luni, 30 noiembrie 2015

Lansare de carte: "Capcana I" și "Capcana II" (Rephelimii #2) de Simona Stoica | Gaudeamus 2015

Înainte de-a începe să vorbesc despre lansare, aș vrea să povestesc puțin cum am ajuns să intru în lumea rephelimilor, dar să spun și câteva cuvinte despre autoare, despre creatoarea acestei lumi care presimt că va deveni din ce în ce mai interesantă cu fiecare volum. 

Pentru mine, cam tot ce publică Editura Herg Benet în colecția Cărțile Arven, mi se par a fi cărți fabuloase, inedite și care merită citite chiar și fără a ști ce scrie pe coperta din spate. Bine, în general editura publică cărți faine, și cred că a și ajuns atât de populară și citită în cei cinci ani de când a fost creată, pe baza acestui lucru, dar parcă cele care sunt sub ștampila Cărțile Arven, sunt puțin mai altfel. Decum am văzut cele două coperte ale primului volum, Provocarea, mi-am zis că va fi o serie pe care așteptam de mult ca cineva să o scrie. Mi le doream foarte mult, dar din cauza faptului că existau deja prea multe cărți în bibliotecă, ce nu erau citite, am spus să mai aștept o perioadă, să se mai micșoreze teancul. Dar turnulețul nu a apucat să scadă în înălțime foarte mult, că m-am trezit cu un mesaj de la Simona Stoica, prin care mă întreba dacă mi-aș dori cele două volume ale ei, ca promovare, nu provocare. Ha-ha! Cu toate că a fost și o provocare, așa cum spune și motto-ul primului volum: acceptă provocarea! Bineînțeles că am acceptat cărțile! – dar și provocarea. Ar fi fost culmea să spun "nu" din moment ce mi le doream foarte mult, și cum nu știam cât de curând aș fi putut să mi le cumpăr, am acceptat. Și ca să se înțeleagă de la început – pentru că unii au prostul obicei să se bazeze pe acest lucru atunci când văd că alte persoane primesc o astfel de ofertă –, promovarea nu a inluențat cu nimic nota dată celor două volume. Pentru că, dacă nu mi-ar fi plăcut cu adevărat, fiți siguri că nu aș fi stat la lansare, nu aș fi filmat-o, și nici nu mi-aș mai fi cumpărat cele două volume din Capcana. 

Cât despre autoare, despre bookaholica Simona Stoica, la fel ca și în cazul Laviniei Călina, lansarea Capcanei a fost ocazia în care am întâlnit-o pentru prima oară. Doar că pe ea o cunoșteam puțin mai bine – mult spus, în cazul în care câteva conversații vagi nu te fac să cunoști o persoană mai bine, părerea mea , deoarece am apucat să "vorbesc" pe Facebook de mai multe ori, decât cu Lavinia. Spre deosebire de Lavinia care scrie foarte repede, Simona nu publică atât de des, dar se compensează prin faptul că atunci când o face, ne oferă multe pagini în care să ne cufundăm, ceea ce mă bucură enorm de mult. Nu cred că este neapărat necesar ca să-i citești primul volum, ca să-ți dai seama câtă muncă a depus și încă depune pentru crearea universului ei. De la simbolurile ce apar pe lateralul cărților, la poeziile de-a dreptul superbe pe care le regăsim la începutul lor, și până la grosimea volumelor; dacă apropii cele două volume din ambele cărți, îți dai seama cât de mult a scris cu adevărat. Eu, sincer, sunt foarte mândră că s-a născut în România, că este româncă, nu o scriitoare de o altă naționalitate. De altfel, așa cum mă mândresc și cu alți scriitori de la Herg Benet, Tritonic ș.a.m.d..
Lansarea cărții Capcana mi s-a părut emoționantă, la fel cum sunt toate lansările, de fapt, emoții pe care le-am resimțit și în glasul autoarei, în felul cum vorbea, dar și prin entuziasmul pe care îl deborda. Am putut resimți – de altfel, acest sentiment l-am putut observa tot timpul la standul editurii Herg Benet – o energie anume, o putere, o intimitate în care sunt permiși doar cei care au avut un contact direct cu cel puțin o carte publicată la ei. Ceva ce i-a făcut să fie separați, speciali, diferiți de celelalte standuri ale editurilor. Eu una, când am ajuns în prima zi acolo, când am văzut-o pe Cristina Nemerovschi stând singură la stand, m-am simțit ca și cum eram acolo de o veșnicie. Cu toate că, dintre toți autorii pe care i-am citit de la Herg Benet, cu ea am avut un contact mai des, și am vorbit cel mai mult. E ceva foarte fain acolo! Am vrut să menționez acest aspect, deoarece atunci când am asistat la Capcana, dar și la Zona zero – că tot am uitat să menționez asta în postarea cu lansarea ei –, am avut un sentiment foarte liniștitor, care mă făcea să zâmbesc. O stare anume pe care nu am mai resimțit-o la alte edituri, cu toate că aveam și eu emoții destul de mari.

M-am bucurat împreună cu ceilalți cititori, cu toate că pe unii nu-i cunoșteam nici din vedere, zâmbeam unii la alții, cu toate că nu ne vorbisem niciodată, ne bucuram împreună cu autoarea, cu faptul că vom citi, în sfârșit, și cartea a doua. A fost o lansare scurtă, doar de câteva minute, dar mie mi s-a părut că eram acolo din totdeauna – bineînțeles că într-un sens bun al cuvântului! Mi-a plăcut super mult când Simona ne-a spus că volumele din Capcana ne vor explica mai multe despre rephelimi, despre ce înseamnă cu adevărat a fi rephelim, că ne vom aprofunda și mai mult în secrete. Eu sper din tot sufletul, cum Phyro – în afara lui Jack Harper – este al doilea personaj de sex masculim, preferat, să nu pățească ceva rău. De ce spun? Pentru că Simona mi-a scris pe una dintre cărți, ca dedicație, că speră să-mi placă scenele cu Phyro. Îmi doresc să nu fie ironic, ha-ha!

Așa cum am spus, spre deosebire de filmulețul de la lansarea cărții Zona zero, celelalte două au ieșit mai bine, vocile s-au auzit mai clar, așa că am putut să vi-l arăt. Vă urez vizionare plăcută, și dacă nu i-ați dat o șansă seriei, până acum, sper ca ceea ce va spune Simona Stoica în filmuleț, să vă determine să-i dați o șansă. 

Vizionare plăcută, din nou!

*
Blogul Padeniye, pentru a-și arăta solidaritatea pentru tragedia din Clubul Colectiv, până la sfârșitul anului 2015, la orice postare pe care o va avea, va posta, la final, câte o melodie a trupei Goodbye to Gravity, de pe albumul "Mantras of War". Cel ce urma a fi lansat în seara de 30.10.2015. Până pe 01.01.2016. Melodiile vor fi luate în ordinea în care se află pe CD.
01. The day we die

duminică, 29 noiembrie 2015

"Bariere de fum" (Alina Marinescu #4) de Monica Ramirez

Descrierea:  Realitatea lor se află de cealaltă parte a oglinzii... o lume întunecata, unde fiecare umbră poate deveni o amenințare. 

„Alex mi-a murit în brațe după o misiune dezastruoasa în Irak, sau cel puțin așa am crezut timp de șapte ani. Acum știu că n-a fost decât o altă înscenare, ceea ce înseamnă că vom lucra din nou împreună. Îmi și imaginez... eu, Alex și Marius împreună sub același acoperiș. Mi se face rău numai când mă gândesc la asta. Nu-l iubesc pe Alex. Nu l-am iubit niciodată. Între noi n-a fost nimic altceva decât o pasiune primejdioasă, născută din disperarea unei vieți care nu ne aparținea. Dar il iubesc pe Marius. Ba nu, rectific. Sunt îndrăgostită de Marius. Tot ce știu despre dragoste am învățat de la el. Câteodată mă trezesc îngrozită în mijlocul nopții. Până la urmă, într-un fel sau altul, il voi pierde și pe el. Singura certitudine pe care o avem este doar moartea, dar am decis să rămânem împreună, chiar dacă relația noastră are margini ascuțite. De fiecare dată când sună telefonul și trebuie să ne asumăm adevăratele noastre identități, e foarte posibil ca unul dintre noi să nu se mai întoarcă.”

Recenzia: Așa cum am spus în recenzia cărții a treia din seria Alina Marinescu,  și anume Balanța puterii, faptul că – chiar dacă aș fi vrut să o fac – nu voi citi cărțile una după alta, deoarece aș pleca prea repede din această lume, am încercat și m-am ținut de cuvânt. Nu știu ce voi face cu a cincea carte, Abis, pe care am reușit să mi-o cumpăr, în sfârșit de la Gaudeamus. Spun acest lucru din cauză că Monica Ramirez, din câte am înțeles, dacă nu a reușit să publice ultimul volum, Recviem pentru un asasin, anul acesta, în România, o va face anul viitor. Data? Nu se știe încă, dar cert este că, oricât de mult aș amâna citirea ultimului volum apărut la noi, Abis, tot voi avea de așteptat ceva până voi afla finalul. Mda, asta se întâmplă atunci când îți place o serie foarte mult, și nu vrei să se termine niciodată. 

Spre deosebire de celelalte trei volume – Asasin la feminin, Identități secrete și Balanța puterii – acesta mi s-a părut a fi puțin mai dur, mai violent și mai fără Alex. Da, Alex a fost prezent mai rar în acest volum, trecut de data aceasta în planul secund, spre deosebire de celelalte în care el și Alina conversau mai mult, sau pur și simplu îi găseam în preajma celuilalt. Ori capitole în care personajul lui se afla în locații necunoscute de alți agenți din Elite, în care se afla singur, fără compania Alinei. Ei bine, chiar s-a simțit lipsa lui din multe puncte de vedere, deoarece m-am învățat ca seria – cu toate că poartă numele Alinei – să fie un tot unitar, în momentul în care îi regăseam pe amândoi; când mă gândeam la seria Alina Marinescu, din stat îmi apăreau în fața ochilor două personaje, nu doar unul. Când Alina făcea ceva ce nu era bun, sau când se afla în pericol, așteptam ca Alex să sară de undeva, să înceapă să o certe pentru erori, sau să se agite pe faptul că nu era de găsit. Dar cu toate acestea, volumul fiind foarte alert, mereu fiind în priză și debordând de acțiune mai la tot pasul, nu m-am gândit la el atât de mult pe cât ar fi trebuit. În unele scene nici nu sesizam lipsa lui, deoarece o compensa prezența lui Marius. Iar în felul acesta, Monica Ramirez m-a făcut ca, în scurt timp, să îndrăgesc un personaj ce a ajuns foarte aproape de nivelul unde se află Alex. Pentru că, sunt sigură, orice fată/femeie a citit doar primul volum din serie, nu are cum, efectiv, să-i rămână indiferent acestui personaj. Nu are rost să o mai lungesc, deoarece se știe la ce mă refer, în primă fază, când spun: Alex Therein. 

Și cu toate că mi s-a părut a fi cel mai violent volum de până acum, nu l-am considerat a fi, neapărat, și cel mai bun. Pentru mine, până în momentul de față, tot volumul trei, Balanța puterii, rămâne preferatul. Acum urmează a specifica și motivul pentru care am acordat cărții doar 4 stele din 5. Așa că: SPOILER ALERT!  Tot volumul mi s-a părut a fi foarte bun, extraordinar de bine scris, care, pentru persoana mea, ar fi foarte greu de imitat chiar și peste ani și ani în care aș fi scris tot felul de cărți. Nu că aș dori să copiez stilul Monicăi Ramirez, din moment ce am un stil propriu; și chiar dacă nu aș fi avut, nu cred că te poți numi scriitor cu adevărat, dacă ajungi să-ți dorești să imiți stilul unui anume autor. Oricât de mult ți-ar plăcea. Nu, asta a fost ca o paranteză adusă întregii serii; faptul că scriitoarea povestește într-un mod complex. Și iarăși m-am abătut de la ceea ce voiam să spun înainte. Motivul pentru care am scăzut o steluță cărții a fost că, atunci când Alina a fost răpită și torturată în acele moduri îngrozitoare, oribile și sadice, mi s-a părut că totul a fost dus puțin la extrem. Înțeleg că este un agent foarte dur din punctul de vedere al rezistenței la durere și al altor factori de genul, dar după felul în care au fost descrise acele scene și după vorbele spuse de răpitori, mi s-a părut a fi totul puțin cam exagerat. Adică, la tot prin ce a trecut, ar fi trebuit să fi murit. Părerea mea. A murit Fiona, care mi s-a părut că nu a fost torturată atât de dur ca ea, și nu a murit Alina? Cu toate că aș fi putut spune că Fiona ar fi fost un personaj mai slab din acest punct de vedere, antrenat mai blând față de Alina, consider că, ca să ajungi agent Elite, trebuie să ai niște calități. Asta a fost părerea mea, și dacă din întâmplare am ratat ceva când am citit acele părți din carte, nefiind foarte atentă la ele, să mă atenționați cu o explicație; e binevenită oricând.  

WITHOUT SPOILER! Volumul a fost mai scurt decât precedentele, ceea ce m-a făcut să-l termin și mai repede. Mi-a plăcut foarte mult subiectul pe care s-a axat acest volum, și anume: AlQaeda. Nu că aș fi eu o fană a terorismului sau a lucrurilor de genul, dar mi se pare a fi un subiect interesant, iar povestea creată de Monica Ramirez de pe urma acesteia, a fost nespus de captivantă. Plus că Bataine chiar m-a susprins foarte mult, prin tot ce a făcut. Așa că aștept cu nerăbdare să văd ce va mai face și în următorul volum.

În afară de a mă reîntâlni cu vechile personaje – Alina, Alex, Brett, Scott, ș.a.m.d. –, am avut plăcerea să îl recitesc și pe Vallis, pe care îl îndrăgesc foarte mult. Un personaj nu foarte scos la înaintare, dar care pe mine m-a captivat foarte mult, și sper ca autoarea să nu facă vreo magie, ca acesta să dispară. Sper să rămână în viață pe tot parcursul seriei, și să ajung să citesc la final că a ajuns să ducă o viață frumoasă și cât de împlinită poate să o aibă. 

Finalul, ei bine, cu toate că nu a fost volumul meu preferat de până acum, finalul chiar mi s-a părut a fi cel mai surprinzător dintre toate. Chiar și mai șocant decât moartea falsă a lui Alex, care – cu toate că mi-am dat seama, într-un final, despre ce era vorba de fapt – m-a bulversat pe moment. Dar acesta chiar le-a întrecut pe toate. Am rămas cu un zâmbet tâmpit pe față după ce am închis cartea, zâmbetul acela inconștient, ușor amețit după cele întâmplate, care îți spunea ceva de genul: mi-ai făcut-o, Monica Ramirez! Și cu toate că îmi face cu ochiul verdele ăla frumos de pe coperta volumului Abis, o să mă abțin, cât de mult pot. Sper. Cu toate că o să fie una dintre cele mai grele încercări de până acum, având în vedere că am volumul chiar lângă mine. 

*
Blogul Padeniye, pentru a-și arăta solidaritatea pentru tragedia din Clubul Colectiv, până la sfârșitul anului 2015, la orice postare pe care o va avea, va posta, la final, câte o melodie a trupei Goodbye to Gravity, de pe albumul "Mantras of War". Cel ce urma a fi lansat în seara de 30.10.2015. Până pe 01.01.2016. Melodiile vor fi luate în ordinea în care se află pe CD. Pentru că nu am găsit melodia This life is running out, am trecut la următoarea:
09. Ode to a sacrifice

vineri, 27 noiembrie 2015

Lansare de carte: "Zona zero" de Lavinia Călina | Gaudeamus 2015

Sâmbăta trecută am fost la lansarea romanului Zona zero, o carte a Laviniei Călina. Nu ne este necunoscut faptul că scrie bine, și în afara faptului că prinde cititorul cu ideile pe care le are, mai scrie și repede. Spun acest lucru deoarece, în decursul unui an și jumătate dacă nu greșesc, cartea ei de debut, Ultimul avanpost, a apărut la Editura Herg Benet în aprilie 2014 , a reușit să publice nici mai mult, nici mai puțin de patru cărți, și anume: primele două volume din trilogia "Ultimul avanpost", cu Ultimul avanpost și Vânătoarea, primul volum din seria "Neamul corbilor", și anume Copiii întuneriului, iar acum ne-a surprins cu Zona zero. În timpul lansării, Cristina Nemerovschi a spus că și nu știu sigur dacă formulez bine propoziția această carte va fi stand-alone, adică nu va avea vreo continuare. Dar nu știu cât de adevărat este acest lucru, deoarece expresia feței Laviniei nu prea m-a convins cu faptul că ar fi avut dreptate Cristina. Sincer, experiența cu "Ultimul avanpost" și cu modul ei de-a se juca cu personajele, mă face să o cred, și nu prea. Dar nu mă deranjează, sinceră să fiu, deoarece îmi plac autorii care surprind, care mă fac să-mi pun fel și fel de întrebări legat de ei și de cărțile lor, așa că orice surpriză ne va dărui Lavinia Călina, în cazul meu va fi bine-venită. 

Cred că dintre toate cele trei lansări la care am participat, întâlnirea cu Lavinia Călina fiind și prima dată când o întâlnesc a fost cea mai emoționantă pentru mine. Aveam în cap tot felul de întrebări pe care voiam să i le pun, dar atunci când am ajuns față în față cu ea, am uitat tot. Congratulations, stupid brain! Dar vor mai exista dăți, și cu toate că aș fi putut să-i scriu pe Facebook sau blog, sau în altă parte, vreau să i le adresez cum se spune? ah, da! în carne și oase. 
Atmosfera a fost una foarte frumoasă, m-am simțit super bine, și sincer, regret nespus de mult că am putut să ajung dintre toate lansările , de-abia la aceasta, după ce am pierdut trei mari și late. Dar cum experiența întâlnirii cu ea, mi-a plăcut foarte mult, cu siguranță, de acum încolo, voi face tot posibilul să ajung la toate. Și, în general, e foarte fain să asiști la lansările autorilor pe care îi citești; spre deosebire de o conversație pe care o faci cu el din fața calculatorului, și una față în față, nu se compară prima, cu a doua. Ești mai aproape de el, îi simți emoțiile atunci când își prezintă noua carte, te bucuri împreună pentru noua realizare. În momentele acelea, în timp ce vorbește, ce îți citește câte un fragment din roman, făcându-te și mai mult să-i dai o șansă noii cărți, chiar te face să fii și mai curios pentru ceea ce a scris. În opinia mea, a citi descrierea de pe spatele unei cărți într-o librărie, a parcurge câteva paragrafe, și a-ți fi citite de către autor, în fața ta, categoric curiozitatea este cu mult mai mare, în cazul celei de-a doua variante.

Cât despre cititori, la cât de mulți am văzut acolo și presupun că dacă s-ar strânge toți cititorii ei, din toată România, la un loc , ai realiza cât de mult este iubită și apreciată pentru toată munca pe care o face în materie de cărți; de cărțile pe care la publică. Eu, una, nu cred că va exista vreodată vreun roman pe care să-l scrie, și care să nu fie apreciat de cei care-i așteaptă cărțile, cu sufletul la gură. Este unul din acei autori contemporani, apreciați de publicul tânăr împreună cu Cristina Nemerovschi și cu alți câțiva care încearcă să aducă o schimbare în literatura românească , care nu vor fi uitați foarte ușor, peste ani și ani, nici dacă vor exista momente în care vor fi nevoiți să-și suspende activitatea pentru o perioadă. 

Am simțit nevoia să vorbesc mai mult despre autoare, decât despre Zona zero sau lansarea în sine deoarece, fiind și prima lansare despre care vorbesc pe blog, și la care am fost prezentă, nu doar prin înregistrările pe care le-am văzut după, deoarece trebuia să existe o introducere. Și cred că așa voi face și cu celelalte două despre care voi vorbi în zilele care urmează. Mai târziu, când voi participa la alte lansări de-ale lor, voi discuta strict despre cărțile pe care le vor publica. 

Chiar dacă am spus că voi pune video-ul cu ce am filmat eu la lansarea cărții, din păcate nu s-a mai putut. De ce? Din cauza faptului că după ce l-am mai vizionat odată am realizat că ultimele trei minute se auzeau foarte înfundat, fiind aproape imposibil de înțeles ceea ce spunea Cristina Nemerovschi, dar și autoarea, Lavinia Călina. Sincer, chiar îmi pare foarte rău că nu l-am putut folosi pe acela, deoarece îl editasem, și în ciuda faptului că nu se auzea atât de bine cum este cel de mai jos, se vedea frumos începutul editat. Cine știe, poate altă dată voi fi mai atentă, deoarece a fost vina mea. Din cauză că eram foarte atentă pe ceea ce spuneau cele două autoare, nu am sesizat că mi-am ținut un deget pe difuzorul telefonului, singurele momente în care mă mai uitam la telefon, a fost să văd dacă este poziționat bine, în așa fel încât să se vadă cei care vorbeau. Din fericire, celelalte două de la lansările cărților Capcana și Ultima privire, se aud mult mai bine.

Dar nu cred că este o așa mare pierdere; în fond, v-ați ales cu un video mult mai frumos, mai bine realizat, și cu un bonus la început. Oricum, presupun că l-ați văzut cu toții, așa că nu va fi o noutate. Dar, cel puțin am realizat un lucru de pe urma pățaniilor de la târg: entuziasmul îți aduce, uneori, numai belele. 
Vizionare plăcută!
*
Blogul Padeniye, pentru a-și arăta solidaritatea pentru tragedia din Clubul Colectiv, până la sfârșitul anului 2015, la orice postare pe care o va avea, va posta, la final, câte o melodie a trupei Goodbye to Gravity, de pe albumul "Mantras of War". Cel ce urma a fi lansat în seara de 30.10.2015. Până pe 01.01.2016. Melodiile vor fi luate în ordinea în care se află pe CD.
07. What if

marți, 24 noiembrie 2015

Gaudeamus 2015: cărți achiziționate

Așa cum am spus și în postarea anterioară, acesta a fost cel mai frumos Gaudeamus la care am fost participantă. Am întâlnit oameni minunați și am încercat să mă bucur la maxim de prezența lor. Dar pe lângă întâlniri cu scriitori și cu alți cititori, am avut norocul să-mi pot achiziționa toate cărțile pe care le aveam în plan, iar acest lucru nu a putut decât să mă bucure, în condițiile în care, înainte de a pleca la drum, am făcut un preț total al cărților, inspirându-mă de pe site-urile editurilor, luând în considerare și reducerile. În afară de trei dintre ele care au fost lansate la târg – a Laviniei Călina și ale Simonei Stoica –, cunoșteam prețurile la restul. Dar chiar și așa, eram sută la sută sigură că nu mă voi încadra în banii pe care îi aveam pregătiți pentru Gaudeamus. Dar cu ajutorul unor edituri Herg Benet și Tritonic , imposibilul a devenit posibil, deoarece au avut reduceri chiar mai mari decât m-aș fi așteptat. 

Din câte se poate observa, ca și la alte persoane, și la mine Gaudeamus-ul acesta a fost dedicat scriitorilor români. Doar trei din cele zece cărți fiind scrise de autori străini. Dar să nu mă mai lungesc atât, ci să încep să vă prezint cărțile, deoarece lucrurile care vi le-am scris mai sus, au fost specificate și în postarea anterioară. 

Cărțile le voi lua de jos în sus, pentru că vreau să termin cu scriitorii noștri.


Saga reginelor de Jean des Cars. Aceasta a fost singura carte pe care nu planificasem să o cumpăr. De ce? Pentru că pe listă, în locul acesteia se afla P.S: Te iubesc și-acum, continuarea cărții Tuturor băieților pe care i-am iubit, de Jenny Han. Nu mi se păruse extraordinar de frumoasă sau de captivantă, dar voiam să văd cum va continua povestea Larei Jean, deoarece cartea tot avusese farmecul ei. În fine. Înainte să trec pe la standul editurii Trei, am poposit pe la Corint. Mai exact la Corint istorie, deoarece, în general, această editură nu prea mă atrage așa de mult, dar această colecție îmi place nespus. Ca să deviez puțin, am în telefon o listă cu toate cărțile pe care mi le doresc din această colecție, iar ele sunt în număr de șaptesprezece. Și Saga reginelor se afla printre acelea, doar că pusă de curând, iar altele așteptau de mult să fie cumpărate. Așa că mi-a venit pe moment și am spus: ok, cartea lui Jenny Han mai poate aștepta câteva luni. Eu vreau să-mi iau ceva, neapărat, de la corint istorie, care să se încadreze în prețul acelei cărți. Sincer, inițial voiam să-mi cumpăr Grace de Monaco, de același autor – de mult voiam să o citesc, și o am întipărită în colțul minții dedicat cărților ce au ca personaje personalitățile din istorie, de foarte mult timp  –, dar am spus pas, fără nicio ezitare, în secunda în care am văzut-o pe aceasta. Mi se lipise de retină, și ori de câte ori încercam să-mi îndrept privirea în altă direcție, urla: cumpără-mă odată! Așa că am cumpărat-o. Din nou, de ce? Pentru că vorbește despre foarte multe regine, unele despre care nu citisem absolut nimic, acolo apare și Sissi a Austro-Ungariei, Maria a României, Elisabeta a II-a a Marii Britanii, ș.a.m.d. Dar și pentru că are un album superb la sfârșit, și pentru că acum nu mă mai pot opri din tastat. Și pentru că nu mai puteam să aștept; o voiam neapărat!

Imperiul de fildeș (Temeraire #4) de Naomi Novik. Bineînțeles că a fost imposibil să nu-mi cumpăr continuara seriei, adică, logic, e una din seriile mele preferate, și așteptam de mult acest volum. Îmi era atât de dor de dragonul meu scump și drag, încât nici nu m-am uitat la preț când am cumpărat-o, oricum nu mă interesa. Renunțam la jumătate din cărți ca să mi-o cumpăr pe aceasta. Am fost atât de prinsă să mi-o achiziționez cât mai repede, încât am început să respir normal, de-abia când am avut-o în mâini. Vă vine să credeți cât de disperată eram? 

Prințesa albă (The Cousins War #5) de Philippa Gregory. Nu, nu am citit și celelalte două volume, Doamna apelor și Fiica eminenței cenușii, încă am rămas la primele două, Regina albă și Regina roșie. Dar cum am spus și înainte, ele se pot citi în ce ordine se dorește, deoarece fiecare volum este scris din perspectiva altui personaj care apare și în celelalte cărți, iar acțiunea se repetă, doar că lucrurile care sunt în plus, sunt acelea din copilăria lor, sau alte evenimente. Mi-am dorit foarte mult Prințesa albă, deoarece mi-a plăcut foarte mult de Elisabeth de York în serialul The White Queen, fiica Elisabethei Woodville și al lui Edward al IV-lea. Am vrut foarte mult să o citesc, dar să fie și a mea în același timp – primele două din serie le-am citit de la bibliotecă –, deoarece povestea ei continuă și după ce se termină celelalte patru cărți din serie. După ce mor mulți din volumele anterioare, din perspectiva celor care s-a povestit. Iar un alt plus ar fi că am citit acum câteva săptămâni niște cărți în care apare și Elisabeth de York, împreună cu Henry al VII-lea, soțul ei, regele Angliei de pe atunci, iar dragostea dintre ei mi s-a lipit de suflet. E destul de groasă, și acest lucru mă bucură. Dar în același timp mă și supără, deoarece Editura Polirom, prin această carte, m-a dezamăgit la acest Gaudeamus. Reducerea a fost foarte mică, în condițiile în care, pe site era mult mai mare; iar eu cred că la târguri ar trebui să fie măcar aceeași de pe site-uri.

P.S: Anul acesta a fost publicat și ultimul volum al seriei, Blestemul regelui, ce îl are ca protagonist pe Henry al VIII-lea, unul din copiii celor doi, fiind foarte cunoscut ca regele ce a avut șase soții. Era și mult mai groasă, dar și mult mai scumpă. 


Ultima privire (Dincolo de moarte #4) de Adina Speteanu. Cartea aceasta este una dintre cele zece, la care aș fi fost în stare să renunț cam la toate ca să pot să mi-o cumpăr. Același compromis despre care vorbeam și la Imperiul de fildeș. Nu știu cum sunteți voi, dar eu când reușesc să am întreaga serie a unui autor, mă uit încontinuu la ea, până mă satur. Exact așa am făcut și cu seria Dincolo de moarte, și nici în momentul ăsta nu mi-a ajuns de câte ori am privit-o. E prea frumoasă! Mi-am dorit foarte mult să apară ultimul volum, și primul gând care mi-a trecut prin cap atunci când am ajuns acasă de la Gaudeamus, a fost să mă apuc să citesc Ultima privire. Dar am stat și m-am gândit: nu, nu vreau să se termine! Pentru că dacă o citesc așa de repede, se va încheia toată povestea, iar eu vreau să mă mai chinui puțin cu sentimentul de curiozitate. Sper să reușesc să mă abțin cât de mult pot, și să mă apuc de ea în Ianuarie. Mi-aș dori să fie prima carte pe care o citesc în anul 2016. Dar nu știu dacă mă voi putea ține de promisiunea pe care am făcut-o. Sper totuși să fiu rezistentă la ispită. 


Asasin la feminin (Alina Marinescu #1) și Abis (Alina Marinescu #5) de Monica Ramirez. Am comandat de două ori, de când citesc, direct de la Editura Tritonic, ci nu de pe Libris sau Elefant. Prima dată a fost când am câștigat al doilea volum din seria Dincolo de moarte, Jocul secretelor, și a trebuit să-mi comand primul volum, Destine pierdute și romanul de debut al Adinei Speteanu, Crimă la timpul trecut, și a doua oară cu seria Alina Marinescu și cu al treilea volum din Dincolo de moarte, Îngeri de gheață. Le comandasem de la editură, în loc să o fac de pe celelalte site-uri, doarece nu găseam toate cele cinci cărți în același format. La editură erau, numai Abis nu mai era în stoc. Ca mai târziu să mă contacteze curierul și să-mi spună că nici Asasin la feminin nu-l mai aveau. Și uite așa am ajuns să mi le cumpăr de la târg. Eu sunt cu seria la volumul patru, Bariere de fum fiind și cel pe care îl citesc momentan, și pot spune că sunt foarte bucuroasă că am toate volumele publicate la noi. Ultimul din serie, și anume Recviem pentru un asasin, ce trebuia să apară la Gaudeamus, s-ar putea să fie publicat la anul. Din câte am citit într-un comentariu scris de către autoare. 

Zona zero de Lavinia Călina. Primele două volume din trilogia Ultimul avanpost, Ultimul avanpost și Vânătoarea mi-au plăcut foarte mult. Când am citit că va publica o altă carte care nu are nicio legătură cu seria de mai sus sau cu cealaltă pe care o are în curs de scriere, Neamul corbilor, m-am întrebat despre ce subiect va mai vorbi și de această dată. Când am descoperit că va fi una cu zombie, m-a încântat ideea, deoarece nu citisem niciodată până acum una care să aibă ca subiect principal acești mutanți. Pentru că îi consider niște mutanți. Având în vedere că Ultimul avanpost m-a atras, mă aștept să o facă și Zona zero, deoarece, după mine, se va asemăna într-o oarecare măsură cu trilogia. Și mă refer la lupte, la armele pe care le vor folosi personajele, la un pic din atmosferă. Mă refer la faptul că nu va conține magie, așa cum se întâmplă în cazul seriei Neamul corbilor. Oricum, sunt tare curioasă de tot ce va fi în ea, deoarece fragmentul pe care ni l-a citit Lavinia la lansare, a fost unul foarte interesant. 

Capcana I și Capcana II (Rephelimii #2) de Simona Stoica. Îmi este destul de greu să spun ceva despre aceste două volume, deoarece nerăbdarea cu care le-am așteptata, încă mai este prezentă în interiorul meu. Simona a reușit de multe ori, pe parcursul celor două volume din cartea Provocarea (I și II) să mă facă să râd, să mă enerveze, să mă supere pentru că anumite personaje au luat decizii care nu-mi erau pe plac, să mă facă să-mi pun tot felul de întrebări la care sper să aflu răspunsurile în Capcana. Așa că am stat și m-am gândit: dacă în Provocarea – în care, de multe ori, primul volum este mai mult o introducere într-o anumită serie, în care apar fel și fel de întrebări – am avut aceste reacții, atunci aici o să fiu mai călită, o să fiu deja obișnuită cu surprizele? Și apoi a apărut vocea unui minion în capul meu, și a spus verde și răspicat: "Nu! Surprizele de-abia acum încep!" Și atunci, eu ce să mai spun? Logic că nu mai am cuvinte! Îmi doresc, pe lângă multe altele, ca Phyro să scape nevătămat din Capcană. Bine, bine, și Jack! Bine, știu, vreau ca și Eliza să fie în regulă! OK, am înțeles, Aqua și Malek nu trebuie să moară! Creier prost! Simona, fii blândă!


Alexandra (Ultima vrăjitoare din Transilvania #3) de Anna Vary. Coperta volumului ne-a fost dezvăluită de ceva vreme, și atunci când am văzut-o prima oară, eram sigură că va mai trece decât puțin timp când pe site-ul editurii Herg Benet vor apărea primele poze cu primele exemplare din Alexandra care vor pleca în librării sau direct la fani. Dar nu s-a întâmplat. Și din momentul ăla tot mă întrebam ce se întâmplase cu autoarea. Pentru că, acesta a fost primul gând, și anume faptul că autoarea a pățit ceva și nu se mai pot ține lansările care vor urma. Cu toate că căutasem pe net imagini cu Anna Vary, dar niciodată nu găsisem nimic. Așa că am crezut că dacă nu avuseseră lansări primele două cărți, Contesa Aneke și Mathiaspoate a treia, deoarece se încheia trilogia. Când am aflat că autoarea Cristina Nemerovschi este de fapt Anna Vary, m-am bucurat. Dar nu o să stau să mă lungesc acum. Cert este că i-am pus o întrebare la târg legat de Anna Vary, iar răspunsul a fost unul pe placul meu. Sunt foarte, foarte curioasă să aflu cum se va încheia această poveste care m-a captivat cu fiecare cuvânt și cu fiecare personaj participant. De-abia aștept să prind ocazia potrivită și să mă apuc de ea!

* * *
Pe lângă aceste cărți, m-am gândit să-i cumpăr surorii mele de Crăciun și de Moș Nicolae, două cărți. Ambele fiind cu Regatul de gheață. Prima se numește 1000 de stickere, și pe lângă cele o mie de stickere cu diferite desene cu personaje din Regatul de gheață, mai are și câteva jocuri foarte frumoase. Iar a doua este Crăciunul cu Anna și Elsa, în care se află moduri prin care poți crea decorațiuni, rețete de prăjituri dar și o poveste foarte frumoasă. Pe amândouă i le-am dat deja, din prima zi de târg chiar, deoarece nu mai aveam eu răbdare să văd cum va reacționa. Bineînțeles că s-a bucurat foarte mult, deoarece este o fană înrăită a Elsei și a tot ce ține de animația asta care și mie îmi place foarte mult. Bine, eu îl iubesc mai mult pe Olaf, dar asta este partea a doua. 

Cam astea sunt cărțile pe care mi le-am luat. Îmi cer scuze dacă am scris atât de mult la fiecare carte, dar chiar voiam să specific aceste lucruri. Plus că îmi place foarte mult să vorbesc, și cum mă descurc mai bine în scris, am zis să profit. 
*
Blogul Padeniye, pentru a-și arăta solidaritatea pentru tragedia din Clubul Colectiv, până la sfârșitul anului 2015, la orice postare pe care o va avea, va posta, la final, câte o melodie a trupei Goodbye to Gravity, de pe albumul "Mantras of War". Cel ce urma a fi lansat în seara de 30.10.2015. Până pe 01.01.2016. Melodiile vor fi luate în ordinea în care se află pe CD.
06. Heed the call

luni, 23 noiembrie 2015

Gaudeamus 2015

Și a mai trecut un Gaudeamus! Un târg pe care, pot spune, l-am așteptat cel mai mult, de când am început să frecventez târgurile de gen. De ce? Pentru că am participat la lansările unor cărți pe care le așteptam cu nerăbdare, pentru că m-am întâlnit cu persoane pe care doream foarte mult să le văd față în față, și pentru că m-am întâlnit sau reîntâlnit cu autori pe care îi admir foarte mult. Iar acest lucru m-a entuziasmat foarte tare, și m-a emoționat, de altfel, foarte mult. Bineînțeles că, oricât de mult m-aș fi străduit să-mi înfrâng acasă emoțiile, să-mi las timiditatea într-un colț al minții, și oricât de sigură am fost pe mine în drum spre târg că voi fi în regulă și că voi putea conversa cu ușurință cu autorii respectivi, acestă siguranță m-a părăsit în momentul în care am ajuns în fața lor. Ca de obicei, nu se compară discuțiile din fața ecranului, tastând, cu cele non-virtuale. Cred că au fost momente în care, efectiv, nici nu au înțeles mesajul pe care am vrut să-l transmit, dar cum pe moment nu am realizat acest lucru, imediat cum m-am îndepărtat de ei sau am plecat din târg, atunci mi-am dat seama cât de jalnică am fost.

Și ca totul să aibă o cireașă pe tort – că fără ea, Andreea nu se poate lipsi –, m-am gândit că de fiecare dată când voi asista la vreo lansare de carte, oricât de lungă ar fi ea, o voi filma și o voi posta pe blog. Pe lângă cuvintele despre impresia personală, voi pune și acel video. În felul acesta, cititorii care mă urmăresc, și care nu au putut ajunge la lansarea respectivă, vor putea fi mai aproape de acel eveniment. Dar nu aceasta era cireașa de pe tort. Nu, ea a constat în faptul că – deșteapta de mine, nu-mi vine să cred cum de nu și-a dat seama! – am avut blițul de la telefon pornit pe durata întregilor lansări. Și nu, nu a fost întuneric, în așa fel încât să zicem că aș fi avut nevoie de el. Dar chiar și așa, cu blițul de la un telefon nu se face într-atât de multă lumină încât să ajute la o vedere mai bună. În condițiile în care persoanele respective erau la o distanță destul de mare față de tine. Iar acest aspect l-am sesizat în momentul în care am văzut niște poze de la una dintre lansări. Cred că aș fi preferat ca cineva să-mi dea o palmă peste cap, și să-mi zică: "tâmpito, închideți blițul! Unde te crezi?" Da, aș fi preferat asta decât să-mi dau seama acasă, în timp ce începeam să mă gândesc la fel și fel de chestii. Dar să ne imaginăm tot ce-am scris mai sus, a fost pentru a vă amuza, în cazul în care doriți să o faceți; un bonus. 


Mergând mai departe.


Cum târgul Gaudeamus s-a ținut de pe 18 până pe 22 noiembrie, adică de miercuri până duminică, eu am fost în prima zi – ca să-mi cumpăr majoritatea cărților pe care mi le doream –, și sâmbătă, la cele trei lansări la care am putut ajunge. La standul editurii Herg Benet am asistat la lansarea a două cărți, și anume: cartea a doua din seria "Rephelimii" de Simona Stoica, și anume Capcana, ce a fost împărțită tot în două volume, și romanul Laviniei Călina, Zona zero. A fost pentru întâia oară când le-am văzut pe cele două în carne și oase, și așa cum m-am așteptat, amândouă au fost foarte drăguțe cu cititorii, fiind mereu cu un zâmbet emoționat pe buze. Pentru că, așa cum cred că se întâmplă la orice autor – având el în palmarez și zeci de cărți –, atunci când vine vorba să vorbească în fața cititorilor, să-și lanseze câte o carte nouă, o anumită emoție tot există. Iar eu, una, cred că aceste emoții aduc cititorul mai aproape de autor, îl fac să-l iubească și să-l admire și mai mult. Iar din câte am putut observa la cele două autoare, nu duc lipsă de cititori, și nu cred că vor duce vreodată lipsă. În afară de cele două, am avut ocazia de-a mă reîntâlni cu autoarea Cristina Nemerovschi, de la care mi-am dorit foarte mult să iau autograf pe trilogia "Ultima vrăjitoare din Transilvania", ce a fost scrisă de aceasta sub pseudonimul de Anna Vary. Înainte de târg, din toată trilogia, am avut doar primele două volume, Contesa Aneke și Mathias, iar la târg mi l-am achiziționat pe ultimul, și anume Alexandra. Autoarea mi le-a semnat pe primele două, probabil a crezut că voi fi prezentă la lansarea volumului final, vineri, tot la Gaudeamus. Dar din păcate – cu toate că mi-aș fi dorit foarte mult să fiu acolo – nu s-a putut; mi-a fost imposibil! Dar voi reuși eu cu altă ocazie să primesc autograf și de pe cel din urmă. Plus că am uitat să iau cartea sâmbătă, deoarece a fost prezentă acolo și atunci. Ultima lansare la care am putut participa a fost la standul editurii Tritonic, la Ultima privire, cartea ce încheie seria "Dincolo de moarte" de Adina Speteanu. Pe ea o mai întâlnisem doar o singură dată, când s-a lansat volumul al doilea, Jocul secretelor, volum ce-l câștigasem la un concurs organizat de aceasta. L-am așteptat și nu prea pe cel din urmă, da, deoarece îmi doream să aflu cum se va încheia una dintre seriile care mi-a ajuns la suflet, și nu, deoarece într-un fel nu voiam să se termine. 


Așa cum am specificat și în postarea Planuri pentru Gaudeamus: 2015, nu am mai putut ajunge la lansările de la standul editurii Crux Publishing și Nemira. Mi-a părut foarte rău că nu am putut fi prezentă, dar poate că la anul voi avea mai mult noroc. 


Cât despre cărțile pe care mi-am dorit să le cumpăr, cum wishlist-ul meu este kilometric, a trebuit să-mi aleg anumite cărți – ce au avut o prioritate mult mai mare –, dar și care să se încadreze în buget. Spre surprinderea mea, tot ce am avut pe listă, a putut fi cumpărat. În afara faptului că m-am răzgândit pe moment ca în loc de o anumită carte ce o aveam în plan să o iau, să-mi iau alta. Cu toate că amândouă aveau un preț pe care mi-l puteam permite, din ceea ce-mi mai rămăsese. Și cu toate că mi le-am putut permite pe toate – ceea ce m-a uimit într-un fel, pentru că acasă, din ceea ce calculasem eu, nu aș fi putut să-mi bifez toată lista –, acest lucru nu s-a datorat unor edituri la care mă așteptam la mai mult, cum ar fi Nemira sau Polirom, ci la edituri care, cu toate că aveau reduceri bune la târg și înainte, acum m-au uimit cu și mai mult. Iar aici mă refer la Herg Benet și Tritonic. Pentru că, efectiv, Ultima privire, dacă pe site-ul editurii Tritonic costa 40 de lei – se înțelege, la cât de stufoasă e –, la târg a fost redusă la jumătate. În condițiile în care urma a fi lansată, iar reducerea putea fi mult mai mică. În privința aceasta, edituri la care aveam pretenții la mai mult, de această dată m-au cam dezamăgit. 


În afară de aceste aspecte, a fost foarte, foarte frumos, deoarece, în ciuda acestor lucruri care m-au deranjat, cum am spus și mai sus, a fost cel mai frumos Gaudeamus la care am putut fi prezentă. M-am distrat, am fost într-un loc în care m-am regăsit, printre oameni care împărtășesc aceeași bucurie ca și mine, m-am plimbat printre sute și sute de cărți, le-am răsfoit, le-am mirosit, ca într-un final să iau câteva dintre ele  acasă. Și cred că acest lucru contează cel mai mult: să te bucuri cu adevărat de el, și să-i înțelegi esența. Și, cu toate că de-abia s-a încheiat, de-abia aștept anul viitor. Cu toate că Bookfest-ul e mult mai aproape, Gaudeamus-ul are ceva magic, ceva care mă vrăjește, ceva greu de descris în cuvinte. 


P.S: Mâine, cel târziu, voi face o postare cu ceea ce mi-am cumpărat. Consider că aceasta este deja destul de mare, cărțile sunt multe, iar eu trebuie să scriu câteva propoziții despre fiecare în parte. 

*
Blogul Padeniye, pentru a-și arăta solidaritatea pentru tragedia din Clubul Colectiv, până la sfârșitul anului 2015, la orice postare pe care o va avea, va posta, la final, câte o melodie a trupei Goodbye to Gravity, de pe albumul "Mantras of War". Cel ce urma a fi lansat în seara de 30.10.2015. Până pe 01.01.2016. Melodiile vor fi luate în ordinea în care se află pe CD.
05. Rise from the fallen

joi, 19 noiembrie 2015

Planuri pentru Gaudeamus: 2015

Am văzut o astfel de postare pe blogul Jurnalul unei cititoare și pe Everything and anything, și am zis că mi-ar prinde bine și mie așa ceva. În cazul meu, am întârziat cu o zi, deoarece târgul s-a deschis ieri, pe 18, și se va închide pe 22, duminică. Anul acesta, spre deosebire de ceilalți ani, am puțin mai mult timp liber pentru a ajunge la lansările la care mi-am propus să fiu prezentă, așa că sunt foarte fericită și nerăbdătoare pentru evenimente.

Pot merge doar în două zile la târg, am fost ieri ca să-mi achiziționez majoritatea cărților, și sâmbătă la evenimente. 

Din câte se poate observa în poza din dreapta, sunt ceva cărți, sâmbătă urmând să-mi mai cumpăr două, maxim trei. O să vedeți ce cărți mi-am cumpărat mai exact, atunci când voi face postarea cu impresia mea despre târgul Gaudeamus de anul acesta. Sper că la sfârșitul săptămânii viitoare. 

Cât despre lansări, mai jos am pus cele câteva la care voi putea fi prezentă.   
  1. Zona zero, de Lavinia Călina, la standul editurii Herg Benet, sâmbătă, de la ora 12:00. De la această autoare am citit până acum primele două volume din trilogia "Ultimul avanpost", intitulate Ultimul avanpost și Vânătoarea. În afară de aceasta, a mai început o serie, și anume "Neamul corbilor", cu Copiii întunericului, dar întâi vreau să termin trilogia, să fiu axată doar pe ea, și apoi poate mă voi apuca și de această serie. Cine știe? În legătură cu Zona zero, zombie mi se pare un subiect destul de nou pentru literatura scrisă de autorii români, și chiar sunt curioasă să văd ce ne va rezerva această carte. 
  2. Capcana I și Capcana II, de Simona Stoica, tot la standul editurii Herg Benet, sâmbătă, de la ora 12:30. Aceasta este a doua carte din seria "Rephelimii". Am citit prima carte, Provocarea, și pot spune că mi-a plăcut într-o măsură destul de mare, cu toate că primul volum m-a enervat destul de tare. Așa că sunt foarte interesată să descopăr ce se va întâmpla pe mai departe cu personajele, deoarece autoarea ne-a lăsat destul de multe întrebări la care sunt curioasă să le aflu răspunsul. 
  3. Ultima privire, de Adina Speteanu, la standul editurii Tritonic, sâmbătă, de la ora 18:00. Acest volum este ultimul dintr-o serie pe care am iubit-o foarte mult, și anume "Dincolo de moarte", așa că îmi pare nespus de rău că deja s-a ajuns la ultimul volum. 
Având în vedere că intervalul de ore dintre primele două lansări și a treia, în care trebuia să aștept, era destul mai mare, am spus că ar fi un prilej bun să mă uit pe lista celorlaltor edituri, în materie de lansări. Îmi mai făcuseră cu ochiul și altele, dar se suprapuneau cu acestea de mai sus. Așa că nu am putut renunța la ele pentru celelalte. Dar în afară de acelea, au mai fost două la care mi-ar fi plăcut foarte mult să ajung, dar din păcate ieri am aflat că trebuie să mă întorc acasă în acea zi, deoarece sora mea de opt ani are un concurs online la matematică, ce ține două ore, de la 15:00 până la 17:00. Și trebuie să fiu neapărat eu lângă ea, deoarece am înscris-o în numele meu. Ce viață crudă! Dar din fericire mă pot întoarce pentru lansarea cărții Ultima privire, ceea ce a făcut să-mi mai scadă din supărare.

Și cu toate acestea, mai jos am pus lansările la care am vrut să merg; poate vă interesează și pe voi, și puteți să și ajungeți. 

  1. Lansări noi titluri SF/F la Crux Publishing, la standul editurii Crux Publishing, evident, la ora 14:30. Urmează a fi lansate trei cărți, și anume: Metamorfoze, o colecție de povestiri scrisă de Arthur Conan Doyle, H. P. Lovecraft, Algernon Blackwood sau Robert E. Howard; Delirul încapsulat de Florin Pîtea și În sângele tatălui de Ciprian Mitoceanu. Având în vedere că nu am reușit să citesc nimic de la această editură, eram destul de curioasă de lansările acestor cărți.
  2. Colecția Nautilus: noutăți editoriale și planuri de viitor, la standul editurii Nemira, sâmbătă, de la ora 15:00. Noutățile care vor fi prezentate la acea lansare vor fi: Războiul bătrânilor, de John Scalzi, Orașul iluziilor, de Ursula K. Le Guin, Jumătate rege, de Joe Abercormbie, Războiul etern, de Joe Haldeman, Regina zăpezii, de Joan D. Vinge, și antologia semnată de Gardner Dozois și George R.R. Martin, Străzi întunecate. Trei dintre ele m-ar fi interesat, și cu toate că nu aș fi putut să mi le cumpăr, tot eram curioasă să aud ce se spunea despre ele. 
Cei care vor putea ajunge la Gaudeamus, zilele acestea, le urez să dea peste cât mai frumoase și mai interesante cărți și să se bucure din plin de lansările la care vor lua parte. :)


Blogul Padeniye, pentru a-și arăta solidaritatea pentru tragedia din Clubul Colectiv, timp de o lună, la orice postare pe care o va avea, va posta la final câte o melodie a trupei Goodbye to Gravity, de pe albumul "Mantras of War". Cel ce urma a fi lansat în seara de 30.10.2015. Până pe 30.11.2015. Melodiile vor fi luate în ordinea în care se află pe CD.  
04. Four minutes of rage

duminică, 8 noiembrie 2015

"Regina sugrumată" (Regii blestemați #2) de Maurice Druon | recitită

Descrierea: Filip al IV-lea a murit, iar la tron îi urmează un rege slab, Ludovic al X-lea Arțăgosul, a cărui soție este închisă pentru adulter. Ludovic nu are moștenitor și nici nu se poate recăsători atâta timp cât Margareta este în viață. În vreme ce creștinătatea așteaptă alegerea unui nou papă, iar poporul moare de foame, rivalitățile, intrigile și comploturile sfâșie curtea Franței și îi conduc pe nobili, prelați, bancheri și pe rege însuși într-un impas din care nu vor putea ieși decât prin crimă...

Recenzia: Această recenzie trebuia să fi fost scrisă de ceva timp, dar nu am avut chiar niciun chef să o fac, deoarece imediat cum terminam vreo carte, mă apucam de alta, așa că s-au tot strâns câteva recenzii, pe care sper să le scriu cât de curând. Pe lângă acestea, s-a mai adăugat și tragedia care s-a petrecut zilele trecute, și pe care o cunoaștem cu toții, care mi-a cam luat din starea de interes pentru scris, pe care începusem să o am. Dar să trecem peste.

A trecut ceva timp de la terminarea acestui volum și până acum, așa că nu știu ce să spun despre cât de bună va fi această recenzie. Am cam uitat din detalii, noroc că mi-am mai scris câte ceva pe telefon, dar chiar și așa, nu voi reuși să mă apropii de ideile pe care le aveam la început, după ce am terminat Regina rugrumată. Și cu toate acestea, sper să vă determin să citiți și acest volum, dacă primul, să zicem, nu v-a mulțumit. Cu toate că îmi este greu să cred că ați găsit motive într-atât de mari încât să renunțați la a mai citi această serie. Mie mi s-a părut a fi genială de la primul capitol citit. 


Margareta de Burgundia (1290-1315)


Așa cum spune și titlul, Regina sugrumatăMargareta de Burgundia – soția lui Ludovic al X-lea – chiar a fost o regină sugrumată, la propriu. O regină doar cu numele, nefiind în adevăratul sens al cuvântului o conducătoare, și nu din cauza faptului că a apucat foarte puțin timp să dobândească acest titlu. Nici o șansă să fie acesta motivul; prostia și mândria de care a dat dovadă această femeie pe parcursul acestor două volume, m-au făcut să fiu scârbită față de ea. Nu am văzut-o nici măcar o singură dată gândind cu adevărat, ci mai mult profitând în prostie de pe seama rangului pe care îl avea, crezând că tot ce avea i se cuvenea, și că nimic din ceea ce i se întâmpla nu era din vina ei. Nu sunt rea când spun că și-a meritat soarta pe deplin, și nu exagerez când zic că pedeapsa pe care și-a primit-o a fost mult prea blândă. Pur și simplu nu am văzut nimic la ea care să-mi placă, și cred că s-a potrivit pe deplin cu soțul ei, cu Ludovic Arțăgosul. Cel mai mult m-a enervat la ea faptul că tot timpul găsea motive să dea vina pe Filip cel Frumos, ce îi era socru, mai mereu blestemându-l că atât cât a trăit, a fost un tiran cu ea și cu celelalte două nurori ale lui. Nu îi iau apărarea acestui rege din orgoliu – pentru că mi-a plăcut foarte mult de el, și nu-mi convine când cineva îl vorbește de rău, când știu că acele cuvinte nu-și au locul. Îi iau apărarea pentru că știu că tot ceea ce spunea aceasta, a fost fals. Era, într-adevăr, mai aspru, dar prin asprimea lui a reușit să conducă un regat. Și din câte știu eu, dacă regele țării respective nu-și dă acordul, dacă cele două persoane sunt de rang înalt , sau doar una, nu se pot căsători. Pentru că căsătoriile dintre nobili pot ajunge a fi benefice pentru țara respectivă, unind două case. Două persoane din țări diferite pot uni două regate, într-un anume fel. Și cu toate că știu că Margareta, și celelalte două nurori ale regelui, s-au căsătorit cu cei trei fii ai suveranului, fără iubire, Margareta a ajuns să fie una dintre cele mai importante persoane de la curtea Franței. Înțeleg că dragostea e dragoste, iar dacă ea și-a găsit-o în corpul acelui cavaler – sau ce mai era el –, dar pur și simplu, am găsit-o mult prea nechibzuită. Nu mi-a plăcut deloc, dar absolut deloc de ea! 

Mi-am dat seama că, oricât de mult mi-ar plăcea această serie, nu aș putea să citesc cărțile unele după altele; complexitatea de care dau dovadă, modul de-a scrie ușor greoi al lui Maurice Druon dacă primul volum mi-a fost mai ușor să-l parcurg, cu acesta a fost o altă poveste, chit că a fost și mai scurt –, m-au făcut ca de câteva ori să las volumul din mână. De altfel, după cum se poate observa din rating, Regele de fier mi-a plăcut cu mult mai mult decât acesta. Poate se datorează și faptului că Filip al IV-lea murise la sfârșitul primului volum, iar mie cum mi-a plăcut foarte mult de el, mi-a fost mai greu să nu-l regăsesc în Regina sugrumată. Plus că după moartea lui, următorul care venea la conducerea Franței era fiul cel mare al acestuia, și anume Ludovic al X-lea, pe care nu l-am suferit de la început. Și nu pot spune că în acest volum am început să-l simpatizez, din contra, l-am antipatizat și mai mult.

Un alt personaj pe care nu l-am putut suferi – poate mai mult decât pe Margareta –, a fost Carol de Valois, fratele lui Filip cel Frumos și unchiul celor trei prinți. Spre deosebire de soția lui Ludovic al X-lea, viclenia de care dădea dovată acesta, genul acela de viclenie insuportabilă, și faptul că era într-un fel plin de el, își exercita rangul pe care-l avea, cu prea multă mândrie. Și Robert d’Artois era înzestrat cu viclenie, doar că a lui avea un scop pe care l-am înțeles, unul justificat. Plus că șiretenia lui te făcea să-l admiri ca personaj, să-ți dorești să afli cât mai multe despre el. Total opus față de acesta era Carol de Valois

Ca acțiune, volumul acesta a fost puțin mai slăbuț, după părerea mea. În schimb, am văzut lucruri care în volumul întâi nu au existat. Am văzut cum Franța cădea tot mai jos din cauza foametei și a sărăciei, am văzut un rege slab, incapabil să conducă, ușor de manipulat și extrem de orgolios. Un orgoliu neînțeles, încât, de multe ori, atunci când Ludovic al X-lea deschidea gura și scotea câte o prostie, îmi veneau în minte cele două cuvinte pe care i le adresa Filip cel Frumos, ori de câte ori vorbea fără rost, și anume: taci, Ludovic! Nimic mai mult decât un adevăr. Așa că, prin urmare, din cauza acestui personaj incapabil, a unui unchi insuportabil și a unei regine – care nu a fost tocmai așa –, fără pic de minte, nu am considerat volumul mai bun. Bine, în afară de aceste aspecte, în sinea mea nu l-am catalogat mai sus sau egal față de Regele de fier.

*
Citate:
"Dar prieteniile ce se nasc la întâmplare, în călătorie, între oameni care umblă mult, se leagă mai repede, sunt mai însuflețite și adesea mai solide decât cele care se stabilesc între oameni care nu călătoresc."
*
 Blogul Padeniye, pentru a-și arăta solidaritatea pentru tragedia din Clubul Colectiv, timp de o lună, la orice postare pe care o va avea, va posta la final câte o melodie a trupei Goodbye to Gravity, de pe albumul "Mantras of War". Cel ce urma a fi lansat în seara de 30.10.2015. Până pe 30.11.2015. Melodiile vor fi luate în ordinea în care se află pe CD.
03. Atonement