miercuri, 8 iulie 2015

The Age of Adaline (2015) | film

Descrierea: Rămânând miraculos la vârsta de 29 de ani timp de aproape opt decenii, Adaline Bowman duce o existență retrasă, evitându-i din răsputeri pe cei care i-ar putea da în vileag secretul. Dar o întâlnire întâmplătoare cu atrăgătorul filantrop Ellis Jones reaprinde în ea pasiunea pentru viață și dragoste. Atunci când un weekend petrecut cu părinții lui riscă să dezvăluie adevărul despre ea, Adaline ia o decizie care-i va schimba viața pentru totdeauna. 

Recenzia: Am o colecție numeroasă de filme pe care îmi doresc să le vizionez în această vară, cel târziu până la sfârșitul anului, iar The Age of Adaline se afla printre ele. Cu toate că m-a deranjat puțin traducerea făcută titlului, și anume Secretul lui Adaline, pentru că, pe bune, nu prea are vreo treabă cu cel în engleză, filmul a fost... Mai bine veți afla pe parcurs. Înainte să-l văd, poate nu eram așa de revoltată, dar după ce l-am vizionat aseară, mi-am dat seama că traducerea este potrivită și nu prea. Da, într-adevăr, Adaline ascunde un secret, unul ce dăinuie timp de câteva decenii, dar s-ar fi potrivit mult mai bine ca Anii lui Adaline sau Vârsta lui Adaline, ar fi avut o legătură și mai mare cu ideea principală; faptul că personajul principal nu îmbătrânea. Și nu, filmul nu are nicio treabă cu vampirii, ci mai degrabă cu știința. Ceea ce mi s-a părut chiar foarte interesant, pentru că toți asociază nemurirea cu vampirii sau mai știu eu ce alte creaturi mitologice, dar nimeni nu s-a gândit și la o altă opțiune. Adică, cel puțin eu nu m-am gândit și la ceva mai puțin fantasy, cu toate că auzisem din fel și fel de surse de încercarea de-a descoperi elixirul tinereții veșnice.

Ca să spun puțin și despre actori, pe amândoi în știam din diferite filme, dar cel mai bine i-am remarcat în serialul Gossip girl, realizat după seria cu același nume scrisă de Cecily Von Ziegesar, în care a jucat Blake Lively (Serena) și Game of Thrones, în care a jucat Michiel Huisman (Daario Naharis). Nu sunt mare fană a niciunuia, dar și-au jucat rolurile foarte bine, atâta cât am putut observa eu cu ochiul meu de neprofesionist. Dar nici nu cred că ar fi avut ce să le critice cei care sunt în măsură să o facă, deoarece filmul nu a urmat nici tiparul unei anumite cărți, ca să aibă după ce să se ghideze, dar nici nu a fost plin de acțiune sau mai știu eu ce alte chestii care să te facă să-ți joci rolul cu mare greutate. Cum ar fi scenele nud sau altele care-i pun în dificultate pe actori. 

Dar cu toate că actorii - și aici se pun și cei secundari - au intrat bine în pielea personajului, fără a părea falși, filmul nu prea m-a dat pe spate, în afara ideii principale; care m-a și făcut, de fapt, să-mi doresc să-l vizionez. Adaline, într-adevăr, a avut ghinionul să se află în locul nepotrivit la momentul nepotrivit, astfel ajungând să-și schimbe viața radical, să ajungă o ciudățenie pentru lumea în care trăia în acea perioadă. Bine, nici în ziua de azi nu e ceva normal să descoperi un om care trăiește - și aici dau un pur exemplu ce nu are legătură cu filmul - din secolul al-XVI-lea, pentru că nu se potrivește cu legea normală a existenței pe pământ. Eu nu prea mă pricep la astfel de teorii, așa că există șansa să nu fi folosit chiar cele mai potrivite cuvinte. Mi-aș fi dorit ca filmul să se fi bazat cam în proporție de 95% pe nemurirea ei, și nu pe dragostea dintre Adaline și Ellis. Poate sunt prea pretențioasă, dar au au existat atâtea clișee în filmul ăsta, chestii previzibile - pe care consider că până și un copil de zece ani le-ar fi intuit -, încât filmul și-a cam pierdut din esență. Eu iubesc filmele și cărțile de dragoste, le acord uneori atenție pentru că simt nevoia să mă relaxez, să nu fac ceva care să mă afecteze prea mult pe plan emoțional, ca să nu-mi umplu capul și cu finalurile triste, dar parcă aici mi-aș fi dorit ca dragostea să nu fi existat cam deloc. Ceea ce mie mi se întâmplă destul de rar să ajung la o astfel de concluzie: că un film ar fi fost mai bun dacă nu ar fi existat deloc romance. Cred că ar fi arătat mult mai bine dacă personajul principal ar fi fost un bărbat, un experiment precum Frankenstein, să-și fi dus existența încercând să descopere cum a fost posibilă o astfel de transformare. Nu cred că trebuie să asociem tot ce e interesant cu o poveste de dragoste, pentru a atrage mai mult public feminin. Ar fi păcat de ideea atât de faină. 

Și cum am spus, filmul a fost mai clișeic decât m-aș fi așteptat, acele coincidențe stranii au fost de-a dreptul penibile, în condițiile în care pe pământ sunt miliarde de oameni, iar tu ai dat fix peste persoana aia care dispăruse cu zeci de ani de lângă tine. Au fost și unele momente - ca să nu fiu complet rea, până la urmă i-am dat trei stele din cinci - care m-au emoționat, într-adevăr. Și nu, nu erau acelea dintre Adaline și Eliss, ci dintre ea și altcineva, o femeie mai exact. Acele clipe chiar m-au făcut să-i mai ridic cu puțin punctajul, pentru ca finalul extrem de - și folosesc din nou cuvântul - penibil, să mă pleoștească din nou. Mi s-a părut sub rațiunea umană ca cineva să afle de faptul că ești o babă care probabil trebuia să fii moartă de ani buni, iar acea persoană să reacționeze foarte indiferent. Să nu o intereseze decât faptul că ești în fața lui. Pe bune acum! Am înțeles că era nevoită să fugă dintr-un loc în altul pentru a nu da de bănuit, și că mereu era în primejdie, dar, nu știu, tot farmecul filmului s-a evaporat, ca și cum nu ar fi existat, din cauza acestor clișee. Și pot spune că mi-a mai plăcut foarte mult faptul că iubea să citească, că lucra într-o bibliotecă și felul cum se îmbrăca. Acolo pot spune că m-a nimerit pe mine foarte bine. 

Acum stau și mă gândesc pentru ce i-am dat aceste steluțe, în condițiile în care am văzut filme mult mai ok decât acesta, și le-am notat cu același punctaj. Iar un exemplu ar fi Dracula: Povestea nespusă, care, în ciuda faptului că după acest mit s-au făcut fel și fel de cărți/filme/seriale bune sau mai puțin bune, au fost puține momente în care prevedeam ce se va întâmpla mai departe. Nu știu, poate unii îl vor privi ca o poveste de dragoste aproape imposibil de realizat, dar după ce am văzut atâtea filme de dragoste, parcă voiam ceva mai diferit, mai spectaculos. Poate i-am acordat atât pentru romantica din mine care ignoră clișeele și o privește ca pe ceva frumos și dulce. Dar pentru cealaltă parte din mine, a fost o dezamăgire, și chiar nu mă așteptam să-mi displacă în așa măsură. 

3 comentarii:

  1. Hmm, mie chiar mi-a placut filmul, mi s-a parut ca acele coincidente-cliseu mergeau perfect cu ideea filmului, un fel de conspiratie a universului, desi recunosc ca ma deranjase initial ca tocmai in acea familie ajunsese Adaline, stiind ca a fost si cu tatal si cu fiul, dar pe parcurs nu m-a mai deranjat sau m-a deranjat prea putin ca sa-i mai acord importanta.
    Actiunea mi s-a parut chiar captivanta si cred ca filmul ar fi fost mai reusit daca Adaline chiar murea in acel accident, nu stiu de ce, am eu o tendinta spre finalurile mai tragice... Anyway vizionari placute in continuare! :* :* :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poate mergeau, dar eu m-am cam săturat de aceste coincidențe-clișeu, iar ideea pe cât de bună a fost, pe atât de enervante au fost unele scene.
      Dacă ar fi murit Adaline, chiar mi s-ar fi schimbat părerea despre el cu mult, dar mă cam așteptam să trăiască, dar și să revină la normal, așa că ultima parte m-a plictisit groaznic. Dar asta nu m-a oprit cu nimic să nu reîncep să mă uit la "Gossip Girl". :)) Mulțumesc, la fel și ție! :*

      Ștergere
  2. Și eu am văzut filmul acesta. Sincer, mi-a plăcut foarte mult, chiar dacă unele scene au fost destul de previzibile (mai ales cea de la sfârșit, când scapă de „capacitate”). Dar a fost foarte frumos și povestea interesantă, neașteptată. Mi-a părut rău că n-am ajuns să-l văd la cinema, dar nu m-am dus întocmai pentru că nu mă atrăgea. :)
    Îți recomand, dar cu mare drag și neapărat, să vezi filmul „Amour”. Este unul dintre cele mai frumoase filme pe care le-am văzut vreodată, are o poveste incredibilă și, Doamne, cât de emoționantă! De asemenea, și „Still Alice” (aici a fost actrița nominalizată pentru cel mai bun rol) și „Cititorul” (cu Kate Winslet în rol principal, câștigând Oscarul pentru acest rol). :)) Dacă mai vrei recomandări pentru filme, aici sunt!

    RăspundețiȘtergere