vineri, 25 decembrie 2015

Anul acesta am fost provocată să citesc...

Am găsit acum câteva luni imaginea din stânga, distribuită de cineva pe Facebook  nu mai știu exact de la cine am luat-o , și mi-am spus în gând că, atunci când se va încheia anul 2015, voi încerca să văd cât de bine am respectat acea listă și câte dintre ele am bifat. Să nu înțelegeți că din momentul în care am "dat" peste ea, mi-am făcut un scop prin care voi urma fiecare cerință în parte. Nu, eu mi-am continuat cititul obișnuit, alegându-mi cărțile după stările pe care le aveam, ce-mi doream să citesc în momentul respectiv, ș.a.m.d.  Dar, cu toate acestea, chiar sunt curioasă de rezultatul final. 

Plus că, zilele următoare voi posta și top 10 al cărților care mi-au plăcut cel mai mult în anul 2015, pe care de-abia aștept să-l scriu, de altfel. Anul acesta am citit o sumedenie de cărți care, majoritatea, mi-au plăcut foarte mult. Așa că va fi destul de dificil să aleg un top. 

Sunteți liberi să luați și voi această listă și să o faceți. Sunt foarte curioasă să văd ce cărți veți alege pentru cerințe; poate așa îmi voi mări din nou lista de cărți pe care mi le doresc. 

1. O carte de peste 450 de pagini: Hoțul de cărțide Markus Zusak, care este de-a dreptul imposibil să nu fi auzit toți cititorii de ea, așa că nu voi vorbi despre subiectul ei. Dacă stau puțin să mă gândesc – și sper să nu greșesc –, a fost singura carte care a depășit acest număr de pagini. 

2. O carte după care s-a făcut un film: Îmi este destul de greu să aleg doar o singură carte, deoarece acum, când scriu această postare, am pagina de Goodreads deschisă la cărțile pe care le-am citit în acest an, și am descoperit că sunt patru cărți după care s-au făcut filme. Nu prea pot să aleg doar una, așa că le voi înșira pe toate, în ordinea în care le-am citit: Moromeții, de Marin Preda – și se știe despre care vorbesc, deoarece doar un volum a fost ecranizat –; Hoțul de cărți, de Markus Zusak; Portretul lui Dorian Gray, de Oscar Wilde și Marile speranțe, de Charles Dickens. Ar mai fi încă două cărți, doar că după acelea s-au făcut mini-serii, și anume: Sfârșitul copilăriri, de Arthur C. Clarke și Regina albă, de Philippa Gregory.  


3. O carte recent publicată: Nu știu sigur dacă în categoria asta intră doar cărțile scrise de autori români, sau doar cele de la editurile care traduc. Și cum sunt într-o mică dilemă, o să aleg din ambele categorii câte una. Dintre cărțile scrise de autorii români, cea mai recentă a fost Alexandra, volumul al treilea din trilogia "Ultima vrăjitoare din Transilvania", de Anna Vary, iar dintre cele străine, Răzvrătirea, al treilea volum tot dintr-o trilogie, de data aceasta "Eve", de Anna Carey. 


4. O carte care are o cifră în titlu: Din păcate, aici nu am nicio carte.


5. O carte scrisă de o autoare aflată la debut: Am ales prima carte din seria "Rephelimii", Provocarea (cu volumul I și volumul II), de Simona Stoica. Ea a debutat anul trecut, parcă la Bookfest, dacă nu mă înșel, anul acesta adăugând seriei și cartea a doua, intitulată Capcana, tot în două volume. 


6. O carte amuzantă: Cam tot ce am citit a avut câte o brumă de amuzament strecurată printre pagini, așa că nu cred că am vreo carte care să fie cap coadă doar cu scene amuzante. Tuturor băieților pe care i-am iubit, de Jenny Han a fost una mai light, ușoară și relaxantă, dar nici aceea nu a fost chiar așa de amuzantă și super veselă.


7. O trilogie: Anul acesta am încheiat trei trilogii, cea a Annei Vary 
– sunt în curs de lecturare al celui de-al treilea volum , a Annei Carey și a lui Leigh Bardugo, dar, sper uimirea mea, nu mă așteptam și să citesc una întreagă într-un singur an. Sinceră să fiu, dacă nu vorbea Leontina (blogul: Everything and anything) și o lăuda atât de mult, nu m-aș fi încumetat să o împrumut de la bibliotecă. Eu nu prea sunt o fană înrăită a vrăjitoarelor. Și mă refer la "Cântul vrăjitoarelor", de Mireille Calmel. Și nu doar că le-am citit pe toate trei în anul acesta, ci una după alta, deoarece mi-au plăcut foarte, foarte mult. Chiar le recomand!

8. O carte a cărei acțiune se petrece într-o țară exotică: Nu am nici la această categorie o carte de acest gen, dar dacă nu mă înșel – și sper să nu o fac –, au fost unele scene din seria "Alina Marinescu", de Monica Ramirez care se petreceau în țări exotice. Dar, spre rușinea mea, nu mai știu exact care. 


9. O carte care îi place mamei tale: Mama nu prea mai are timp să mai citească, și chiar dacă ar fi dispus de timp, nu știu ce carte i-ar fi plăcut ei dintre cele pe care le-am lecturat în anul acesta. 


10. O carte recomandată de o prietenă: Am două prietene care citesc – bună, Cristina și Denisa! –, dar nu prea îmi recomandă ele ce se citesc, ci eu lor. A sunat cumva a aroganță? Mie așa mi s-a părut. Bine, spun că eu le recomand lor, ci nu invers, deoarece ele au alte activități de care să se ocupe, și cum eu sunt obsedată după cărți, am citit mai multe decât ele. 


11. O carte scrisă de autoarea ta preferată, pe care nu ai citit-o până acum: în partea dreaptă am pus o poză cu cei patru autori preferați. Faza este că, anul acesta, dintre cei de acolo, am citit doar de la cele trei scriitoare: Războiul pulberii negrede Naomi Novik; Regatul Luminilor, de Leigh Bardugo și Îngeri de gheață, de Adina Speteanu. Toate cele trei cărți nu sunt stand-alone-uri, sau care să facă parte dintr-o serie nouă, cu un prim volum. Toate trei sunt continuările altor cărți, așa că nu, nu am citit.


12. O carte care are recenzii slabe: Am verificat fiecare carte în parte, iar cea mai mică notă o are volumul doi din Moromeții, un rating de 3,38. Bine, mai am și primele trei benzi desenate din Abația, care au note și mai mici, dar cum nu sunt cărți în sensul adevărat al cuvântului, nu se pun. Cât despre romanul menționat mai devreme, nu am mai citit recenziile de acolo, dar având în vedere că are o notă atât de mică, nu cred că mai are vreun rost să le parcurg. Și, într-adevăr, volumul acesta a fost total diferit față de primul, din toate punctele de vedere. Volumul întâi mi-a plăcut foarte mult, doar el făcându-mă să-mi doresc să mai citesc și altceva scris de Marin Preda. De fapt, nici nu l-am terminat, așa că nu se poate spune că l-am citit. Poate nu a fost și nu este pentru oricine volumul doi, nu știu ce să zic. Oricum, sunt curioasă să descopăr cum este Cel mai iubit dintre pământeni, așa că sper să apuc într-un viitor apropiat să citesc primul volum. 


13. O carte bazată pe fapte reale: Cum mi-am propus de la începutul anului să mă axez mai mult și pe cărțile de ficțiune istorică, deoarece au început să-mi placă foarte mult, și cum voiam foarte mult să citesc și ceva de Philippa Gregory, am zis să împușc doi iepuri dintr-o lovitură. Așa că am lecturat primele două volume din seria "The Cousins War", și anume: Regina albă și Regina roșie. Cum sunt încadrate în acest gen, întâmplările din cele două cărți se bazează și pe fapte reale, toată acțiunea petrecându-se în timpul Războiului celor Două Roze, între Casa de Lancaster (roza roșie) și Casa de York (roza albă). Dar pe lângă acestea două, am început și seria "Alina Marinescu", scrisă de Monica Ramirez, din câte am înțeles – și din câte se poate observa și de pe coperte –, se bazează pe o poveste adevărată. 


14. O carte de povestiri scurte: Anul trecut am mai citit, dar anul acesta, nu. Cu toate că tot îmi ziceam că o să-mi cumpăr Acluofobia, de Flavius Ardelean, o carte cu zece povestiri macabre.  


15. O carte care să te facă să plângi: Spre fericirea sau tristețea mea – cum o vede fiecare –, am tot plâns în 2015 când a fost vorba de cărți. Ba că s-a terminat nu știu ce serie, și a avut un final mai trist sau emoționant, ba că îmi murea câte un personaj preferat. Diverse cazuri. O să dau câteva exemple, pentru că tot am trișat și la celelalte de mai sus. De curând am recitit primul volum din trilogia "Eve", cu același nume, și am bocit din nou la sfârșitul cărții; am mai dat apă la plante când am citit – dar nu mai știu exact care volum, dar cred că în al doilea – din seria "Alina Marinescu"; mi-am vărsat câteva lacrimi la volumul al treilea din "Instrumente mortale", cu toate că băgam și mâna în foc, dacă era nevoie, că nu o să îmi ud obrajii. Și mai sunt și altele: din nou Regatul Luminilor, de Leigh Badrugo; din nou Războiul pulberii negre, de Naomi Novik; Păpușile, de Cristina Nemerovschi – în cazul ăsta având o sesiune lacrimogenă, așa, de început de an. Și încă mai sunt cărți, dar deja am sărit calul cu atâtea exemple. I-a să mai fiți și voi surprinși, descoperind singuri! 


16. O carte scrisă de o autoare cu aceleași inițiale care și tine: Din păcate – și aici chiar îmi pare foarte rău, deoarece mi-aș fi dorit –, nu am găsit nicio autoare care să aibă numele de familie, ca primă literă fiind P, și prenumele cu A. Există cineva, un scriitor, dar e bărbat, Alexander Pușkin. Nu l-am mai citit și anul acesta.


17. O carte plină de magie: Aș alege orice volum din trilogia "Cântul vrăjitoarelor", dar nu mi se pare că a avut magia aceea pe care o întâlnim de obicei în cărți. A fost o magie mai diferită. Dar, cred că o să o aleg, totuși, pe aceasta.


18. O carte despre un triunghi amoros: Înainte de-a scrie cartea pe care am ales-o, aș vrea să precizez faptul că urăsc foarte mult triunghiurile amoroase. Nu le-am înțeles niciodată și nici nu vreau să o fac vreodată. I hate these books with all of my heart! Ught! Așa că singurul motiv pentru care am ales să contui seria din care face parte această carte – și anume Diamantul de la miezul nopții –, este pentru că îmi place ideea Sharei J. Maas, și felul cum se continuă povestea. Atât! Dar dacă o va continua așa – pentru că am aflat că și cealaltă serie a iei conține tot un astfel de triunghi siropos –, cu siguranță mă voi opri din citit. Din această cauză nu prea am fost mare fană seriei "Jurnalele vampirilor" sau serialului. Da, Stefan este perfect – cu toate că nu are ce căuta Elena lângă el –, așa că Damon este în plus. Sau poate că Stefan este în plus, pentru ăia doi se potrivesc de minune. Amândoi sunt niște insuportabili. Dar având în vedere că m-am oprit de la nu știu al câtelea sezon, cred că vorbesc degeaba. 


19. O carte a unei autoare de care nu ai auzit: Anul acesta nu am experimentat autorii necunoscuți, despre care să nu fi auzit niciodată. Așa că nu am ce să adaug aici.


20. O carte pe care ai început-o, dar nu ai terminat-o: Spre enervarea mea, anul acesta am citit trei cărți – de fapt, am avut o tentativă de-a o face. Prima cred că a fost volumul al doilea din Moromeții, despre care nu mai are rost să mai spun nimic. A doua, Viseptol, de George Vasilievici, pe care am găsit-o atunci când mi-am descărcat pe telefon elefant reader, și era la secțiunea cărților gratis. Nu prea am înțeles-o, plus că eram și într-o perioadă nasoală, așa că am abandonat-o. Dar, sincer, nici nu mor de nerăbdare să o reîncep. Iar ultima ar fi Mândrie și prejudecată, de Jane Austen. Da, acea carte. Și nu că ar fi vorba de subiectul abordat – din contra, mi-a plăcut foarte mult perioada în care a fost povestită cartea, cât și ce se întâmpla pe acolo –, ci stilul autoarei. Nu știu cum vi s-a părut vouă, dar mie nu mi-a plăcut absolut deloc. Mă amețea complet și în loc să-mi stârnească curiozitate în privința personajelor, mai mult mă enerva. Așa că, oricât de mult mi-ar fi plăcut ideea unei cărți, dacă stilul nu mă atrage sub niciun chip, nu o pot citi.


21. O carte pe care o poți termina într-o zi: Tuturor băieților pe care i-am iubit, de Jenny Han, ar putea să fie citită într-o singură zi, fără oprire. Eu nu am putut să o fac, deoarece, fără să iau o pauză de jumătate de oră, minimum, nu pot să continui. Îmi obosesc ochii – plus că port și ochelari și nu e prea indicat să mi-i solicit foarte mult –, așa că trebuie să mă detașez puțin de ea. Ar mai fi și Viață dublă la Veneția, de Monica Ramirez, care este scurtă și se poate citi repede, dar și volumul trei din "Eve", Răzvrătirea



* * *
Știu că am mai urat odată, dar cred că o să o fac până la sfârșitul celei de-a trei zi de Crăciun. Crăciun Fericit alături de persoanele dragi, și sper că Bărbosul v-a adus tot ce v-ați dorit. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu