duminică, 29 noiembrie 2015

"Bariere de fum" (Alina Marinescu #4) de Monica Ramirez

Descrierea:  Realitatea lor se află de cealaltă parte a oglinzii... o lume întunecata, unde fiecare umbră poate deveni o amenințare. 

„Alex mi-a murit în brațe după o misiune dezastruoasa în Irak, sau cel puțin așa am crezut timp de șapte ani. Acum știu că n-a fost decât o altă înscenare, ceea ce înseamnă că vom lucra din nou împreună. Îmi și imaginez... eu, Alex și Marius împreună sub același acoperiș. Mi se face rău numai când mă gândesc la asta. Nu-l iubesc pe Alex. Nu l-am iubit niciodată. Între noi n-a fost nimic altceva decât o pasiune primejdioasă, născută din disperarea unei vieți care nu ne aparținea. Dar il iubesc pe Marius. Ba nu, rectific. Sunt îndrăgostită de Marius. Tot ce știu despre dragoste am învățat de la el. Câteodată mă trezesc îngrozită în mijlocul nopții. Până la urmă, într-un fel sau altul, il voi pierde și pe el. Singura certitudine pe care o avem este doar moartea, dar am decis să rămânem împreună, chiar dacă relația noastră are margini ascuțite. De fiecare dată când sună telefonul și trebuie să ne asumăm adevăratele noastre identități, e foarte posibil ca unul dintre noi să nu se mai întoarcă.”

Recenzia: Așa cum am spus în recenzia cărții a treia din seria Alina Marinescu,  și anume Balanța puterii, faptul că – chiar dacă aș fi vrut să o fac – nu voi citi cărțile una după alta, deoarece aș pleca prea repede din această lume, am încercat și m-am ținut de cuvânt. Nu știu ce voi face cu a cincea carte, Abis, pe care am reușit să mi-o cumpăr, în sfârșit de la Gaudeamus. Spun acest lucru din cauză că Monica Ramirez, din câte am înțeles, dacă nu a reușit să publice ultimul volum, Recviem pentru un asasin, anul acesta, în România, o va face anul viitor. Data? Nu se știe încă, dar cert este că, oricât de mult aș amâna citirea ultimului volum apărut la noi, Abis, tot voi avea de așteptat ceva până voi afla finalul. Mda, asta se întâmplă atunci când îți place o serie foarte mult, și nu vrei să se termine niciodată. 

Spre deosebire de celelalte trei volume – Asasin la feminin, Identități secrete și Balanța puterii – acesta mi s-a părut a fi puțin mai dur, mai violent și mai fără Alex. Da, Alex a fost prezent mai rar în acest volum, trecut de data aceasta în planul secund, spre deosebire de celelalte în care el și Alina conversau mai mult, sau pur și simplu îi găseam în preajma celuilalt. Ori capitole în care personajul lui se afla în locații necunoscute de alți agenți din Elite, în care se afla singur, fără compania Alinei. Ei bine, chiar s-a simțit lipsa lui din multe puncte de vedere, deoarece m-am învățat ca seria – cu toate că poartă numele Alinei – să fie un tot unitar, în momentul în care îi regăseam pe amândoi; când mă gândeam la seria Alina Marinescu, din stat îmi apăreau în fața ochilor două personaje, nu doar unul. Când Alina făcea ceva ce nu era bun, sau când se afla în pericol, așteptam ca Alex să sară de undeva, să înceapă să o certe pentru erori, sau să se agite pe faptul că nu era de găsit. Dar cu toate acestea, volumul fiind foarte alert, mereu fiind în priză și debordând de acțiune mai la tot pasul, nu m-am gândit la el atât de mult pe cât ar fi trebuit. În unele scene nici nu sesizam lipsa lui, deoarece o compensa prezența lui Marius. Iar în felul acesta, Monica Ramirez m-a făcut ca, în scurt timp, să îndrăgesc un personaj ce a ajuns foarte aproape de nivelul unde se află Alex. Pentru că, sunt sigură, orice fată/femeie a citit doar primul volum din serie, nu are cum, efectiv, să-i rămână indiferent acestui personaj. Nu are rost să o mai lungesc, deoarece se știe la ce mă refer, în primă fază, când spun: Alex Therein. 

Și cu toate că mi s-a părut a fi cel mai violent volum de până acum, nu l-am considerat a fi, neapărat, și cel mai bun. Pentru mine, până în momentul de față, tot volumul trei, Balanța puterii, rămâne preferatul. Acum urmează a specifica și motivul pentru care am acordat cărții doar 4 stele din 5. Așa că: SPOILER ALERT!  Tot volumul mi s-a părut a fi foarte bun, extraordinar de bine scris, care, pentru persoana mea, ar fi foarte greu de imitat chiar și peste ani și ani în care aș fi scris tot felul de cărți. Nu că aș dori să copiez stilul Monicăi Ramirez, din moment ce am un stil propriu; și chiar dacă nu aș fi avut, nu cred că te poți numi scriitor cu adevărat, dacă ajungi să-ți dorești să imiți stilul unui anume autor. Oricât de mult ți-ar plăcea. Nu, asta a fost ca o paranteză adusă întregii serii; faptul că scriitoarea povestește într-un mod complex. Și iarăși m-am abătut de la ceea ce voiam să spun înainte. Motivul pentru care am scăzut o steluță cărții a fost că, atunci când Alina a fost răpită și torturată în acele moduri îngrozitoare, oribile și sadice, mi s-a părut că totul a fost dus puțin la extrem. Înțeleg că este un agent foarte dur din punctul de vedere al rezistenței la durere și al altor factori de genul, dar după felul în care au fost descrise acele scene și după vorbele spuse de răpitori, mi s-a părut a fi totul puțin cam exagerat. Adică, la tot prin ce a trecut, ar fi trebuit să fi murit. Părerea mea. A murit Fiona, care mi s-a părut că nu a fost torturată atât de dur ca ea, și nu a murit Alina? Cu toate că aș fi putut spune că Fiona ar fi fost un personaj mai slab din acest punct de vedere, antrenat mai blând față de Alina, consider că, ca să ajungi agent Elite, trebuie să ai niște calități. Asta a fost părerea mea, și dacă din întâmplare am ratat ceva când am citit acele părți din carte, nefiind foarte atentă la ele, să mă atenționați cu o explicație; e binevenită oricând.  

WITHOUT SPOILER! Volumul a fost mai scurt decât precedentele, ceea ce m-a făcut să-l termin și mai repede. Mi-a plăcut foarte mult subiectul pe care s-a axat acest volum, și anume: AlQaeda. Nu că aș fi eu o fană a terorismului sau a lucrurilor de genul, dar mi se pare a fi un subiect interesant, iar povestea creată de Monica Ramirez de pe urma acesteia, a fost nespus de captivantă. Plus că Bataine chiar m-a susprins foarte mult, prin tot ce a făcut. Așa că aștept cu nerăbdare să văd ce va mai face și în următorul volum.

În afară de a mă reîntâlni cu vechile personaje – Alina, Alex, Brett, Scott, ș.a.m.d. –, am avut plăcerea să îl recitesc și pe Vallis, pe care îl îndrăgesc foarte mult. Un personaj nu foarte scos la înaintare, dar care pe mine m-a captivat foarte mult, și sper ca autoarea să nu facă vreo magie, ca acesta să dispară. Sper să rămână în viață pe tot parcursul seriei, și să ajung să citesc la final că a ajuns să ducă o viață frumoasă și cât de împlinită poate să o aibă. 

Finalul, ei bine, cu toate că nu a fost volumul meu preferat de până acum, finalul chiar mi s-a părut a fi cel mai surprinzător dintre toate. Chiar și mai șocant decât moartea falsă a lui Alex, care – cu toate că mi-am dat seama, într-un final, despre ce era vorba de fapt – m-a bulversat pe moment. Dar acesta chiar le-a întrecut pe toate. Am rămas cu un zâmbet tâmpit pe față după ce am închis cartea, zâmbetul acela inconștient, ușor amețit după cele întâmplate, care îți spunea ceva de genul: mi-ai făcut-o, Monica Ramirez! Și cu toate că îmi face cu ochiul verdele ăla frumos de pe coperta volumului Abis, o să mă abțin, cât de mult pot. Sper. Cu toate că o să fie una dintre cele mai grele încercări de până acum, având în vedere că am volumul chiar lângă mine. 

*
Blogul Padeniye, pentru a-și arăta solidaritatea pentru tragedia din Clubul Colectiv, până la sfârșitul anului 2015, la orice postare pe care o va avea, va posta, la final, câte o melodie a trupei Goodbye to Gravity, de pe albumul "Mantras of War". Cel ce urma a fi lansat în seara de 30.10.2015. Până pe 01.01.2016. Melodiile vor fi luate în ordinea în care se află pe CD. Pentru că nu am găsit melodia This life is running out, am trecut la următoarea:
09. Ode to a sacrifice

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu