sâmbătă, 24 ianuarie 2015

#14 Leapșă: Ultimate book tag

Cât mă bucur când primesc lepșe! Prin aceste întrebări reușesc să mă relaxez, deoarece îmi place foarte mult să vorbesc despre cărți, și tot ce are legătură cu ele. Înainte de a începe să răspund la întrebări, vreau să spun două lucruri înainte. Am reușit să termin, în sfârșit, Păpușile de Cristina Nemerovschi, și sper ca mâine să-i fac și recenzia. Mi-a plăcut, a fost drăguță, dar parcă i-a lipsit ceva anume, doar nu prea știu exact ce. Mai multe voi spune în recenzie. Iar al doilea lucru pe care doresc să-l spun, sunt mulțumirile de rigoare la adresa celor două fete, mai exact Sarei și Leontinei, de pe blogul Resfeber, respectiv Everything and anything. Vă mulțumesc amândurora pentru leapșă!

1. Ți se face rău dacă citești în mașină?
Nu, atâta timp cât stau în față, dar faza este că citesc foarte rar în mașină. Prefer să ascult muzică, să dorm, sau să mă uit pur și simplu pe geam la peisaje. Motivul pentru care nu prea citesc când mă aflu la drum este pentru că atunci când o fac, trebuie să fiu atentă numai acolo. Și nu prea pot din cauza faptului că ori părinții mei vorbesc, ori sunt atrasă (din nou) de peisaje. 

2. Stilul cărui autor ți se pare unic și de ce?
Nu știu ce părere au alții, dar pentru mine Thomas Hardy are cel mai frumos stil dintre toți scriitorii pe care i-am citit. De ce? Pentru simplul fapt că este încărcat cu descrieri, dar nu care să te plictisească sau să fie fără folos. Mi se pare că are o încărcătură anume care te face să te îndrăgostești pur și simplu de carte. Pentru persoana mea, consider că poate fi încadrat într-un stil unic și de neconfundat.

3 Harry Potter sau Twilight? Dă-ne trei motive. 
Nu am citit nici măcar o carte din seria Harry Potter, nu că nu mi-ar plăcea să o fac (am văzut toate filmele), doar că nu am apucat încă, în schimb Twilight am citit. Plus filmele, așa că o voi alege pe a doua. Nu pot găsi trei motive pentru care am făcut această alegere, în afară a ceea ce am spus mai sus, ci doar unul, consider destul de important: faptul că-mi plac vampirii, încă îi mai îndrăgesc foarte mult, (chiar dacă autoarea nu a făcut cea mai bună alegere când a venit vorba de mediul în care i-a băgat pe aceștia). În perioada când am citit cărțile, pe la 13-14 ani, eram obsedată de Twilight, și nu pot spune că acum nu-mi mai place, doar că nu chiar atât de mult. 

4. Cari cu tine o geantă cu cărți? Dacă da, ce în ea în afară de cărți?
Da, atunci când mă duc la școală, am o geantă în care îmi pun și câte o carte. Atunci când știu că am timp să citesc la școală, sau când se ivește vreo ocazie în care este liniște. Deoarece, de la un timp am început să nu mai agreez niciun fel de gălăgie atunci când îmi doresc să citesc. În geantă se mai găsesc următoarele lucruri: cărțile și caietele din ziua respectivă, penarul, portofelul, un carnețel în care-mi notez lucrurile mai importante, un fruct, blocul de desen (de la un timp m-am reapucat din nou de acest hobby), șervețele și un strugurel. 

5. Miroși cărți?
Nu întotdeauna. Spre exemplu, o fac atunci când aștept o carte de foarte multă vreme, iar în momentul când o am în mâini, îmi e foarte greu să nu o frunzăresc și să o miros. Astfel parcă îmi marchez teritoriul, ca să zic așa, că în sfârșit este a mea, și nu mi-o poate lua nimeni. Cred că voi face la fel cu al doilea volum al trilogiei "Albă-ca-zăpada" de Salla Simukka, Alb ca zăpada. 

6. Cărți cu sau fără ilustrații?
Nu am nicio carte cu ilustrații, în afara celor câteva pe care i le-am cumpărat surioarei mele. Dar dacă ar fi să aleg între cele două, aș spune ambele, deoarece sunt unele cazuri în care câteva imagini sunt bine venite. Sunt unele cărți pe care le-am citit, în care autorul când dorește să descrie un anumit peisaj, o face în așa fel încât reușești foarte greu să-ți imaginezi acel ceva. În felul acesta, dacă avem câteva ilustrații, la locul potrivit, ne este mult mai ușor să ne dăm seama ce a vrut să ne arate.

7. Ce carte ai iubit în timp ce ai citit-o, dar ai descoperit mai târziu că nu este chiar atât de grozavă?
Nu plânge sub clar de lună de Heather Davis. Când am descoperit cartea, mi-am cumpărat-o și am citit-o, și atunci când o făceam eram foarte incântată de conținut, într-atât încât voiam cu disperare al doilea volum, ca să văd cum va continua povestea personajului principal. Atunci când a apărut al doilea volum, mai exact Uneori, sub clar de lună, a fost ca un pumn extrem de dureros, în față. Nu numai că am așteptat-o în jur de un an și ceva până cei de la Editura Leda au publicat-o, dar numărul de pagini era de tot râsul. Dacă primul volum avusese 300 și ceva de pagini, al doilea nu a avut nici mai mult, nici mai puțin decât 160. Mi s-a părut o bătaie de joc adusă citorilor autoarei. Nici până în ziua de azi nu am înțeles de ce nu a făcut din cele două volume, doar unul, dar dacă nu mi s-a răspuns la această întrebare, eu cel puțin am ajuns la o concluzie: autoarea a scris doar pentru faimă și bani. Mă bucur că cei de la Editura Leda nu au publicat și celelalte volume, deoarece ultimul a apărut în 2012. Dar nu acesta este motivul pentru care consider că este o carte proastă, ci pentru că mi se pare că nu prea a avut imaginație, au fost cam seci cărțile. Bineînțeles, la momentul respectiv, chiar mi-au plăcut foarte mult, dar atunci nu veneam la pachet și cu anumite pretenții.

8. Ai vreo poveste din copilăria ta care include cărți?
Nu, din păcate nu am, deoarece pe atunci nu prea mă omoram să citesc. O făceam, darse întâmpla doar în cazurile în care eram extrem de plictisită, și atunci mai treceam cu ochii peste Heidi sau Păcală. 

9. Cea mai subțire carte a ta?
Micuțul trup de Corinne Solliec. În ea este vorba despre o tânără de 20 de ani, Estelle Marechal, care se luptă de ceva vreme cu bulimia și anorexia. O face în sensul că trupul ei nu știe dacă să oscileze între cele două, și spun acest lucru deoarece ea nu mai are nicio putere pentru a se împotrivi. Pe cât de puține pagini are, pe atât de tristă și dramatică este.

10. Scrii la fel de bine precum citești? Te vezi în viitor scriind și publicând o carte?
Ca să o iau în ordine și să răspund la prima întrebare, voi spune că citesc mai bine decât scriu. Scrisul face parte, într-un fel, din viața mea, dar consider că mă descurc mult mai bine să citesc, deoarece atunci când nu mă simt în stare să fac un lucru, pot citi, în schimb, să scriu, îmi este aproape imposibil. Eu nu sunt precum acei oameni care o fac chiar și atunci când nu se simt în stare, atunci când spun că trebuie să scrii și chiar dacă nu poți. Nu știu cum reușesc ei, și-i apreciez pentru această calitate, dar eu consider că decât să scriu o prostie care mai mult să mă descurajeze, mai bine citesc sau fac altceva. Plus că sunt foarte pretențioasă cu scrisul, și consider că așa cum mi l-am șlefuit acum, mai mult i-am stricat forma inițială, care, după părerea mea, era mult mai reușită. Iar a doua întrebare, ei bine, cum scriu deja, nu mă mai pot vedea dacă o voi face în viitor, deoarece de scris nu mă voi lăsa, în schimb cu publicatul, nu prea mai cred. La început eram chiar foarte entuziasmată și dornică să public, dar acum consider că nu sunt chiar atât de bună, și nu voi fi niciodată atât de bună cum îmi doresc, pentru a publica. Înainte ca cititorilor să le placă, trebuie mai întâi să fiu eu mulțumită de ceea ce-am scris. Iar acest aspect este cam imposibil, și consider că ar trebui să-mi vă eu de viață, și să-i las pe alții să o facă, cei care se pricep cu adevărat. La mine e doar un hobby pe care îmi place să-l practic din când în când, dar nu înseamnă că trebuie să devină și altceva. Eu doar voi sta cumințică în banca mea, și voi citi în continuare. 

11. Când ai devenit pasionat/ă de cărți? 
Cred că acest lucru s-a întâmplat în adevăratul sens al cuvântului, atunci când mama mi-a cumpărat în clasa a șasea sau a șaptea un volum din Vampirii sudului de la revista Bravo. Adică de vreo șase ani, cam așa. De atunci am început să mă plimb prin librării ca să descopăr alte cărți, iar de doi ani frecventez și târgurile dedicate cărților de la Romexpo.

12. Cartea clasică preferată?
Tess d'Urberville de Thomas Hardy. Pentru cei care nu au citit-o, o recomand cu mare drag. A fost cartea mea preferată în 2014.

13. Care este materia la care te pricepi cel mai bine la școală?
Nu vreau să pară ceva clișeic, cum să dacă-mi place să citesc, înseamnă că mă pricep neapărat și la Limba română. Nu mă pricep atât cât ar fi trebuit, dar dintre toate materiile, îmi place cel mai mult. La fel și Istoria. 

14. Ai primit o carte pe care ai citit-o deja și o urăști - ce faci?
Nu voi fi într-atât de nesimțită încât să-i spun în față că am citit-o deja, și am urât-o. Îi voi mulțumi frumos pentru ea, voi părea entuziasmată la început, iar atunci când persoana respectivă nu va mai fi lângă mine, o voi pune într-un loc în care să nu o mai văd. Dar nu am eu norocul să primesc cărți de la prieteni sau rude, decât extrem, extrem de rar, de la părinții mei, și odată de la o mătușă. 

15. Cărți asemănătoare cu Harry Potter și Jocurile Foamei?
Cu Harry Potter: Circul nopții de Erin Morgenstern, deoarece ambele au magie, și cred eu, se aseamănă puțin și trilogia "Grisha" de Leigh Bardugo, mai ales primul volum în care Armata Grisha se aseamănă, oarecum, cu Casele de la Hogwarts. 
Cu Jocurile Foamei: Ultimul avanpost de Lavinia Călina, Specimenul de Andrei Trifănescu și Divergent de Veronica Roth. 

16. Obiceiuri proaste în timp ce scrii pentru blog?
Ar fi vreo două. Primul este vorba de mâncare, deoarece atunci când scriu, o fac mult și mă apucă foamea. Faptul că mi se pare un obicei prost este pentru că îmi pierd din idei, cât mănânc, plus că nu o pot face în timp ce scriu. Un altul ar fi că mă opresc de multe ori ca să mă uit fie pe geam, fie în altă parte. Dar fără vreun motiv anume, ci doar mă opresc brusc și-mi îndrept privirea într-un anumit loc.

17. Cuvântul tău preferat?
Nu cred că am un cuvânt preferat, dar îmi place cum sună "melancolie".

18. Vampiri sau zâne? De ce?
Voi alege vampirii deoarece, în primul rând îmi plac foarte mult, iar în al doilea rând, sunt adepta personajelor mai dure, care folosesc forța brută. Eu îi cataloghez pe vampiri ca fiind niște ființe extrem de misterioase și întunecate, iar mie îmi plac astfel de creaturi. Iar în al doilea rând, eu nu pot asocia zânele decât cu niște ființe foarte blânde și drăguțe. Îmi plac și ele, dar poate le-aș fi ales dacă aș fi avut o altă variantă care nu-mi plăcea.

19. Persoane care-și pot schimba forma sau îngeri? De ce?
Îngeri, pentru că mi-au plăcut dintotdeauna. Pe aceștia îi pot asocia cu niște războinici din ceruri, foarte puternici. Sincer, nu prea mi-i pot imagina ca fiind plăpânzi, cu rochii lungi și albe și cu aureole deasupra capului. La câte filme cu ei am văzut, mi-a dispărut acel concept. 

20. Spirite sau vârcolaci?
Vârcolaci, deoarece se aplică același principiu ca și la cel cu vampirii. Și spiritele sunt înfricoșătoare, dar nu la fel ca vârcolacii.

21. Zombie sau vampiri?
Urăsc zombie. Mi se par cele mai nasoale și urâte creaturi pe care le-am văzut vreodată în filme. Așa că vampirii.

22. Triunghiuri amoroase sau dragoste interzisă?
Eu atunci când găsesc o carte de dragoste, încerc să evit pe cât de posibil triunghiurile amoroase, deoarece nu-mi plac deloc. În afara celui din Tronul de cleștar Sarah J. Maas, nu-mi place să citesc astfel de cărți. Nici nu dragostea interzisă nu prea mă împac, dar totuși o voi alege.

23. Cărți strict romantice sau cu acțiune și dragoste combinate?
Înainte preferam prima variantă, dar acum au început să mă cam plictisească. Părerea mea este că acțiunea este mereu bine-venită în cam toate cărțile, așa că nici cele de dragoste nu sunt excluse. 

* * * 

De dăruit, o dau oricui dorește să o facă. 

Cum am ajuns la concluzia că nu voi mai face acele postări cu ce mi-am mai achiziționat în decursul unei luni, am spus că voi scrie la sfârșitul altora, atunci când se ivește ocazia. Plus că puteți să mai vedeți ce am prin bibliotecă necitit, din În bibliotecă, încă necitite, din bara de sus. Postările strict despre ceea ce mi-am mai cumpărat în materie de cărți, vor fi făcute doar la cele de la Gaudeamus și Bookfest. Și cum ieri am fost prin Cărturești, nu mai dădusem de mult pe acolo, am spus să văd ce noutăți au mai apărut. Nu prea am avut mulți bani la mine, dar cum am fost foarte supărată în acea zi, chiar voiam să-mi cumpăr o carte ca să mă facă să mă simt mai bine. Așa că mi-am achziționat Pădurea norvegiană de Haruki Murakami. O părea ciudat ce voi spune, dar nu am citit nimic de la el, și m-am gândit că ar fi cazul să încep. Cum prin titlul acestei cărți am reușit să-l cunosc pe acest autor, am zis că ar trebui să aibă onoarea de a fi prima. Sunt sigură că-mi va plăcea ce voi găsi!