luni, 30 noiembrie 2015

Lansare de carte: "Capcana I" și "Capcana II" (Rephelimii #2) de Simona Stoica | Gaudeamus 2015

Înainte de-a începe să vorbesc despre lansare, aș vrea să povestesc puțin cum am ajuns să intru în lumea rephelimilor, dar să spun și câteva cuvinte despre autoare, despre creatoarea acestei lumi care presimt că va deveni din ce în ce mai interesantă cu fiecare volum. 

Pentru mine, cam tot ce publică Editura Herg Benet în colecția Cărțile Arven, mi se par a fi cărți fabuloase, inedite și care merită citite chiar și fără a ști ce scrie pe coperta din spate. Bine, în general editura publică cărți faine, și cred că a și ajuns atât de populară și citită în cei cinci ani de când a fost creată, pe baza acestui lucru, dar parcă cele care sunt sub ștampila Cărțile Arven, sunt puțin mai altfel. Decum am văzut cele două coperte ale primului volum, Provocarea, mi-am zis că va fi o serie pe care așteptam de mult ca cineva să o scrie. Mi le doream foarte mult, dar din cauza faptului că existau deja prea multe cărți în bibliotecă, ce nu erau citite, am spus să mai aștept o perioadă, să se mai micșoreze teancul. Dar turnulețul nu a apucat să scadă în înălțime foarte mult, că m-am trezit cu un mesaj de la Simona Stoica, prin care mă întreba dacă mi-aș dori cele două volume ale ei, ca promovare, nu provocare. Ha-ha! Cu toate că a fost și o provocare, așa cum spune și motto-ul primului volum: acceptă provocarea! Bineînțeles că am acceptat cărțile! – dar și provocarea. Ar fi fost culmea să spun "nu" din moment ce mi le doream foarte mult, și cum nu știam cât de curând aș fi putut să mi le cumpăr, am acceptat. Și ca să se înțeleagă de la început – pentru că unii au prostul obicei să se bazeze pe acest lucru atunci când văd că alte persoane primesc o astfel de ofertă –, promovarea nu a inluențat cu nimic nota dată celor două volume. Pentru că, dacă nu mi-ar fi plăcut cu adevărat, fiți siguri că nu aș fi stat la lansare, nu aș fi filmat-o, și nici nu mi-aș mai fi cumpărat cele două volume din Capcana. 

Cât despre autoare, despre bookaholica Simona Stoica, la fel ca și în cazul Laviniei Călina, lansarea Capcanei a fost ocazia în care am întâlnit-o pentru prima oară. Doar că pe ea o cunoșteam puțin mai bine – mult spus, în cazul în care câteva conversații vagi nu te fac să cunoști o persoană mai bine, părerea mea , deoarece am apucat să "vorbesc" pe Facebook de mai multe ori, decât cu Lavinia. Spre deosebire de Lavinia care scrie foarte repede, Simona nu publică atât de des, dar se compensează prin faptul că atunci când o face, ne oferă multe pagini în care să ne cufundăm, ceea ce mă bucură enorm de mult. Nu cred că este neapărat necesar ca să-i citești primul volum, ca să-ți dai seama câtă muncă a depus și încă depune pentru crearea universului ei. De la simbolurile ce apar pe lateralul cărților, la poeziile de-a dreptul superbe pe care le regăsim la începutul lor, și până la grosimea volumelor; dacă apropii cele două volume din ambele cărți, îți dai seama cât de mult a scris cu adevărat. Eu, sincer, sunt foarte mândră că s-a născut în România, că este româncă, nu o scriitoare de o altă naționalitate. De altfel, așa cum mă mândresc și cu alți scriitori de la Herg Benet, Tritonic ș.a.m.d..
Lansarea cărții Capcana mi s-a părut emoționantă, la fel cum sunt toate lansările, de fapt, emoții pe care le-am resimțit și în glasul autoarei, în felul cum vorbea, dar și prin entuziasmul pe care îl deborda. Am putut resimți – de altfel, acest sentiment l-am putut observa tot timpul la standul editurii Herg Benet – o energie anume, o putere, o intimitate în care sunt permiși doar cei care au avut un contact direct cu cel puțin o carte publicată la ei. Ceva ce i-a făcut să fie separați, speciali, diferiți de celelalte standuri ale editurilor. Eu una, când am ajuns în prima zi acolo, când am văzut-o pe Cristina Nemerovschi stând singură la stand, m-am simțit ca și cum eram acolo de o veșnicie. Cu toate că, dintre toți autorii pe care i-am citit de la Herg Benet, cu ea am avut un contact mai des, și am vorbit cel mai mult. E ceva foarte fain acolo! Am vrut să menționez acest aspect, deoarece atunci când am asistat la Capcana, dar și la Zona zero – că tot am uitat să menționez asta în postarea cu lansarea ei –, am avut un sentiment foarte liniștitor, care mă făcea să zâmbesc. O stare anume pe care nu am mai resimțit-o la alte edituri, cu toate că aveam și eu emoții destul de mari.

M-am bucurat împreună cu ceilalți cititori, cu toate că pe unii nu-i cunoșteam nici din vedere, zâmbeam unii la alții, cu toate că nu ne vorbisem niciodată, ne bucuram împreună cu autoarea, cu faptul că vom citi, în sfârșit, și cartea a doua. A fost o lansare scurtă, doar de câteva minute, dar mie mi s-a părut că eram acolo din totdeauna – bineînțeles că într-un sens bun al cuvântului! Mi-a plăcut super mult când Simona ne-a spus că volumele din Capcana ne vor explica mai multe despre rephelimi, despre ce înseamnă cu adevărat a fi rephelim, că ne vom aprofunda și mai mult în secrete. Eu sper din tot sufletul, cum Phyro – în afara lui Jack Harper – este al doilea personaj de sex masculim, preferat, să nu pățească ceva rău. De ce spun? Pentru că Simona mi-a scris pe una dintre cărți, ca dedicație, că speră să-mi placă scenele cu Phyro. Îmi doresc să nu fie ironic, ha-ha!

Așa cum am spus, spre deosebire de filmulețul de la lansarea cărții Zona zero, celelalte două au ieșit mai bine, vocile s-au auzit mai clar, așa că am putut să vi-l arăt. Vă urez vizionare plăcută, și dacă nu i-ați dat o șansă seriei, până acum, sper ca ceea ce va spune Simona Stoica în filmuleț, să vă determine să-i dați o șansă. 

Vizionare plăcută, din nou!

*
Blogul Padeniye, pentru a-și arăta solidaritatea pentru tragedia din Clubul Colectiv, până la sfârșitul anului 2015, la orice postare pe care o va avea, va posta, la final, câte o melodie a trupei Goodbye to Gravity, de pe albumul "Mantras of War". Cel ce urma a fi lansat în seara de 30.10.2015. Până pe 01.01.2016. Melodiile vor fi luate în ordinea în care se află pe CD.
01. The day we die