vineri, 27 noiembrie 2015

Lansare de carte: "Zona zero" de Lavinia Călina | Gaudeamus 2015

Sâmbăta trecută am fost la lansarea romanului Zona zero, o carte a Laviniei Călina. Nu ne este necunoscut faptul că scrie bine, și în afara faptului că prinde cititorul cu ideile pe care le are, mai scrie și repede. Spun acest lucru deoarece, în decursul unui an și jumătate dacă nu greșesc, cartea ei de debut, Ultimul avanpost, a apărut la Editura Herg Benet în aprilie 2014 , a reușit să publice nici mai mult, nici mai puțin de patru cărți, și anume: primele două volume din trilogia "Ultimul avanpost", cu Ultimul avanpost și Vânătoarea, primul volum din seria "Neamul corbilor", și anume Copiii întuneriului, iar acum ne-a surprins cu Zona zero. În timpul lansării, Cristina Nemerovschi a spus că și nu știu sigur dacă formulez bine propoziția această carte va fi stand-alone, adică nu va avea vreo continuare. Dar nu știu cât de adevărat este acest lucru, deoarece expresia feței Laviniei nu prea m-a convins cu faptul că ar fi avut dreptate Cristina. Sincer, experiența cu "Ultimul avanpost" și cu modul ei de-a se juca cu personajele, mă face să o cred, și nu prea. Dar nu mă deranjează, sinceră să fiu, deoarece îmi plac autorii care surprind, care mă fac să-mi pun fel și fel de întrebări legat de ei și de cărțile lor, așa că orice surpriză ne va dărui Lavinia Călina, în cazul meu va fi bine-venită. 

Cred că dintre toate cele trei lansări la care am participat, întâlnirea cu Lavinia Călina fiind și prima dată când o întâlnesc a fost cea mai emoționantă pentru mine. Aveam în cap tot felul de întrebări pe care voiam să i le pun, dar atunci când am ajuns față în față cu ea, am uitat tot. Congratulations, stupid brain! Dar vor mai exista dăți, și cu toate că aș fi putut să-i scriu pe Facebook sau blog, sau în altă parte, vreau să i le adresez cum se spune? ah, da! în carne și oase. 
Atmosfera a fost una foarte frumoasă, m-am simțit super bine, și sincer, regret nespus de mult că am putut să ajung dintre toate lansările , de-abia la aceasta, după ce am pierdut trei mari și late. Dar cum experiența întâlnirii cu ea, mi-a plăcut foarte mult, cu siguranță, de acum încolo, voi face tot posibilul să ajung la toate. Și, în general, e foarte fain să asiști la lansările autorilor pe care îi citești; spre deosebire de o conversație pe care o faci cu el din fața calculatorului, și una față în față, nu se compară prima, cu a doua. Ești mai aproape de el, îi simți emoțiile atunci când își prezintă noua carte, te bucuri împreună pentru noua realizare. În momentele acelea, în timp ce vorbește, ce îți citește câte un fragment din roman, făcându-te și mai mult să-i dai o șansă noii cărți, chiar te face să fii și mai curios pentru ceea ce a scris. În opinia mea, a citi descrierea de pe spatele unei cărți într-o librărie, a parcurge câteva paragrafe, și a-ți fi citite de către autor, în fața ta, categoric curiozitatea este cu mult mai mare, în cazul celei de-a doua variante.

Cât despre cititori, la cât de mulți am văzut acolo și presupun că dacă s-ar strânge toți cititorii ei, din toată România, la un loc , ai realiza cât de mult este iubită și apreciată pentru toată munca pe care o face în materie de cărți; de cărțile pe care la publică. Eu, una, nu cred că va exista vreodată vreun roman pe care să-l scrie, și care să nu fie apreciat de cei care-i așteaptă cărțile, cu sufletul la gură. Este unul din acei autori contemporani, apreciați de publicul tânăr împreună cu Cristina Nemerovschi și cu alți câțiva care încearcă să aducă o schimbare în literatura românească , care nu vor fi uitați foarte ușor, peste ani și ani, nici dacă vor exista momente în care vor fi nevoiți să-și suspende activitatea pentru o perioadă. 

Am simțit nevoia să vorbesc mai mult despre autoare, decât despre Zona zero sau lansarea în sine deoarece, fiind și prima lansare despre care vorbesc pe blog, și la care am fost prezentă, nu doar prin înregistrările pe care le-am văzut după, deoarece trebuia să existe o introducere. Și cred că așa voi face și cu celelalte două despre care voi vorbi în zilele care urmează. Mai târziu, când voi participa la alte lansări de-ale lor, voi discuta strict despre cărțile pe care le vor publica. 

Chiar dacă am spus că voi pune video-ul cu ce am filmat eu la lansarea cărții, din păcate nu s-a mai putut. De ce? Din cauza faptului că după ce l-am mai vizionat odată am realizat că ultimele trei minute se auzeau foarte înfundat, fiind aproape imposibil de înțeles ceea ce spunea Cristina Nemerovschi, dar și autoarea, Lavinia Călina. Sincer, chiar îmi pare foarte rău că nu l-am putut folosi pe acela, deoarece îl editasem, și în ciuda faptului că nu se auzea atât de bine cum este cel de mai jos, se vedea frumos începutul editat. Cine știe, poate altă dată voi fi mai atentă, deoarece a fost vina mea. Din cauză că eram foarte atentă pe ceea ce spuneau cele două autoare, nu am sesizat că mi-am ținut un deget pe difuzorul telefonului, singurele momente în care mă mai uitam la telefon, a fost să văd dacă este poziționat bine, în așa fel încât să se vadă cei care vorbeau. Din fericire, celelalte două de la lansările cărților Capcana și Ultima privire, se aud mult mai bine.

Dar nu cred că este o așa mare pierdere; în fond, v-ați ales cu un video mult mai frumos, mai bine realizat, și cu un bonus la început. Oricum, presupun că l-ați văzut cu toții, așa că nu va fi o noutate. Dar, cel puțin am realizat un lucru de pe urma pățaniilor de la târg: entuziasmul îți aduce, uneori, numai belele. 
Vizionare plăcută!
*
Blogul Padeniye, pentru a-și arăta solidaritatea pentru tragedia din Clubul Colectiv, până la sfârșitul anului 2015, la orice postare pe care o va avea, va posta, la final, câte o melodie a trupei Goodbye to Gravity, de pe albumul "Mantras of War". Cel ce urma a fi lansat în seara de 30.10.2015. Până pe 01.01.2016. Melodiile vor fi luate în ordinea în care se află pe CD.
07. What if

2 comentarii:

  1. Mă bucur din suflet că ne-am întâlnit și sper să se mai repete :) Mulțumesc pentru cuvintele frumoase.

    RăspundețiȘtergere