marți, 8 septembrie 2015

Andreea's Diary [#4]

Dragi cititori, 

Știu că nu a trecut multă vreme de la ultimul Andreea’s Diary pe care l-am făcut, dar acum, mai mult ca niciodată, simțeam să scriu undeva. Și cum jurnale unde să scriu cu pixul nu mai țin de mult deoarece nu știu să am grijă de ele, m-am gândit că de ce nu l-aș putea folosi pe acesta. Motivul pentru care simțeam nevoia acută să scriu este că de vreo doisprezece ore mi-a murit o persoană dragă mie, și de când am aflat – de câteva ore –, nu prea sunt bună de nimic. Poate pare cam ciudat și oarecum nelalocul lui să-mi plâng durerea pe blog, dar pur și simplu simt că nu fac nimic rău dacă scriu aici. Cu toate că-mi vedeam străbunica destul de rar – maxim de două ori pe ani –, nepetrecând foarte mult timp cu ea, tot parcă s-a rupt ceva din mine. Înțeleg faptul că a fost – ce greu este să vorbești despre o persoană la trecut – foarte bătrână, a făcut parte din comunitatea celor de pe pământ pentru nouăzeci și șapte de ani, deci știam că putea să se închidă ochii pentru totdeauna, oricând. Mă așteptam, oarecum. Dar, atunci când lucrul acel chiar se întâmplă, ți-ai fi dorit să nu se fi întâmplat cu adevărat. Și cel mai mult mă doar pentru că nu pot fi lângă ea; îmi este cam imposibil să plec acum. Plus că s-a stins chiar de Sfânta Marie, de ziua ei! Acum a mai rămas doar o străbunică, pe care tot Maria o cheamă, doar că este mult mai tânără.

Multe lucruri nu am să vă comunic, în afara acestei dureri, dar cum s-a întâmplat și simțeam să ies astăzi din casă neapărat – plus că trebuia să cumpăr ceva pentru tata –, am plecat până în Diverta. Acolo mă simt întotdeauna bine, pot spune că am și uitat puțin, și cum am cumpărat ceea ce trebuia să achiziționez, am spus că-mi iau și eu o carte, dar mi-am impus un maxim de preț, și anume 20 de lei. Așa că mi-am luat rendez-vous cu Rama de Arthur C. Clarke, și cum mi-a plăcut foarte mult Sfârșitul copilăriei, îmi doream să citesc și această carte. Plus că am primit numeroase recomandări legate de romanul acesta. Plecând din Diverta, m-am gândit să trec și pe la bibliotecă – dacă tot se află foarte aproape amândouă –, și plimbându-mă printre rafturile cu cărți, m-am hotărât să împrumut două cărți: Regina albă de Philippa Gregory și David Copperfield de Charles Dickens, momentan doar prima parte din cea din urmă. Prima carte am luat-o deoarece îmi doream de mult timp să citesc ceva de Phillippa Gregory – cu toate că nu știam dacă acest volum este primul din serie, dar se pare că atunci când am ajuns acasă și am căutat pe Goodreads, am avut noroc. Iar David Copperfield deoarece – cu toate că Marile speranțe nu mi-a plăcut cine știe ce – filmul mi-a rămas întipărit în memorie de când l-am văzut acum ceva ani buni, și-mi plăcuse nespus de mult atunci. Sper ca și cartea să se ridice la nivelul filmului; sunt sigură că dacă m-aș uita acum la ecranizare, aș fi avut aceeași părere despre ea. Și cartea să se ridice la nivelul filmului, ei bine, cam ciudat siună, din moment ce cam se întâmplă să fie exact invers.

Ah, să nu uit! M-am gândit să încep niște anime-uri, am tot căutat zilele acestea unele care să-mi placă – sunt destul de pretențioasă când bine vorba de capitolul acesta, cu toate că nu sunt expertă în ele –, și am dat peste Hakuouki, cu ajutorul Sarei, un anime foarte interesant. Eu am găsit doar patru sezoane, sunt destul de întortocheate deoarece, din câte am înțeles, ca să-l pricepi mai bine, nu trebuie să-l urmărești în ordinea lor. Ci într-un fel anume. Oricum, pentru cei care sunt interesați, am la lista cu recenzii, jos la “Anime”, o mică schemă a ordinii. O chestie îmi este în ceață: nu știu dacă acest anime are doar patru sezoane sau este mai lung, dar eu doar atâtea am găsit pe internet. Dar momentan este pus pe pauză deoarece ieri mi-a făcut un altul cu ochiul – și cum nu pot urmări mai multe deodată –, pe acesta l-am pus momentan pe așteptare. Cel la care mă uit acum se numește Umineko no Naku Koro Ni. Este foarte interesant și acesta!

Cam atât am avut de spus; îmi cer scuze că nu am pus poze cu cele trei cărți, dar chiar nu mă simt în stare să le fotografiez, să le pun pe laptop și să le așez în postare. Poate altă dată. 

2 comentarii:

  1. Îmi pare foarte rău, Andreea, condoleanțe. Nici nu știu cum să mă comport în astfel de situații, și nici nu cred că aș vrea să învăț vreodată cum să fac asta. Dar ideea este că suntem efemeri, iar acum, în moarte, ne unim contradicțiile, în acord cu limitarea noastră. E bine că ai scris pe blog, de ce nu? Sincer, mie-mi este mult mai ușor să scriu decât să spun cuiva. Foaia m-ascultă mult mai bine și-mi dă prilejul de a respira, de a scrie așa cum vreau eu, cât de încet, cu greșeli, nu contează. Ea m-ascultă indiferent! Și mie mi-a murit străbunica acum câteva luni, recent, era ultima mea străbunică. Știam că-i bătrână, că nu o va mai duce mult. Dar asta-i viața, ne putem împotrivi?
    Cât despre cărți, să le citești cu mare drag. Și eu mi-am mai luat ceva cărți, hehe, abia aștept. Seria cu reginele Philippei Gregory aș vrea s-o încep și eu cât de curând. La anime-uri nu prea mă uit, m-am uitat de vreo inșpe mii de ori în schimb la ”Yu Yu Hakusho”, tare mult mi-a plăcut! :)
    Să citești cărțile cu drag și îți suntem alături!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc pentru cuvinte.
      Să știi că așa sunt și eu; sunt o persoană foarte timidă, să vorbesc în fața chiar și a unei persoane necunoscute, a fost mereu o mare problemă pentru mine. Bine, am deviat puțin de la ce voiai tu să spui.
      Din păcate suntem niște marionete în fața morții.
      Nici eu nu sunt genul care se omoară cu astfel de animații, din cauza asta sunt și foarte pretențioasă când vine voba de ele. Drept exemplu pot vorbi despre acela pe care îl urmăresc momentan și pe care l-am menționat în postare; a început să mă cam plictisească. L-am lăsat baltă, într-un final. Nu știu dacă voi reveni la el, depinde de cheful și timpul pe care-l voi avea.
      Mulțumesc. :)

      Ștergere