vineri, 24 aprilie 2015

Subiectul discuției: Seriile terminate

Cum astăzi nu am mers la școală, am spus să profit de acest lucru și să fac o postare pe blog. Văzusem acum puțin timp pe vlog-ul Dianei, de pe Diana Loves Books, o postare în care aceasta vorbise despre serii. Ea vorbise despre cele pe care le-a terminat, care sunt în curs de citire, și despre cele pe care nu dorește să le mai continue. Doar că eu nu voi face același lucru, nu le voi lua pe toate. Ci doar cu două dintre ele.  Voi vorbi câte puțin despre fiecare, ceea ce mi-a plăcut și ce nu, iar plus de asta, voi calcula nota finală a fiecărei serii, adunând notele pe care le-am dat fiecărei cărți. Cu timpul, voi adăuga seriile pe care le-am citit, aici, dar și din celelaltă categorie, intitulată: Întrerupte. Pentru că vor fi și cărți la care nu aș mai vrea să le mai citesc continuările. 
* * *
Notă finală: 3,5 din 5 stele
Serie: Amurg de Stephenie Meyer. Nu este nevoie să încep să fac o introducere asupra acestei serii, deoarece ar fi în zadar. Cu toții am auzit de Twilight a scriitoarei Stephenie Meyer, avem habar despre ce este vorba în cărți, care este finalul și impactul pe care l-a avut în momentul în care s-au făcut filmele. Spun acest lucru deoarece, așa cum se întâmplă în multe dintre cazuri, cei care se uită la ecranizări fără ca măcar să fi citit cărțile înainte, se dau mari fani ai poveștii. Nu spun că eu nu am auzit de Twilight prin intermediul filmelor - eu cel puțin am citit cărțile -, dar aici am dorit să vorbesc la general, pentru că este și prima care a deschis acest șir de serii pe care le voi menționa. Și atunci când aud că filmele respective s-au realizat pe baza unor cărți, se gândesc în felul următor: de ce aș mai citi acele volume, dacă am văzut filmele? Care este rostul, până la urmă? Eh, aici intervine adevărata problemă, acea insinuare cum că ești fanul nu știu cărui film, când tu de fapt nu ești. Pentru că nu poți fi, dacă nu ai citit cărțile, acolo unde detaliile și scenele apar întru-totul, deoarece în ecranizări, unele fragmente sunt scoase; chiar unele destul de importante. Bine, sunt cazuri în care filmul bate cartea, dar aici sunt rare acele momente. Dar trecând peste - am spus acest lucru care mă deranjează, ca să nu-l mai repet și la alte cărți după care au fost făcute filme - și revenind la Twilight. Am citit seria prin generală, pe atunci mi-a plăcut destul de mult, cu toate că nu prea mi-a plăcut de Bella. Dar în ciuda acestui inconvenient, actrița pe care a jucat-o, și anume Kristen Stewart, s-a apropiat cam cel mai mult - dintre toate ecranizările cărților - de personajul pe care mi-l formasem în minte. Dar cum nu prea mi-a plăcut caracterul personajului, cea pe care am preferat-o cel mai mult, a fost Rosalie. Poate vă veți întreba ce am putut vedea la ea, din cauza comportamentului ei. Ei bine, asta mi-a plăcut, felul arogant, dar totuși înțelegător uneori, dar și povestea din spatele acesteia. Iar filmele mi s-au părut a fi realizate chiar foarte bine. Dacă ar fi să o recitesc - cu toate că acum dragostea pentru vampirii care strălucesc la soare, s-a diminuat -, probabil că tot aceeași notă ar primi. 


Notă finală: ???
Trilogia: Basme moderne de Holly Black. Înainte de-a începe să spun câte ceva și despre această trilogie, aș vrea să specific ceva mai întâi: am ales să pun coperțile din engleză, deoarece mi s-au părut mai frumoase, în comparație cu cele pe care le avem noi. Nu cred că a fost ceva de o importanță mare, dar am simțit nevoia să o menționez. Din câte se poate observa, nota finală a acestei trilogii, nu există. Motivul este că mi-am adus aminte de ea acum câteva zile, și am adăugat-o pe Goodreads, dar nu prea mai știu câte de mult mi-a plăcut fiecare volum în parte, deoarece nu prea mai cunosc, cu amănunte, ce s-a întâmplat în ele. Îmi mai aduc aminte doar de câteva detalii: faptul că este cu elfi - ceea ce eu sunt o mare fană a acestor creaturi și le iubesc nespus de mult -, că personajul principal, Kaye, nu e chiar atât de umană precum ar fi crezut, dar acest lucru este de la sine înțeles. Dar mai cunosc două lucruri, că era și o regină elfă pe acolo, și - acest lucru nu-l pot uita deloc - că mi-a plăcut mult de tot de Roiben, un elf-soldat, comandant, sau cam așa ceva. Că avea părul alb și lung, și că era foarte drăguț. Dacă este să privesc mai sus, ceva-ceva tot îmi mai amintesc, dar din păcate nu atât de mult cât ar trebui. 


Notă finală: 4,16 din 5 stele
Trilogia: Cântul vrăjitoarelor de Mireille Calmel. De această trilogie știam de ceva vreme, dar având în vedere că este cu vrăjitoare, iar eu cu aceste ființe nu prea mă împac, nu prea m-am gândit să-i dau vreo șansă. Dar cum cineva tot a spus că merită, și tot a lăudat-o, am zis să o încerc; dacă voi reuși, cumva, să fac rost de ea, deoarece nu voiam să mi-o cumpăr și să risc. Și am avut norocul să o găsesc la bibliotecă. Am citit-o - uimitor, pe toate trei, în foarte scurt timp - și pot spune că mi-a întrecut așteptările, în ciuda faptului că primul volum începea să-mi confirme spusele de la început; faptul că aveam impresia că nu-mi va plăcea. Dar m-am încăpățânat să o continui, din cauza unor personaje, și așa am ajuns să le citesc pe toate trei. În ciuda faptului că cei de la Editura Rao nu au tocmai cele mai frumoase coperți pentru ele, cel puțin, spre deosebire de alte cărți, imaginile se potrivesc cu ceea ce conțin. Cel mai mult mi-a plăcut al doilea volum, ca și conținut, iar coperta mi s-a părut cea mai drăguță (poate și pentru că nu-mi place deloc portocaliul, albastrul îmi este indiferent, iar roșu este culoarea mea preferată). Mi-aș fi dorit alt sfârșit pentru această trilogie, dar m-am gândit că dacă ar fi fost cel pe care mi-l doream eu, probabil că nu mi-ar mai fi plăcut atât de mult. Ciudat, nu? Tot eu mă contrazic, din câte se pare. Cu toate ideea principală a fost ceva legat de vrăjitorie, ideea cărții, modul cum autoarea a legat ideile și personajele între ele, m-a făcut să o consider o trilogie foarte interesantă. Într-atât de mult, încât mi-aș fi dorit să fi existat și o continuare. Din câte puteți observa, nota finală pe care i-am dat-o, nu este tocmai una cu zero la sfârșit, poate și pentru că nu m-a lăsat inima să-i dau 3 stele primului volum, ci am mai adăugat jumătate de punct. Celelalte două primind stele, respectiv 4. Și calculând cele trei note, mi-a rezultat aceasta. Recomand seria. 

Notă finală: 2,66 din 5 stele
Trilogia: Cincizeci de umbre ale lui Grey de E.L. James. Când am citit această trilogie, am făcut-o pentru că îmi plăcea povestea celor doi, în ciuda faptului că s-a folosit același tipar de bărbat miliardar și fată săracă, așa că scenele erotice - uneori, parcă exagerate - am încercat să le înlătur. Dar înainte de-a ajunge să descopăr acea poveste, i-am dat o șansă din curiozitate, pentru că toți doreau să o citească. Nu zic să sunt cine știe cum sau mai știu eu ce, dar fanteziile scriitoarei au fost puțin... încă nu am găsit cuvântul potrivit. Dar revenind la ce am spus mai sus, le-am citit pe toate trei, cu toate că nu mai știu exact când, pentru că ceea ce relata Christian, traumele prin care trecuse, erau oarecum, interesante. Dar, în același timp, eram și curioasă de cum va evolua povestea de dragoste dintre el și Anastasia, și cum se va termina totul. Dar de recitit, nu aș mai face-o, deoarece nu a fost ceva care să-mi fi plăcut foarte mult. 


Notă finală: 4,66 din 5 stele
Trilogia: Grisha de Leigh Bardugo. Având în vedere că îmi place foarte mult Rusia, această trilogie având influențe rusești, pentru mine a fost cireașa de pe tort, pe lângă conținutul care mi-a plăcut foarte mult. Dintre toate trilogiile/seriile pe care le-am terminat până acum, de aceasta îmi pare cel mai rău, deoarece a fost una dintre cele mai frumoase pe care le-am citit, plină de suspans, de acele influențe gotice care m-au dat pe spate, împreună cu personajele care au avut parte de o aventură pe care mi-aș fi dorit să o fi avut și eu, chiar dacă au trecut prin unele suferințe foarte grele. Lumea creată de Leigh Bardugo a fost una plină de inedit, de răsturnări de situație, și apariții și dispariții uimitoare, dar și de un final de proporții. Recomand această trilogie cu cel mai mare entuziasm pe care îl pot avea, garantând că, în ciuda faptului că poate nu vă va plăcea totul, veți găsi acel lucru care vă va determina să o continuați ca să-i aflați finalul. 

Notă finală: 4 din 5 stele
Trilogia: Culorile dragostei de Kerstin Gier. Această trilogie a fost una dintre cele mai interesante pe care le-am citit. Mi-a plăcut mult subiectul abordat, călătoria în trecut, modul cum autoarea a realizat acțiunea, dar și dragostea dintre cei doi protagoiști, Gideon și Gwendolyn. Nu pot alege  o carte preferată dintre cele trei, din același motiv toate au primit din partea mea câte patru stele. Intrigile, felul cum trebuiau să învețe cei doi să se comporte în diferite secole în care erau trimiști, acele ițe create de oameni la care nu te-ai fi așteptat. Nu am regretat absolut deloc că le-am citit. Iar coperțile mi se par chiar foarte drăguțe, și titlurile alese fiecărui volum, sunt inspirate. Cu toate că, din câte am observat prin blogosferă, mai toți știu de această trilogie, și cred că mulți au și reușit să o citească, eu tot voi spune că v-o recomand cu mare drag. 

Notă finală: 4 din 5 stele
Trilogia: Sânge satanic de Cristina Nemerovschi. Auzisem de această autoare de ceva timp, chiar și de dinainte să mă apuc serios să citesc, ca mai târziu să devină o obsesie pentru mine. Dar abia acum doi ani, cam așa, dacă nu greșesc, m-am apucat să citesc primul volum, de la o prietenă, și chiar dacă a fost puțin mai altfel decât ceea ce citisem până în momentul acela, pot spune că mi-a plăcut destul de mult. În perioada aceea tot ce ținea de rock mă interesa - nu că acum s-ar diminua acest aspect -, iar Sânge satanic fusese prima în carte în care se vorbea și despre acest gen de muzică. Până la urmă, M., personajul principal, era rocker. Titlul mi se părea super interesant, ca mai târziu să descopăr că viața lui M. era cu atât mai aventuroasă decât credeam că va fi, iar glumele presărate printre rânduri, fuseseră picăturile care umpluseră paharul. Mă făcuseră să-mi placă din ce în ce mai mult. Iar când am terminat trilogia, am ajuns la concluzia că este foarte bună. Că este ceva mai nou, "ilegal" dar normal. Frumos, dar și urât în același timp, deoarece urăsc cum privesc majoritatea oamenilor rockerii. Singurul lucru care nu-mi place la această trilogie - aici intervin coperțile, dar nu ține de imaginile alese - este că primul volum îl am cu fundal gri, sau pe aproape, iar în al doilea, imaginea roșie, este a copertei din primul volum. Cred că înțelegeți la ce mă refer. Mi-ar fi plăcut să am aceeași copertă și la primul, ca să se potrivească. Așa sunt eu, o perfecționistă din când în când. Dar cum am autograful scriitoarei pe prima carte, nu vreau să o schimb, dacă s-ar putea. Și spun acest lucru, deoarece volumele ei sunt pe ediții.


Notă finală: 5 din 5 stele
Duologia: Starters de Lissa Price. Această duologie - încă sper din tot sufletul ca autoarea să mai facă o continuare - a fost una dintre cele mai frumoase cărți pe care le-am citit în acest an. (2015) Chit că este un într-un fel pentru adolescenți, fiind YA, iar pe mine nu prea mă mai atrage genul acesta, Starters se poate considera o excepție. Ceea ce a încercat autoarea să redea prin aceste două cărți, ideea părându-mi super genială, te pune puțin pe gânduri despre viitorul nostru. Dacă s-ar ajunge, cândva, ca omenirea să dispune de o astfel de tehnologie, cred că ar fi foarte intersant. Felul cum a fost construită lumea, modul autoarei de-a povesti, personajele, mi-a dat o senzație foarte plăcută. În ciuda momentelor foarte triste, care m-au debusolat puțin și m-au făcut mai sensibilă pentru persoanele din jurul meu.  Având în vedere că personajul principal este o adolescentă, Callie, de obicei sunt într-un război, de ceva timp, cu cei de această vârstă. Cu toate că, până la urmă, chiar și la cei aproape nouăsprezece ani pe care-i am, tot mai sunt o adolescentă. Dar revenind, chiar dacă nu prea-mi place tipul acesta de personaje, pot spune că pe Callie am plăcut-o foarte mult, și chiar recunosc că nu i-am găsit vreun defect. A fost exact genul acela de om care s-a comportant așa cum a trebuit în situațiile în care era pusă. Iar de secrete, nici nu pot spune cât de surprinsă am fost atunci când aflam ceva care mă lua complet pe nepregătite. Cel puțin ultima noutate din Enders a fost picătura care a umplut paharul. Dar m-am bucurat, sincer, deoarece acel personaj mi-a ajuns foarte mult la inimă. În momentul de față, regret că nu mi-am cumpărat cărțile, din cauza faptului că sunt YA, și majoritatea m-au cam dezamăgit, ci am ales să le citesc de la bibliotecă. Parcă nici nu-mi vine să le dau înapoi, atât de mult mi-au plăcut. Cred că se observă și din nota finală; nu am putut să nu îi dau fiecărei cărți maximul de steluțe. Mi-a plăcut totul, absolut nimic nu m-a deranjat la duologia asta. Cât îmi doresc ca din duologie să devină - cel puțin - o trilogie. 

* * *
Cam acestea sunt seriile pe care le-am terminat, majoritatea foarte cunoscute, dacă nu toate. Cam puține ce este drept, dar faptul că citesc câteva momentan, dar îmi doresc să mai încep și altele peste care am pus ochii, cred că se compensează. Ha-ha! Sunt curioasă să știu: voi ce serii ați terminat? Mi-ar plăcea câteva recomandări din partea voastră; chiar dacă, probabil, pe unele le citesc momentan, le am în plan sau, din păcate, le-am început, dar nu le voi și continua, nu vă voi spune, ci o să vedeți. Și, oricum, cred că vorbesc degeaba, din moment ce unii dintre voi mă aveți la prieteni pe Goodreads, și știți cam ceea ce am pe acolo.