luni, 17 august 2015

Andreea's Diary [#3]

Dragi cititori, 

Avusesem de mult în cap să mai fac un mic jurnal, principalul fiind cel din anii de liceu, dar am lăsat-o baltă, deoarece, nu vreau să par melodramatică sau ceva, dar sunt puține amintiri frumoase pe care aș fi putut să le împărtășesc cu voi legat de existența mea în rândul foștilor colegi. Așa că i-am spus pas, așteptând un alt moment care să conteze, ca să zic așa, mai mult. Și se pare că a venit.

Eu în fiecare an mă duc la bunici, de două ori, în vacanța de Paște și vara, atunci când îmi pot petrece timpul lângă ei mai mult. Dar sper să reușesc ca de Crăciun să mă duc din nou, deoarece, din perspectiva mea, cel mai frumos Crăciun ar fi cel petrecut la țară. Plus că nu am mai mers de mult acolo iarna. În acel loc s-a dus majoritatea copilăriei mele, printre toată acea prospețime și libertate, într-un sătuc cocoțat pe un deal, de care rar se întâmpla să mă satur. În această vară nu am putut sta decât două săptămâni, zilele trecând fulgerător de repede, încât m-am trezit că duminică a trebuit să plec. De fiecare dată plec de acolo cu un gol în piept, și mai că nu-mi vine să plâng, dar asta e. Tot ceea ce-mi doresc cel mai mult atunci când vine vorba de satul în care am crescut, este ca bunicii mei să trăiască cât mai mult, să fie sănătoși, pentru a putea fi și eu, la rândul meu, cât mai mult lângă ei. Și să mă bucur de acea pace care-mi răsare de fiecare dată din suflet, atunci când pășesc în acel loc. 

Revenind, pentru că, dacă ar fi după mine, aș vorbi non-stop despre tărâmul acela. De când am început să devin obsedată de cărți, nu există dată în care plec acolo, și să nu-mi iau câteva cărți cu mine, și cum anul acesta am stat doar două săptămâni, am ajuns la concluzia că patru cărți îmi ajung. Două pe săptămână au fost suficiente, mai ales că nu stăteam tot timpul să citesc. Așa că am plecat cu Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde, pe care o începusem în București, dar care nu m-a dat nespus de mult pe spate, așa că pentru mine filmul a fost nițel mai bun. Nu i-am dat decât 3 din 5 stele, deoarece începuse să mă plictisească foarte tare în unele locuri, și nu, am înțeles chestiile acelea care se presupune că trebuie să le descoperi tu în cartea asta, dar pur și simplu, chiar și cu ele, a fost o ușoară dezamăgire. Apoi am citit Sfârșitul copilăriei de Arthur C. Clarke, care mi-a plăcut extraordinar de mult, i-am dat 5 din 5 stele, și acum că am terminat-o îmi vine să mă iau la palme pentru că tot amânasem să citesc ceva de acest scriitor extraordinar, din cauza fricii. Credeam că va fi prea complicată pentru mine lumea lui și aveam o vagă impresia că mă va plictisi, dar nu a fost așa. Următoarea pe listă a fost Marile speranțe de Charles Dickens care, la fel ca și Portretul lui Dorian Gray, mă așteptam la mai mult din partea ei, fiind vorba de clasici. Dar din păcate a primit același rating ca și cartea lui Oscar Wilde, dar cu toate acestea, am de gând să văd filmul, poate pe cele două ecranizări, și anume Great expectations din 2012, cu Jeremy Irvine din Calul de luptă, și cea din 2011, care este o mini-serie de trei episoade. Mai mult îmi doresc să vizionez mini-seria pentru Harry Lloyd, din Game of Thrones, deoarece îl ador de-a dreptul, dar care nu joacă rolul principal. Dar cu toate că nu prea m-a dat pe spate această carte, am în plan să citesc David Cooperfield, deoarece a fost unul dintre filmele care mi-a marcat, efectiv, copilăria, dar și Oliver Twist. Iar ultima carte, pe care am terminat-o ieri, este Balanța puterii, volumul al treilea din "Alina Marinescu" de Monica Ramirez. Cu acest volum am întâmpinat mici dificultăți, deoarece oscilam în a-i da 4 sau 5 din 5 stele, dar până la urmă ultima variantă a fost cea câștigătoare. Trei dintre ele, și anume Sfârșitul copilăriei, Marile speranțe și Balanța puterii, vor primi câte o recenzie. Sper eu cât de curând. 

În afară de aceste patru cărți, mi-am dorit foarte mult, mai mult din curiozitatea pe care am avut-o din cauza miilor de laude primite, să citesc Mândrie și prejudecată de Jane Austen, pe care am împrumutat-o de la verișoara mea, dar pe care am abandonat-o, nevenindu-mi a crede, după doar 80 de pagini. Pentru mine stilul lui Jane Austen mi s-a părut oribil, și cu toate că am tot încercat să mă forțez să continui, a fost în zadar. Și așa, până să ajung la numărul acela de pagini, m-am chinuit. Sorry for you, Jane Austen, but you're not for me! Poate voi încerca să citesc altceva de la ea, Emma, poate, dar mă cam îndoiesc, din cauza modului oribil pe care-l are de-a povesti. Păcat, pentru că filmul ei, și anume Becoming Jane, mi-a plăcut foarte, foarte mult. Și să nu uit, am primit o carte de la străbunica mea, și anume Suferințele mamei Blondina: O martiră a Siberiei, pe care am citit-o acolo. A fost interesantă, dar și tristă, deoarece a fost vorba de lagăre, și munca de la colectiv, despre care mi-a mai povestit străbunica mea de multe ori, de traiul pe care l-a avut la colectiv. A avut foarte multe legături cu religia, deoarece, până la urmă, a fost o carte religioasă, și cu toate acestea, nu i-am dat mai mult de 3 din 5 stele, deoarece mai citisem din multe cărți despre lagăre, așa că nu a fost ceva foarte nou pentru mine. 

Înainte să închei, mai am câteva lucruri de spus. Acum două zile, Cristina Nemerovschi a scris pe Facebook faptul că duminică, adică ieri, o vom putea auzi la radio, și anume la Antena Satelor, împreună cu Alexandru Voicescu, între orele 13 și 15. Auzisem de radioul ăsta, deoarece tata îl ascultă mai mereu în mașină, așa că am rămas plăcut surprinsă când i-am citit anunțul. Eu am ajuns acasă pe la 15:30, așa că am avut posibilitatea să ascult interviul pe drum, cu toate că de foarte multe ori semnalul se pierdea, înaintea să apară ei, și îmi era teamă că atunci când se va face ora 13, nu-i voi înțelege cum trebuie. Dar se pare că norocul a fost de partea mea, așa că i-am putut asculta cu bucurie. Nu voi spune despre ce au vorbit, deoarece a fost vorba despre cărți, iar la acele întrebări care le-au fost puse, au mai răspuns și în alte interviuri pe care le-am ascultat, așa că presupun că vă dați seama despre cam ce s-a vorbit. Printre invitați a fost și o cititoare care are un blog, dar pe care nu l-am reținut, din păcate, dar și o scriitoare de la Editura Tritonic, și anume Anamaria Ionescu, autoarea cărții Nume de cod: Arkon, pe care încă nu am citit-o. Dar știu că ea face parte din echipa acestui radio, așa că era normal să fie așa.

S-a vorbit și despre viitoarele proiecte pe care le are fiecare din cei trei prezenți acolo, și în afara acelor informații, am mai primit o mare surpriză. Au fost difuzate două interviuri telefonice, nu directe, ci înregistrate, cu Bogdan Hrib și Adina Speteanu. Am rămas foarte plăcut surprinsă, mai ales că am auzit că Adina Speteanu este, ca să zic așa, o clientă fidelă radioului. Am aflat și despre noile ei proiecte în materie de cărți, ceea ce nu a reușit decât să mă bucure nespus de mult. A mai fost pomenită și Monica Ramirez, împreună cu seria ei minunată, dar și Lavinia Călina, care scrie foarte repede, precum se învârte un titirez. Plus că remarca lui Bogdan Hrib, cum că noi, românii, suntem niște snobi în materie de cărți, este puțin adevărată. Ce pot spune în afara faptului că ultimele două ore din călătoria mea de întoarcere, au fost cum nu se poate mai plăcute. Și îi mulțumesc radioului Antena Satelor pentru asta. 

Și cum am ajuns la final cu postarea, dacă ați reușit să o citiți pe toată, deoarece este un monstruleț, vă mulțumesc foarte mult. Înseamnă enorm pentru mine! :)

9 comentarii:

  1. Am citit si eu o parte din Portretul lui Dorian Gray, dar era imprumutata si a trebuit sa o dau inapoi inainte de a o termina :(
    Imi place foarte mult rubrica asta, asa putem sa te cunoastem mai bine putin si sa afla chestii interesante. Keep going :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poate vei reuși să faci din nou rost de ea. Cine știe, poate ție îți va plăcea mai mult decât mi-a plăcut mie.
      Oh, thanks a lot! I will try to do my best! :*

      Ștergere
  2. Mă bucur că ai avut niște săptămâni atât de plăcute, care s-au încheiat așa frumos. Sună foarte interesante discuțiile autorilor, ador să văd o astfel de comunitate înflorind și la noi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mi-ar fi plăcut ca aceste discuții foarte interesante să fie mai promovate. Să auzim în mai multe locuri despre ele, iar autorii respectivi să fie invitați și în alte locații, cum ar fi la TV. Ar fi o promovare uriașă pentru ei, la posturile mai cunoscute.

      Ștergere
  3. Răspunsuri
    1. Sper că nu te-ai simțit ca fiind o jignire, pentru că nu asta mi-a fost intenția. Este un mare lucru să fii un scriitor care să se miște atât de repede cu ceea ce scrie. :)

      Ștergere
  4. Eu am văzut filmul „Portretul lui Dorian Gray” și mi-a plăcut foarte mult. Cred că este genul de film la care m-aș uita de mai multe ori și din acest motiv aș vrea să citesc și cartea. Cel mai probabil am să o împrumut de la bibliotecă atunci când începe școala, sper să-mi placă cel puțin la fel de mult ca filmul. Ai spus că filmul e puțin mai bun, deci am câteva dubii, dar totuși am să încerc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu stiu, acum depinde de fiecare. Poate ție ți se va părea mai bună cartea decât filmul. Pe mine nu m-a prea dat pe spate. Poate si pentru că am văzut filmul mai întâi, astfel cartea pierzandu-si din farmec pentru mine.

      Ștergere