate trebuie să aibă un sfârșit. Sper doar ca acest sfârșit să fie pe măsura întregii serii; cu toate că, după mine, mi-aș dori ca totul să fie numai lapte și miere. 

Cartea de pe locul 7
Ultima privire (Dincolo de moarte #4) de Adina Speteanu
Știu că am amânat câteva luni bune  mai mult de jumătate de ani de la cumpărarea cărții  până să mă apuc dea Ultima privire. Îmi dădusem seama că era, cu adevărat, ultimul volum și că dacă nu voi mai zăbovi puțin până să îl citesc, voi suferi mult. Și încă o mai fac; ironie, „ultima privire”, chiar s-a sfârșit cu ultima privire. Dar asta nu înseamnă că, atunci când voi spune acum nu mă voi reapuca de serie, și asta nu înseamnă nici că într-o bună zi, așa cum ne-a dat impresia autoarea, nu va mai exista o continuare. Cel puțin informațiile pe care le-am primit mai spre sfârșitul volumului mi-au mai ridicat speranțele că, după ceva timp, Natalia și Garda ne vor oferi peripeții noi. Și abia aștept, și sunt foarte nerăbdătoare și îmi doresc ca acea zi să vină cât mai repede! Dar până atunci, nu mai zăboviți și cumpărați seria și citiți-o!

Cartea de pe locul 6
Regina roșie (Regina roșie #1) de Victoria Aveyard.
Dintre toate cărțile care apar în acest top, volumul de față este singurul căruia nu am simțit nevoia să îi scriu o recenzie. Și nu pentru că ar fi fost ceva în neregulă cu el, ci din simplul motiv că, atunci când l-am terminat de citit mi-am dat seama că nu simt nevoia să îmi scriu părerea pe blog despre el. Sunt unele cărți pe care, pur și simplu, îmi doresc doar să le citesc și să le simt doar pentru mine, să nu împărtășesc nimic cu nimeni despre ce m-a făcut să simt și despre ceea ce mi-a dăruit cartea respectivă. Din moment ce se află în acest top, vă dați seama că mi-a plăcut foarte mult, și cred că, dintre toate cărțile young adult străine pe care le-am citit anul acesta, Regina roșie a fost a doua care mi-a plăcut cel mai mult, cu toate că acel pătrat amoros care m-ar fi făcut să cred că există la început, s-a transformat într-un triunghi amoros  pe care îl urăsc din tot sufletul meu , comparabil cu ceea ce mi-a transmis această carte și cu întâmplările prin care au trecut personajele dar și cu finalul năucitor pe care ni l-a oferit autoarea, pentru mine nici nu mai există. Nu l-am mai pus la socoteală atunci când m-am hotărât că Reginei roșii îi stă perfect de bine în acest top. În clipa în care editura Nemira va posta coperta din română a volumului doi sau va anunța faptul că se poate cumpăra cartea, acea zi va fi una dintre cele mai frumoase din anul care vine. Iar coperțile seriei  Doamne, dă-mi putere să nu leșin pe aici!

Cartea de pe locul 5
Recviem pentru un asasin (Alina Marinescu #6) de Monica Ramirez.
Dacă seria „Alina Marinescu” ar fi fost scrisă de un autor străin, conținutul bineînțeles că mi-ar fi plăcut la fel de mult, dar când ai satisfacția să spui că Monica Ramirez este româncă, că seria este scrisă de un autor român, ești mândru și te bucuri precum un copil inocent. „Alina Marinescu” cred că, dintre toate seriile pe care le-am terminat de citit în acest an, m-a întristat și m-a bucurat cel mai mult. Emană un acel ceva ce aproape îți paralizează conștiința, ce absoarbe din tine tot răul, dăruindu-ți, în schimb, numai senzații extreme; senzații pe care nu credeai că le ai în interior. O plăcere pe care numai ea ți-o poate oferi. Nu voiam să se termine și nici acum nu îmi vine să cred că volumul acesta a fost, într-adevăr, finalul. Cum s-a terminat povestea Alinei, numai citind veți putea să aflați, dar sentimentul pe care ți-l transmite atunci când citești și ultima pagină, este de nedescris. Este ceva ce numai poveștile speciale și unice ți le oferă. 


Cartea de pe locul 4

Capcana I + Capcana II (Rephelimii #2) de Simona Stoica.
Când am făcut acest top anul trecut, am ales să pun doar a doua parte din primul volum al Provocării deoarece îmi plăcuse mai mult decât prima. Spre deosebire de prima carte a seriei, a doua, Capcana a fost cu o treaptă deasupra primei, prin faptul că se vedea că stilul Simonei era puțin mai matur  prinzând o altă complexitate, ca să mă fac mai bine înțeleasă, deoarece, oricum autoarea are un stil matur , dar și povestea devenise mult mai antrenantă față de ceea ce am descoperit în Provocarea. „Rephelimii” este genul acela de serie care îți conferă dependență doar citind descrierea, doar răsfoind-o fugitiv, ochii oprindu-se pe niște paragrafe la nimereală.  Simona știe cât de mult îi apreciez munca, felul migălos și perfecționist de a-și dori ca totul să iasă fără pată, perfect, ceea ce mă determină să aștept viitoarele continuări cu și mai mult entuziasm. Când mă gândesc că povestea este de-abia la început, că vor mai urma încă patru cărți din serie, îmi crește inima de bucurie, dar și de groază pentru ceea ce va urma să se întâmple pe mai departe. 

Cartea de pe locul 3
Rockstar de Cristina Nemerovschi.
Când am citit anul trecut Păpușile, ele deveniseră preferatele mele dintre toate cărțile pe care le-am citit scrise de Cristina. Anul acesta, Rockstar le-a luat locul, Storm reușind să detroneze ceea ce credeam că va rămâne pe locul întâi ceva timp. Și după ce am terminat de citit povestea acestuia și a problemelor cu care se confrunta atât ca rockstar, cât și ca tânăr ce suferise o traumă de-a dreptul sfâșietoare, mi-am dat seama că niciodată nu voi putea să afirm că o anumită carte de-a Cristinei Nemerovschi va putea să fie cea mai bună dintre cele pe care le-aș fi citit de la ea, deoarece ea surprinde de fiecare dată, cu fiecare nouă carte scrisă. În schimb, până acum Rockstar a fost cea care m-a marcat cel mai mult și cea care m-a determinat să îmi pun cele mai multe întrebări despre ceea ce simt cei din jurul meu, despre ceea ce  sincer  nu prea mă interesa atât de mult; ce se află în sufletul acelor artiști pe care îi consider ca având o viață frumoasă, pe care de multe ori mi-am dorit să o pot trăi măcar o zi. Mi-a transmis atâtea cartea asta, încât mi se rupe uneori sufletul când nu pot să îmi găsesc cuvintele pentru a arăta cât de mult înseamnă pentru mine și cât de mulți ar trebui să o citească! Toți! Citiți Rockstar!

Cartea de pe locul 2
Anotimpul pumnalelor de Șerban Andrei Mazilu.
Cu toate că lumea din romanul lui Șerban Andrei Mazilu este una cum nu se poate mai terifiantă, îngrozitoare și întunecată, tot aș vrea ca un astfel de „anotimp” să învăluie, cândva, o zi din viața mea. Și în recenzie am tot precizat cum că, de multe ori, pe tot parcursul cărții nu am putut să nu asemăn situația care se găsește în țara noastră cu ceea ce se întâmplă în lumea din Anotimpul pumnalelor. Și zău că au fost clipe în care voiam atât de mult să există un Aendo, o Loup sau un York și în lumea reală care să stârpească toți corupții din țara asta! Și până la urmă romanul nu este doar despre toate astea, cât este despre toată nebunia creată de autor, despre toate entitățile oribile și despre toată dependența pe care ți-o dăruiește. Pentru că, până la urmă, tot noul dintr-o carte te face să-ți dorești mai mult, și din asta s-a născut și Jocul necromanților, o continuare a Anotimpului. Acesta fiind și motivul pentru care nu am vrut  cu greu m-am abținut, vă spun  să citesc și această carte în acest an, deoarece nu știu cum aș fi scos la capăt care ar fi fost mai bună dintre ele. E greu să faci o recenzie despre Anotimp, dar și când te apuci și intri în vraja cuvintelor, îți e dificil să ajungi la final; ai scrie non-stop despre cât de magnifică e. 

*Tam-tam-tam!* pe 2016

Cartea de pe locul 1
Banda celor șase ciori (Banda celor șase ciori #1) de Leigh Bardugo
Din clipa în care am citit Regatul umbrelor, primul volum al trilogiei „Grisha”, aveam o bănuială că autoarea va ajunge să devină una dintre preferatele mele, și nu m-am înșelat. După ce am terminat și Regatul furtunilor, al doilea volum, bănuiala deja devenise o siguranță, ca apoi, după ce și ultimul volum, Regatul luminilor, trecuse prin mâinile și ochii mei, mi-am promis că voi citi tot ce urma să scrie această autoare. M-am ținut de cuvânt și continui să o fac și în continuare  nu am nicio temere cum că îmi voi încălca vreodată promisiunea , deoarece Leigh Bardugo este îngrozitor de perfectă din punct de vedere al ideilor pe care le are, a tot ceea ce crează, făruiește, ne oferă. Din clipa în care am terminat Banda celor șase ciori, am realizat cât de mult îmi doream și aveam nevoie de această autoare în „viața” mea, cât de necesare erau personajele mele în lumea din capul meu și cât de orbi sunt regizorii că ecranizează uneori niște cărți de-a dreptul penibile din punct de vedere al originalității, când au povești ce urlă a fi aduse la „viață”. Știu sigur că în ziua în care voi afla vestea că una dintre seriile lui Leigh Bardugo va avea parte de un film sau un serial  de preferabil toate , voi fi un cu totul alt om.  

miercuri, 28 decembrie 2016

„Valentina” (Orașul îngerilor #2) de Mihaela Strenc

Volumul Valentina poate fi comandat de pe site-ul editurii Quantum Publishers

DESCRIEREA: Din ascunzișul ei aflat în Casa Spiritelor, Diana plănuiește să-i ia viața Anei, în timp ce Iustin pare din ce în ce mai hotărât să pună capăt poveștii de iubire care l-a readus la viață. Riscând să fie dat afară din familie pentru a doua oară, el își urmează propriul drum, la granița dintre lumină și întuneric. În același timp, prietenia cu Valentina ucenica lui Gabriel  aruncă o umbră de îndoială asupra intențiilor lui. Pentru a o salva, va fi nevoit să se pună în pericol, căci Valentina are propriile secrete. 

RECENZIA: Țin minte că primul volum al trilogiei  din câte am aflat de la autoare, s-ar putea să fie doar trei volume din „Orașul îngerilor”  s-a terminat într-un moment în care capul îmi vuia din cauza numeroaselor întrebări la care încă nu aflasem răspunsurile. Așa că, în clipa în care citisem ultima pagină, realizasem că acela era finalul din Îngerul întunecat și că mai mult nu voi primi din partea acelui volum, deci eram nevoită să aștept până ce voi fi lămurită  sau nu  în partea a doua. (Dacă enigmele au fost elucidate – în cazul în care v-ați confruntat cu aceleași probleme ca și mine – veți putea afla doar atunci când veți citi cartea, deoarece, așa cum v-am obișnuit, nu o să vă dezvălui nimic despre cum s-a desfășurat acțiunea.) Partea a doua care, la rândul ei, nu m-a lăsat mai liniștită după ce am terminat-o de citit, în concluzie, starea pe care o aveam după Îngerul întunecat a continuat și după Valentina, pentru că – de ce nu? – un autor care se respectă nu poate să își lase cititorii împăcați, având doar simpla curiozitate înfiripată, ci își aprobă titlul de scriitor și prin zăpăceala și prin întrebările care se țin lanț și se „bat” unele cu altele pentru cea care va avea privilegiul să primească prima răspunsul. 

Comparativ cu primul volum, pot spune că sunt puțin în contradictoriu în legătură cu cel care mi-a plăcut cel mai mult, deoarece au existat unele aspecte pe care le-am apreciat într-o măsură mult mai mare în Îngerul întunecat – de exemplu, credibilitatea pe care mi-a lăsat-o Iustin față de iubirea pe care i-o purta Anei, în al doilea volum reușind să mă supere de cele mai multe ori –, dar și invers, privitor la Valentina – acțiunea mi s-a părut mult mai intensă, putând să mă determine să fiu mult mai încordată în legătură cu soarta anumitor personaje, dar și cu tensiunea care se isca în rândul unora dintre ele. A avut părți bune, dar și mai puțin bune – prin prisma a ceea ce mi-a transmis mie. Dacă în primul volum Ana mi-a dat impresia ca fiind o tânără mai sigură pe ea, mai încrezătoare în deciziile pe care le lua, în Valentina am redescoperit-o mult mai nesigură, reușea de foarte multe ori să renunțe la ceea ce își punea în plan și să accepte mult prea repede ceea ce îi spunea Iustin – în condițiile în care în acest volum bărbatul a dezvăluit mult mai des felul cum este; recunosc că Iustin a reușit să mă facă să îl plac mult mai puțin decât o făcea înainte, și aici nu se datorează doar afinității lui pentru a nu rămâne fidel unei singure femei. 

Valentina, ca personaj nou în poveste – de fiecare dată când mă uit la copertă îmi apare în față chipul lui Maisie Williams, fiindcă mi se pare că tipa seamănă foarte bine cu ea – dar în același timp fiind și unul adus direct în prim-plan, acțiunea și multe dintre celelalte aspecte din volum s-au concentrat pe ea, pe trecutul ei și pe ceea ce urmăreau cei din jurul ei, privind statura pe care o avea aceasta. Nu știu dacă am plăcut-o mai mult decât pe Ana, dar știu sigur că modul ei de a acționa, de a gândi au fost mai apropiate de ceea ce aș face eu dacă m-aș găsi în locul ei. De multe ori am compătimit-o și am înțeles-o pentru modul de a reacționa, dar au existat dăți – foarte puține, ce e drept – în care, dacă ar fi fost posibil, aș fi intrat în carte și i-aș fi urlat să se trezească și să înfrunte toate acele informații neașteptate cu mai multă tărie și să lase la o parte acea persoană, pentru că primul lucru pe care ar fi trebuit să îl facă era cel de a descoperi mult mai multe lucruri despre ea, despre trecutul ei – despre acele conexiuni transmise de către un anume personaj, deoarece eu cred că însemnau foarte multe, și din alt punct de vedere. 

Nu mai știu sigur dacă autoarea a spus la lansare sau am citit eu de pe undeva – dar totuși tind să cred că este vorba mai mult despre prima variantă –, cum că Valentina va fi povestită din mai multe perspective, spre deosebire de Îngerul întunecat ce avusese parte doar de perspectiva Anei. La început, când am aflat acest amănunt, mă așteptam ca aceste perspective să fie la persoana întâi, dar apoi am descoperit că sunt tot la persoana a treia, doar că întâmplările, când ajungeau la perspectiva respectivă, se legau de ceea ce lăsa impresia pentru personajul respectiv. Așa cum este în seria lui Martin, „Un cântec de gheață și foc”. Eu, personal, am fost mult mai plăcut surprinsă în acest fel, decât dacă autoarea ar fi ales să povestească la persoana întâi, deoarece trăirile și sentimentele personajelor sunt puse mult mai bine în evidență în acest fel. Nu știu cum se vor petrece lucrurile în cartea a treia, dar Mihaela Strenc ne-a strecurat la finalul acestui volum și un mic fragment din următorul – ceea ce m-a încântat, deoarece îmi plac autorii care se gândesc să ne ofere și o fărâmă din partea care va urma, intensificându-ne și mai mult curiozitatea și nerăbdarea –, dar sper ca și acel volum să fie povestit tot în acest fel. 

Singurul minus – mai semnificativ și care m-a deranjat cel mai mult – pe care l-am sesizat și în Îngerul întunecat este faptul că anumite lucruri au fost cam grăbite. Iar unul dintre ele se referă la ceea ce am scris mai sus, legat de Ana și de incapacitatea ei de a fi mai strictă cu deciziile pe care le lua și de a fi mai dură cu infidelitățile lui Iustin. Din acest punct de vedere, aceasta renunța mult prea ușor la deciziile pe care le lua și revenea la el, de parcă ceea ce făcuse Iustin nu însemnase nimic pentru ea și că putea să treacă cu vederea peste tot. Aș fi vrut să fie mai severă cu el, să nu mai fie atât de bună și de miloasă cu toate încercările false de a o face să revină în brațele lui. Pentru că, până la urmă, infidelitatea arată interesul atât de scăzut și nepăsarea atât de mare pe care o are celălalt pentru persoana iubită. Mie încă nu mi-a demonstrat – chiar și cu acel lucru pe care l-a făcut – că o merită și că o iubește cu adevărat. Atracție carnală există, cu siguranță, dar asta nu înseamnă că dăruiește dragoste, afecțiune și, cel mai important, respect. Aștept să văd ce se va întâmpla cu el și în volumul următor, ca să îmi fac o părere finală. 

Scrisul, modul Mihaelei Strenc de a nara este unul cât se poate de frumos. Nu știu dacă în această privință ar trebui să se vadă vreo îmbunătățire neapărată, deoarece consider că este bine așa cum este. Dacă va dori ea să aibă, nu știu, mai multă descriere – nu că ar fi dus lipsă aceste două volume de ea – sau va dori să schimbe ceva, este libera ei alegere, dar, așa cum am spus, nu este ceva neapărat, urgent și absolut necesar. Scrie foarte frumos, cursiv, cu un mod ușor de a citi și fără a plictisi în vreun cititorul. Ceea ce s-a putut observa, oful meu este legat de faptul că personajele iau anumite decizii mult prea brusc dar și faptul că acțiunea este uneori cam grăbită. În orice caz, aștept să văd cum va evolua povestea și în volumul trei, dar și cum se va sfârși totul – dacă „Orașul îngerilor” va rămâne, până la urmă, doar la stagiul de trilogie sau va continua și cu alte volume. 

miercuri, 21 decembrie 2016

Secret Santa | Blogger edition: 2016

Așa cum vă puteți da seama din titlu, dar și din imaginea din dreapta, am fost invitată să particip la un Secret Santa, de data aceasta ediția bloggerilor: organizat de Oni de pe blogul Books vs Reality și de Alexandra de pe blogul Pierduți în literatură. Cum nu mi s-a dat niciodată ocazia să devin un Moș Crăciun secret pentru cineva, am fost destul de entuziasmată de propunere, dar și de persoana care urma să primească un cadou din partea mea. (Cum aceasta încă nu a făcut postarea cu ceea ce i-am oferit, se cuvine să nu divulg acest mic secret, așa că o să aflați la momentul și timpul potrivit cine este acel cineva. În orice caz, este una din persoanele care speram să îmi pice, nu pentru că ceilalți nu m-ar fi încântat, ci din simplul motiv că avusesem ocazia să interacționez cu ea, să schimb câteva vorbe, deci să ajung să o „cunosc”, ca să o pot spune așa.

În altă ordine de idei, Moșul meu secret a fost Dweenie  sau pe numele ei adevărat, Denisa  de pe blogul The Fictional Universe. Sunt foarte sigură că mulți dintre voi îi cunoașteți blogul, deoarece am văzut că pagina de facebook a acestuia deține un număr considerabil de aprecieri. Eu personal, cu toate că îmi era foarte cunoscut numele blogului ei, recunosc că nu am avut niciodată ocazia să leg o conversație cu ea, dar asta nu a oprit-o cu nimic să nu îmi scrie un mesaj foarte, foarte frumos pe felicitarea foarte, foarte drăguță pe care am găsit-o într-un pachețel foarte, foarte minunat ambalat  dar pe care Poșta Română, din iubirea ei pentru cetățenii țării din care face parte, știind că eu nu m-am confruntat niciodată cu un astfel de caz și fiind în pragul sărbătorilor, s-a gândit să îmi facă o extraordinară surpriză; să îmi ciopărțească într-un așa hal coletul încât nici nu trebuia să mai dau hârtia la o parte pentru a-mi da seama ce se găsea în el. Deci da, din cauza generozității pe care a avut-o, nu am putut să fac o poză pachetului, deoarece nu am putut găsi nici un unghi potrivit pentru ca în fotografie să nu apară acea hidoșenie de ruptură. (Dacă, să zicem, l-aș fi lipit, nu ar fi salvat cu nimic, credeți-mă!) Dar să zicem că mergem mai departe.  



În afara acelei felicitări care m-a emoționat foarte mult (din care nu voi transcrie nimic din conținut, deoarece, până la urmă, este ceva personal), așa cum m-aș fi așteptat, într-un fel, Denisa mi-a mai oferit și două cărți. Iar aici intervine o mică poveste care mă determină încă odată să realizez cât de magică este lumea în care trăim. Povestea spune în felul următor: de fiecare dată când merg la un târg de carte  fie el Bookfest sau Gaudeamus , obișnuiesc, pe lângă mult prezenta listă pe care o întocmesc cu ceea ce îmi voi cumpăra de acolo, să mai fac una în care să scriu titlurile pe care aș dori să mi le iau, în caz că îmi mai rămân bani. Iar de aici cred că totul vine de la sine. La Gaudeamus-ul de anul acesta, cele două cărți din poza de mai jos s-au găsit în lista (împreună cu încă una) cu dacă-îmi-mai-rămân-bani-ele-sunt-opțiunea-pentru-a-nu-pleca-cu-vreun-șfanț-de-la-târg-în-portofel, doar că am deviat puțin de la obișnuitul plan și mi-am luat alte cărți din banii rămași. Și cu toate că mi le doream pe amândouă foarte, foarte mult, cele pe care le-am văzut la târg au reușit să mă „corupă”, într-un final. 



Așa că vă puteți imagina cât de șocată am fost când le-am văzut în pachet, dar și cât de bucuroasă am fost în momentul în care am început să le răsfoiesc și să citesc, pe sărite, câteva fragmente care mă înnebuneau de-a dreptul și mă făceau să mă abțin cu greu să nu sar ca o bezmetică prin casă. Deci Dweenie, dacă vei ajunge să citești postarea asta, aș vrea să îți mulțumesc din suflet  din nou  pentru că m-ai făcut să îmi sclipească ochii cum nu o mai făcuseră de ceva timp. (Ochii îmi lucesc și inima în sare din piept de fiecare dată când văd sau îmi cumpăr vreo carte pe care o vreau foarte mult, dar în cazul ăsta, având nu una, ci două motive de bucurie, lumina din ochi a fost și mai puternică.) Și ca să fac o mică paranteză, deja m-am apucat de Cu ultima suflare a regretatului Paul Kalanithi, dar am fost nevoită să mă opresc din a o citi, din cauza faptului că voi pleca la bunici  mor de nerăbdare, deoarece nu mi-am mai petrecut sărbătorile de iarnă acolo de când eram o zgâtie de zece ani , cum cartea este una mult prea emoționantă și tristă, și cum este Crăciunul, m-am hotărât că voi alege să lecturez acolo ceva care să nu îmi solicite atât de mult interiorul; și sper să fi făcut alegerea potrivită oprindu-mă la Felinare stinse.

Ca încheiere, pot spune că mă bucur foarte mult de faptul că am acceptat să fac parte din acest Secret Santa  cu siguranță că dacă s-ar mai organiza și anul viitor, aș dori să particip și atunci. Și cum am o vagă impresie că va fi ultima postare înainte de Crăciun, aș dori să vă urez să aveți parte de Sărbători fericite și îmbelșugate  și cu mâncare, dar mai mult cu cât mai multe cărți  și un An nou care să vă aducă numai împliniri! Și ca să fiți la curent și cu ceea ce vor primi ceilalți bloggeri care au participat, veți găsi mai jos lista cu celelalte 14 persoane.

Bloggeri: Books and Stuff [Ștefi], Books vs Reality [Oni], Cărți cu colți [Julia], Cărți la puterea a doua [Amalia], Cărțile nopții [Daria], Cristina gătește și citește [Cristina], Falling in love with books [Roxana], Gânduri despre cărți [Roxi], Pălărisme [Simona], Pierduți în literatură [Alexandra], Răzvan's bookshelf [Răzvan], Simina's Books [Simina], The Fictional Universe [Dweenie], Twistinmysobriety [Alexandra].

marți, 20 decembrie 2016

„Recviem pentru un asasin” (Alina Marinescu #6) de Monica Ramirez


Volumul Recviem pentru un asasin poate fi comandat de pe site-ul editurii Librex

DESCRIEREA: În momentul în care ești convins că ai totul, vei rămâne fără absolut nimic. Din nou.

Alina Marinescu a jucat după regulile impuse de către Organizația Elite, fără a se adapta însă sistemului. Nu și-a vândut sufletul, păstrându-și compasiunea, umanitatea și emoțiile. Până la un punct. După care, ceva s-a întâmplat. Dintr-un motiv sau altul, Alina a manipulat o situație pentru a se erija într-o trădătoare. Până la urmă, s-a dovedit că totul n-a fost decât un joc al oglinzilor, însă până să descopere asta, Brett a ordonat deja lichidarea ei. Misiunea a fost îndeplinită cu succes și totul a părut real. Alina a fost ucisă, indiferent de părerile de rău ale tuturor celor implicați. Acum, însă, Brett începe să aibă mari îndoieli cu privire la acel final subit de joc. Alina a devenit mult mai sofisticată decât ar fi crezut vreodată că e posibil, începând un fel de joc psihologic personal cu Elite și demonstrând că poate să joace după regulile ei proprii. Dar ceea ce-l neliniștește cel mai tare este vestea că Marius Stephano a fost ucis în timpul unei misiuni, și asta în aceeași perioadă în care Elite a vânat-o pe Alina. O coincidență cam prea mare pentru gustul lui Brett. Din proprie experiență, știe prea bine că în lumea lor coincidențele nu reprezintă nimic altceva decât o simplă aparență.

Recenzia: Simți cum se rupe ceva în tine atunci când începi să citești un ultim volum al unei serii căreia nu doar că i-ai „devorat” paginile, ci parcă ai trăit în adevăratul sens al cuvântului toate întâmplările, toate emoțiile emanate de personaje trecându-ți prin fiecare fibră nervoasă. Dar, cel și cel mai greu vine momentul în care ești nevoit să învălui ultima pagină cu acel lacăt cartonat  dar care, din fericire, nu are cheie, deci vei putea oricând să reiei magia Umbrelor , să tragi aer în piept și să încerci să diseci la rece  pentru că sufletul îți plânge șiroaie de lacrimi, și consideri că trebuie să fii rațional măcar la exterior – toată acea poveste remarcabilă, fără de care simți că dacă nu ai fi citit-o, viața ți-ar fi fost mai goală. Am încercat pe cât de mult am putut să amân finalul, m-am străduit să citesc ultima pagină cât de încet am putut, deoarece am vrut să nu ajung să îmi opresc ochii pe acel cuvânt care va striga sus și tare că acela este cu adevărat sfârșitul, și care îmi va lua toate speranțele de la o viitoare continuare a acestei serii. Dar nu am putut decât să apuc lacomă câteva minute, să le strâng cu putere în palmă și să zăbovesc atât cât mi s-a permis în acel amalgam de litere încărcate cu poveste, ca la final să rămân secată de putere, lăsând cursul vieții personajelor să se continue în imaginația mea.

(Și asta am făcut, și o mai fac și acum, și o voi face și în continuare.)

Fiind ultimul volum, inițial voiam ca în Recviem pentru un asasin să îmi spun părerea despre întreaga poveste, să trag o linie sub tot ceea ce s-a întâmplat în ea. Dar acum, în tot acest timp în care scriu recenzia, ideea s-a pierdut cu totul din gândurile mele, pentru că m-am hotărât să rezerv o altă dată și o postare separată în care să vorbesc, mai pe larg, despre tot ce a însemnat această serie și despre tot ceea ce mi-au transmis personajele și totodată, Monica Ramirez. Și cu toate acestea, greutatea faptului că urmează să scriu despre un final, despre un capăt de linie, mă îngreunează enorm de mult în a-mi găsi cuvintele potrivite. Acesta fiind și unul din numeroasele motive care te fac să-ți dai seama de faptul că o serie te-a adins într-un mod total diferit, special și care te determină să îți faci o promisiune sfântă și fermă: te vei ține și cu dinții, dacă este nevoie, de tot ceea ce a publicat și va publicat autorul respectiv. 

Am început această postare cu finalul  un final care se va continua și la terminarea recenziei , așa că voi continua cu începutul și cu modul prin care s-a încheiat Abis, cartea a cincia a seriei „Alina Marinescu”. Știm, cei mai mulți dintre noi, chiar și cei care ați citit de-abia primul volum, că Monica Ramirez ar fi vrut să încheie povestea Alinei neconținând și acest al șaselea volum. Recviem pentru un asasin, din câte îmi aduc eu bine aminte din ceea ce a spus autoarea, ar fi fost ceva neplanificat, dar mai mult decât potrivit, consider eu. După ce am terminat Abis, după ce am ajuns în punctul în care Monica a pus punct și acelei părți, încercam să îmi dau seama cum m-aș fi simțit și în cel fel aș fi acceptat acel sfârșit, dacă Recviem pentru un asasin nu ar fi urmat. Când știi și ești convins că nu acela este finalul, când vezi dovada faptului că va mai fi o parte, imaginația nu prea te ajută foarte mult, deoarece acel ceva te influențează și te determină ca, în sinea ta, să răsufli într-un fel ușurat. Dar apoi urmează acel moment în care diseci totul, în care realizezi că titlul volumului șase nu aduce ceva bun cu el, că acea cămașă nu este întru totul imaculată și că acel sânge aparține, până la urmă, cuiva. Cuiva poate drag, vreunui personaj de care te-ai atașat și pe care îl vezi ca fiind vital pentru adevăratul final perfect pentru tine. Nu vin cu intenția de a da vreun spoiler, nu mi-am dorit și nu îmi voi dori niciodată să știrbesc plăcerea de a descoperi singuri străfundurile vreunei cărți, dar ce pot să vă spun concret este că Recviem-ul va fi explozibil, va fi diferit, vă va purta într-un uragan continuu de evenimente și nu vă va lăsa o clipă să vă bucurați sau nu de acel moment. Să vă înarmați cu multă răbdare, să vă scoateți la înaintare tot curajul de care dispuneți și  pentru orice eventualitate  dormiți foarte bine în noaptea de dinainte să vă apucați să îl citiți. Pentru că o să aveți enormă nevoie să fiți odihniți, deoarece paginile vă vor zbura de-a dreptul din fața ochilor, orele o vor lua la goană mâncând pământul fără să le observați, și o să vă treziți la final  după un citit îndelungat  sleiți de puteri. Luați în seamă ceea ce vă spun: ca să faceți față uraganelor, trebuie să vă pregătiți temeinic înainte!

Codul Elite menționa cum că, atunci când vei face parte din organizație, nu vei putea avea o familie, deoarece te-ar fi slăbit, te-ar fi sensibilizat și ți-ar fi stat în cale în a da tot ce ai avea mai bun din tine. Dar aici, mai mult ca niciodată, am simțit cum acest cuvânt, cum termenul de familie a făcut parte dintotdeauna din agenție. Doar că nu toți au fost capabil să observe. Fie că a fost vorba de o afecțiune părintească, fie una prietenească sau de iubire pură, agenții au știut cum să își păstreze, unul față de celălalt, viu acest termen și să-l fructifice chiar și foarte greu vizibil în ochii celor mai mari. Și mai cred că, oricât de greu de atins ai fi, oricât de dur și impenetrabil ai vrea să pari în fața celorlalți, până la urma tot va exista ceva care să te facă să îți dezvălui adevăratul eu. Pentru că, așa cum am spus mai sus, Recviem pentru un asasin este un uragan, și nu doar prin numeroasele evenimente care se petrec în el, ci și prin tot ceea ce ni s-a dezvăluit de către anumite personaje. Și nu pot decât să fiu uimită și șocată, în același timp. Au fost unele dezvăluiri de la personaje de la care nu m-aș fi așteptat în veci, destăinuiri pe care nu le-aș fi imaginat niciodată ca făcând parte din acel om, dar și răsturnări de situație ce m-au împins să citesc cu și o mai mare rapiditate. Categoric este cel mai bun volum al seriei, și nu vă gândiți că spun acest lucru deoarece celelalte ar fi fost mai slabe din punct de vedere al scrierii sau al felului cum au acționat personajele, ci l-am considerat ca fiind așa prin prisma a tot ceea ce s-a întâmplat, a tot ceea ce mi-a transmis și a tot ceea ce m-a făcut să realizez.

Despre personaje nu aș ști ce să mai spun. Alina, Alex, Marius, Brett, Scott, Ford și ceilalți și-au jucat rolurile cu mână de experți, și-au încasat loviturile mai mult sau mai puțin afectați și au știut  în stilul lor de agenți operativi  cum să meargă mai departe și cum să își îndeplinească cât mai bine obiectivele. Mereu, când a fost vorba de „Alina Marinescu”, mi-a fost extraordinar de greu să aleg un personaj pe care să-l consider ca fiind mai slab sau care să fie introdus în poveste doar pentru a mării numărul de pagini. Nicidecum de acest gând vreodată! Monica Ramirez a știut cum să își joace cartea de la început și până la sfârșit, a știut cum să își modeleze personajele și cum să le facă să te îndrăgostești dar și să te înspăimânți de ele și de „meseria” pe care o aveau. Eu încă mai sper că a existat  sau va exista cândva  un moment în care un astfel de agent să fi trecut pe lângă mine, în haine de civil, mergând concentrat pe ceea ce avea de îndeplinit. Nu voi afla niciodată, dar tare mi-ar plăcea  și aș fi de-a dreptul mândră să îmi spună cineva la ureche  să existe această posibilitate, deoarece ceea ce s-a întâmplat de-a lungul acestei serii mi-a dat un imbold de a fi mai atentă cu oamenii din jur și să apreciez mult mai mult ceea ce ni se oferă din umbră. Pentru că știu că acolo, undeva, aceste Umbre există cu adevărat și își pun viața în pericol în fiecare moment, pentru ca nouă să ne fie bine. Iar pentru asta, le mulțumesc.

Știu cine a murit  pentru că, așa cum a spus și Monica la lansare, da, până la urmă a murit un anume personaj  și nu o să vorbesc absolut deloc despre acea persoană, știu că acesta este finalul final și mai știu că, așa cum am precizat la început, povestea din această serie continuă și va continua să meargă înainte, de această dată doar cu ajutorul imaginației mele. Dar chiar și cu acest sfârșit nu pot să nu observ o scânteie ce nu a fost stinsă de apă și să fiu conștientă că Monica nu a pus stop la tot ce s-a întâmplat în serie. Simt că nu a încheiat toate socotelile și că acolo, îngropat adânc în străfundurile poveștii, se coace ceva, ceva ce nu știu dacă voi ajunge să aflu vreodată. Pentru că  de ce nu?  nu este o regulă ca toate misterele să fie elucidate la sfârșitul poveștii. Și mai cred că, într-un fel, este mult mai bine că a fost lăsat așa. O să îmi fie dor de povestea asta, groaznic de dor!

duminică, 18 decembrie 2016

Turul bibliotecii personale: 2016

Pentru mine, acel moment mult așteptat tocmai de la începutul fiecărui an, a sosit puțin mai devreme decât m-aș fi așteptat. Turul bibliotecii îl fac, din motivul cel mai important, pentru a observa cum am evoluat în ceea ce privește plăcerile în literatură, dacă gusturile mele au suferit schimbări minore sau majore, dar și câte cărți am reușit să acumulez, în plus, în decursul fiecărui an.  

Făcând o comparație cu turul bibliotecii de anul trecut [aici postarea], (uau, eu tocmai acum observ cât de devreme m-am gândit să scriu postarea, în condițiile în care acum câteva minute stăteam și îmi spuneam dacă nu cumva fac turul mult prea devreme!), biblioteca în sine a suferit schimbări destul de mari. Și nu neapărat că mi-aș fi cumpărat corpuri noi (nici măcar nu am reușit să îmi cumpăr în plus), cât pentru faptul că mi-am mutat toate cărțile pe care le aveam în dormitor, în biblioteca din sufragerie. Ceea ce nu a putut decât să mă bucure, deoarece consider că erau mult prea înghesuite, mult prea ascunse, când puteau sta bine mersi într-un loc în care puteam să am o imagine de ansamblu mult mai bună. Plus că marea majoritate a timpului pe care mi-l petrec în casă, îl aloc stând în sufragerie, nicidecum în dormitor. 

Cât despre imaginile pe care le voi pune mai jos, nu va exista o poză în care să fie toate cărțile. Cam optzeci la sută din cărțile pe care le am sunt, într-adevăr, în sufragerie, doar că nu sunt așezate în același loc, în corpul mare de bibliotecă. Mai am câteva încastrate pe rafturile de la birou, și cu toate că nu se mai află în dormitor, câteva tot a trebuit să rămână acolo. Un alt motiv pentru care nu va exista o imagine de ansamblu se datorează telefonului meu care, de la depărtare, nu poate face poze de o calitate foarte bună (nu că ar excela în cele pe care le voi face din apropiere), dar totuși, pentru cei care îmi urmează și pagina de facebook a blogului, am postat acum ceva timp o imagine cu majoritatea cărților [aici].

Cât despre modul prin care vă voi arăta care dintre cărțile pe care le am în bibliotecă sunt citite sau nu, voi urma același tipar ca și anul trecut. Titlurile cărților citite vor fi scrise cu verde, cele necitite vor rămâne așa, și cum există și cazuri în care o anumită carte, din diferite motive, nu te-a lăsat să o termini, scrisul va fi tăiat

Cărțile din biblioteca mare

1. Regatul sufletelor pierdute (Stelarium #1) de Ana-Maria Negrilă
2. Povești de la marginea realității de Dan Rădoiu
3. Ceasul fantasmelor de Oliviu Crâznic
4. Anotimpul pumnalelor de Șerban Andrei Mazilu
5. Jocul necromanților de Șerban Andrei Mazilu
6. Malad de Alexandru Voicescu
7. Quasar de Ana Mănescu
8. Cum a ars-o Anghelescu o lună ca scriitor de succes de Cristina Nemerovschi
9. Păpușile de Cristina Nemerovschi
10. Rockstar de Cristina Nemerovschi
11. Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată de Cristina Nemerovschi
12. Sânge satanic (Sânge satanic #1) de Cristina Nemerovschi
13. Ani cu alcool și sex (Sânge satanic #2) de Cristina Nemerovschi
14. Rezervația unicornilor (Sânge satanic #3) de Cristina Nemerovschi
15. Torrent de Stoian G. Bogdan
16. Superstar de Ștefan Caraman


17. Felinare stinse de Cristina Oțel
18. Eu împotriva mea (vol. 1) de Daniel Botea
19. Frumuseți monstruoase de Marina Neagu
20. Urlet în tăcere (vol. 1) de Marina Neagu
21. Îngerul întunecat (Orașul îngerilor #1) de Mihaela Strenc
22. Valentina (Orașul îngerilor #2) de Mihaela Strenc
23. Între pământ și apă de Raluca-Andreea Chiper (dublu exemplar)
24. I. R. En (vol. 1) de Sandra Coroian
25. Rochia aurie de Theo Anghel
26. Întoarcerea (Am murit, din fericire #1) de Theo Anghel
27. Chaos (Am murit, din fericire #2) de Theo Anghel
28. Dincolo (Am murit, din fericire #3) de Theo Anghel
29. Purgatorio (Am murit, din fericire #4) de Theo Anghel
30. Toate sfârșiturile sunt la fel de Andrei Cioată
31. Pragul (Pragul #1) de Doina Roman
32. Umbra martor (Pragul #2) de Doina Roman
33. Ultimul trimis Oserp (Pragul #3) de Doina Roman
34. Căldura ghețarilor (Ancestorilor #1) de Nic Dobre
35. Justițiarul de Sergiu Someșan
36. Destine pierdute (Dincolo de moarte #1) de Adina Speteanu
37. Jocul secretelor (Dincolo de moarte #2) de Adina Speteanu
38. Îngeri de gheață (Dincolo de moarte #3) de Adina Speteanu
39. Ultima privire (Dincolo de moarte #4) de Adina Speteanu
40. Crimă la timpul trecut de Adina Speteanu
41. Irina de Adina Speteanu
42. Sub steaua infraroșie de Alexandru Lamba
43. Nume de cod: Arkon (Sergiu Manta #1) de Anamaria Ionescu
44. Ultima fotografie de Bogdan Hrib


45. Asasin la feminin (Alina Marinescu #1) de Monica Ramirez
46. Identități secrete (Alina Marinescu #2) de Monica Ramirez
47. Balanța puterii (Alina Marinescu #3) de Monica Ramirez
48. Bariere de fum (Alina Marinescu #4) de Monica Ramirez
49. Abis (Alina Marinescu #5) de Monica Ramirez
50. Recviem pentru un asasin (Alina Marinescu #6) de Monica Ramirez
51. Viață dublă la Veneția de Monica Ramirez
52. Seducția apei de Monica Ramirez
53. Ultimul viking (Nemuritor #1) de O. G. Arion
54. O viață de lung metraj de Ion Visu
55. Cu cât merg mai repede, cu atât sunt mai mică de Kjersti Skomsvold
56. Cheia (Sancti #2) de Simon Toyne
57. Parfumul de Patrick Suskind
58. Anotimpul fructelor de mango de Amulya Malladi
59. Elita (Alegerea #2) de Kiera Cass
60 Aleasa (Alegerea #3) de Kiera Cass
61. Blestemul câștigătorului (Blestemul câștigătorului #1) de Marie Rutkoski
62. Blestemați de Chuck Palahniuk
63. Suita franceză de Irene Nemirovsky
64. Prințesa albă (The Cousins War #5) de Philippa Gregory
65. Blestemul regelui (The Cousins War #6) de Philippa Gregory
66. Oamenii eternității nu se tem niciodată de Shani Boianjiu


67. Dragonul Majestății Sale (Temeraire #1) de Naomi Novik
68. Tronul de jad (Temeraire #2) de Naomi Novik
69. Războiul pulberii negre (Temeraire #3) de Naomi Novik
70. Imperiul de fildeș (Temeraire #4) de Naomi Novik
71. Victoria vulturilor (Temeraire #5) de Naomi Novik
72. Cetatea fără trecut de Rodica Bretin
73. Furtună pe Windhaven de George R. R. Martin și Lisa Tutle
74. Rendez-vous cu Rama de Arthur C. Clarke
75. Sfârșitul copilăriei de Arthur C. Clarke
76. Pasărea furtunii (Războiul celor Două Roze #1) de Conn Iggulden
77. Urzeala tronurilor I (Cântec de gheață și foc #1) de George R. R. Martin
78. Urzeala tronurilor II (Cântec de gheață și foc #1) de George R. R. Martin
79. Încleștarea regilor I (Cântec de gheață și foc #2) de George R. R. Martin
80. Încleștarea regilor II (Cântec de gheață și foc #2) de George R. R. Martin
81. Fata cu toate darurile de M. R. Carey
82. Cu ultima suflare de Paul Kalanithi
83. Misery de Stephen King
84. Regina roșie (Regina roșie #1) de Victoria Aveyard
85. Mare Tranquillitatis de Katja Millay


86. Circul nopții de Erin Morgenstern
87. Gazda de Stephanie Meyer
88. Muntele vrăjit de Thomas Mann
89. Sensul nopții de Michael Cox
90. Iubire și sânge de Catherine Delors
91. Eve (Eve #1) de Anna Carey
92. Sacrificiul (Eve #2) de Anna Carey
93. Răzvrătirea (Eve #3) de Anna Carey (dublu exemplar)
94. Spulberă-mă (Atingerea lui Juliette #1) de Tahereh Mafi
95. Seraphina (Seraphina #1) de Rachel Hartman
96. Harry Potter și Piatra filosofală (Harry Potter #1) de J. K. Rowling
97. Harry Potter și Camera secretelor (Harry Potter #2) de J. K. Rowling
98. Turistul nopții de Katherine Marsh


 99. Frăția inelului (Stăpânul inelelor #1) de J. R. R. Tolkien
100. Cele două turnuri (Stăpânul inelelor #2) de J. R. R. Tolkien
101. Întoarcerea regelui (Stăpânul inelelor #3) de J. R. R. Tolkien
102. Silmarillion de J. R. R. Tolkien
103. Marile speranțe de Charles Dickens 
104. Jane Eyre de Charlotte Bronte
105. Tess d'Urberville de Thomas Hardy
106. De veghe în lanul de secară de J. D. Salinger
107. Dama de pică și alte povestiri de Alexandr S. Pușkin
108. Fight Club de Chuck Palahniuk
109. Pădurea norvegiană de Haruki Murakami
110. Vălul pictat de W. Somerset Maugham
111. Woman much missed de Thomas Hardy
112. Jocurile destinului de Douglas Kennedy
113. Nu pleca... de Douglas Kennedy
114. Casa întunericului de Stephan King
115. Sissi. Împărăteasa Austriei de Jean des Cars
116. Evadare din Lagărul 14 de Blane Harden
117. Grace de Monaco de Jean des Cars
118. 12 ani de sclavie de Solomon Northump
119.  Omul în căutarea sensului vieții de Viktor E. Frankl
120. De neuitat de Laura Hillenbrand
121. Eve din propria-i ruină de Ananda Devi
122. Legături bolnăvicioase de Cecilia Ștefănescu
123. Micuțul trup de Corinne Solliec
124. Mă cheamă Rose, ca pe mama de Veronique Ovalde
125. Enigma Otiliei de George Călinescu
126. Domnișoara Christina. Șarpele de Mircea Eliade  


127. Saga reginelor de Jean des Cars
128. Regine din umbră de Maria Pilar Queralt Del Hierro
129. Regele de fier (Regii blestemați #1) de Maurice Druon
130. Regina sugrumată (Regii blestemați #2) de Maurice Druon
131. Otrăvurile coroanei (Regii blestemați #3) de Maurice Druon
132. Legea bărbaților (Regii blestemați #4) de Maurice Druon
133. Lupoaica Franței (Regii blestemați #5) de Maurice Druon
134. Crinul și leul (Regii blestemați #6) de Maurice Druon
135. Când un rege pierde Franța (Regii blestemați #7) de Maurice Druon
136. Cei trei muschetari (vol. 1) de Alexandre Dumas
137. Cei trei muschetari (vol. 2) de Alexandre Dumas
138. Contele de Monte Cristo (vol. 1) de Alexandre Dumas
139. Contele de Monte Cristo (vol. 2) de Alexandre Dumas
140. Contele de Monte Cristo (vol. 3) de Alexandre Dumas
141. Contele de Monte Cristo (vol. 4) de Alexandre Dumas
142. Tuturor băieților pe care i-am pierdut (Tuturor băieților pe care i-am pierdut #1) de Jenny Han
143. Roșu ca sângele (Albă ca Zăpada #1) de Salla Simukka
144. Alb ca Zăpada (Albă ca Zăpada #2) de Salla Simukka
145. Banda celor șase ciori (Banda celor șase ciori #1) de Leigh Bardugo
146. Regatul umbrelor (Grisha #1) de Leigh Bardugo
147. Regatul furtunilor (Grisha #2) de Leigh Bardugo
148. Regatul luminilor (Grisha #3) de Leigh Bardugo
149. Maiestrul și Margareta de Mihail Bulgakov
150. Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde
151. Prințesa Diana. Povestea nespusă de Monica Ali
152. Daruri periculoase de Mary Jo Putney
153. Jertfa iubirii de Jojo Moyes

Cărțile de pe rafturile de la birou

154. Specimenul (Invadatorii #1) de Andrei Trifănescu
155. Contesa Aneke (Ultima vrăjitoare din Transilvania #1) de Anna Vary
156. Mathias (Ultima vrăjitoare din Transilvania #2) de Anna Vary
157. Alexandra (Ultima vrăjitoare din Transilvania #3) de Anna Vary
158. nymphette_dark99 (nymphette_dark99 #1) de Cristina Nemerovschi
159. Copiii întunericului (Neamul Corbilor #1) de Lavinia Călina
160. Blestemul zorilor (Neamul Corbilor #2) de Lavinia Călina
161. Ultimul avanpost (Ultimul avanpost #1) de Lavinia Călina
162. Vânătoarea (Ultimul avanpost #2) de Lavinia Călina


163. Provocarea I (Rephelimii #1) de Simona Stoica
164. Provocarea II (Rephelimii #1) de Simona Stoica
165. Capcana I (Rephelimii #2) de Simona Stoica
166. Capcana II (Rephelimii #2) de Simona Stoica
167. Vicky, nu Victoria (nymphette_dark99 #2) de Cristina Nemerovschi
168. Miasma de Flavius Ardelean
169. Regii timpului de Laura Nureldin
170. Zona zero de Lavinia Călina

Cărțile de pe raftul din dormitor

171. Bulgări de fericire de Cristian - Gabriel Carîp
172. Rusoaica de Gib I. Mihăiescu
173. Adela de Garabet Ibrăileanu
174. Calea Victoriei de Cezar Petrescu
175. Dulce ca mierea e glonțul patriei de Petru Popescu
176. Ultra sunete. Mieii primi. Fântâna somnambulă de Adrian Păunescu
177. Bloody Valentine (Saga Sânge albastru # 5.5) de Melissa de la Cruz
178. Mai rău decât moartea (Vampirii sudului #8) de Charlaine Harris
179. Morți cu toții (Vampirii sudului #7) de Charlaine Harris 
180. Categoric moartă (Vampirii sudului #6) de Charlaine Harris 
181. Mort de-a binelea (Vampirii sudului #5) de Charlaine Harris
182. Secretele unei doamne de Julie Garwood
183. Prizoniera dragostei de Stephanie Laurens
184. Când inima dictează de Johanna Lindsey
185. Moby Dick (vol. 2) de Herman Melville
186. Robinson Crusoe de Daniel Defoe
187. Cel mai iubit dintre pământeni (vol. 1) de Marin Preda
188. Pasiunea și onoare de Mary Jo Puteny
189. Compromisul inimii de Mary Jo Putney
190. Tainele trecutului de Amanda Quick
191. Fericire periculoasă de Jo Beverley
192. Dorința de Amanda Quick
193. Martora de Nora Roberts
194. Iubire peste timp de Nora Roberts
195. Începuturile (Jurnalele lui Stefan #1)
196. Sete de sânge (Jurnalele lui Stefan #2)
197. Nesațul (Jurnalele lui Stefan #3)
198. Spintecătorul (Jurnalele lui Stefan #4)