joi, 9 iulie 2015

"Îngeri de gheață" (Dincolo de moarte #3) de Adina Speteanu

Volumul Îngeri de gheață poate fi comandat de pe site-ul editurii Tritonic

DESCRIEREA: După ce a devenit conducătoarea strigoilor, toți au crezut că situația în Strygorra se va îmbunătăți. Dar Nataliei îi este greu să se vadă în fruntea unui popor pe care uneori nu îl înțelege, mai ales după ce a fost la un pas de moarte în temnița lui Dragoș. 

Toate încercările ei de a-și proteja familia devin inutile, iar secretele pe care le ascunde de ceilalți strigoi încep să iasă la lumină. Deși luptă cu toate forțele pentru a face față greutăților, bătălia se transformă rapid într-un joc în care fiecare riscă totul sau nimic.
Spionul de care se temeau este mai aproape decât au crezut, punând în pericol vieților membrilor Gărzii. Pentru a-i salva, Natalia face un pact cu persoana care îi poate răni în orice moment.

Într-un tărâm în care adevărul este cel mai păzit secret, ar putea relațiile de prietenie să dureze la nesfârșit? 

RECENZIA: Am fost foarte nerăbdătoare să citesc această carte, așa că imediat cum am reușit să pun mâna pe ea, m-am și apucat să o devorez. Dar acum că am terminat-o, și știu că va mai urma doar un volum din această serie minunată, parcă regret că am citit-o atât de repede. Dacă știam că acest volum va fi atât de bun, m-aș fi bucurat mai mult de el, savurând fiecare pagină așa cum ar fi trebuit; încet. Da, după părerea mea, Îngeri de gheață a fost cel mai bun de până acum, a avut cele mai multe momente în care m-a surprins, am fost luată pe nepregătite, iar finalul a fost de-a dreptul sfâșietor. Dar până să ajung la sfârșit, mai am câteva lucruri de spus. Din păcate a fost și un lucru care nu prea mi-a plăcut, comparabil cu primele vouă volume: a fost prea scurt! Parcă autoarea ar fi dezvăluit doar jumătate din ceea ce-ar fi trebuit să fie de fapt Îngeri de gheață; și nu, nu mă refer la faptul că s-ar fi adăugat la ultimul volum ceea ce nu a fost pus aici. Dar am încercat să trec peste neplăcerea asta – care, de fapt, este un moft –, și să mă bucur de una dintre seriile mele preferate. Și din câte am înțeles de la Adina Speteanu, atunci când am fost la lansarea celui de-al doilea volum, Jocul secretelor, cel din urmă volum ar fi cam la fel cu cel de-al treilea, sau cam așa ceva. Oricum, să-l publice cât mai repede, ca să am ce plânge după că s-a terminat. Nu de alta, dar cam așa am făcut la majoritatea seriilor care mi-au plăcut foare mult, și nu ar strica încă ceva văicăreli în plus. 

Volumul începe frumos, cu un prolog care la început te pune pe gânduri, ca mai apoi să te facă să-ți dai seama că are dreptate în tot ceea ce-a spus personajul acolo, și că uneori ceea ce nu prea îți dorești și ți se pare imposibil, tocmai acel lucru devine posibil. Și te distruge, te lasă ca o păpușă în mâinile cui nu trebuie, iar tu nu prea poți face nimic ca să te întorci la normal, pentru că ți-a furat tot ce ar fi putut să te ajute ca să scapi. Nu mi-a părut rău că până la urmă Natalia și-a dat seama că inima i-a fost furată, poate pentru că îmi doream și eu acest lucru, așa că nu m-a deranjat. Dar au fost unele aspecte din carte care m-au supărat, pentru că mi se părea că tot ceea ce făcea Natalia pentru Strygorra era în zadar, iar sprijinul venea destul de greoi spre ea. Nu contest faptul că prietenii au încercat să o ajute, cât de cât, dar parcă se implicau cu prea puțin interes. Așa că am fost destul de dezamăgită din partea unor personaje la care mă așteptam la mai multe pentru ea. În schimb, ironia sorții, scutul de protecție a venit din partea celor la care nu aveai mari pretenții. 

"Să trăiești într-un balon de plastic nu are niciun avantaj. Izolarea aduce cu ea fantezia și nebunia. Iar apoi, când ajungi la suprafață, nu te mai recunoști. Și asta e cel mai trist, să trăiești în corpul și mintea unui străin." 
Evoluția Nataliei ca personaj mi s-a părut una mult mai drastică decât în celelalte volume, s-a văzut că a început să conștientizeze ce înseamnă cu adevărat lumea în care a intrat, am putut fi martoră la o maturizare uriașă pentru o tânără de doar șaisprezece ani. Ca și până acum, aceasta va trece prin câteva hopuri care vor fi esențiale în dezvoltarea ei drept conducătoare a nemuritorilor. Au fost multe momente în care mi-a fost foarte milă de ea, simțeam că în ciuda acelor câtorva persoane care se aflau în jurul ei, sprijinind-o cum puteau, tot singură era; acolo pot spune că a intervenit partea ei adevărată. Acolo s-a simțit faptul că ea este, până la urmă, o adolescentă de doar șaisprezece ani, care mai are de crescut, de dezvoltat. Ca om, nu conducătoare, deoarece consider că în acel domeniu reușește să se impună din ce în ce mai mult, iar acest lucru nu poate decât să mă facă să o îndrăgesc și mai mult. 
"— Nu simpatizezi cu lumea doar pentru că se poartă frumos cu tine și îți zâmbește din când în când. Acelea sunt persoanele care trădează cel mai repede. " 
Povestea din lumea Nataliei evoluează foarte frumos, apar intrigi noi, mai complicate, unele întrebări și-au găsit răspunsurile, dar cu rezolvarea acelor enigme, apar altele, poate și mai complicate decât celelalte. Răsar personaje noi care vor fi de partea sau nu a Nataliei, câteva nefiind deloc pe placul meu. Iar unul dintre ele ar fi Renard, pe care – cu toate că am aflat lucruri vagi despre el – nu l-am putut suporta cu niciun chip. Și se mai găsesc câteva nume pe care aș putea să le dau, dar nu aș vrea să dezvălui prea multe, deoarece lumea asta magică merită să fie descoperită de cei care s-au gândit să-i dea o șansă acestei serii. Pe de altă parte, am început să o îndrăgesc pe Vera – da, știu, foarte ciudat! Dar ce să-i faci când vampirul face lucruri pe care le apreciezi, iar tu nu poți decât să taci și să te conformezi? Cum am spus, acest volum a fost unul foarte spectaculos, am realizat că și Dragoș a început să devină, într-un fel, suportabil pentru mine. Am început să-l înțeleg mai bine, și am încercat să privesc totul și din perspectiva lui, să gândesc și să mă pun în pielea lui. Și am descoperit că sentimentele mele pentru el – repulsia, dezgustul – au început să se mai diminueze, și să fie înlocuite, încetul cu încetul, cu o oarecare milă. Nu-l mai consider acel vampir de temut, ci o fantomă care încearcă să-și ducă planurile până la capăt, uneori neținând cont de ceea ce face.
"Bunătatea te face prost, iar oamenii luați de proști încetează să mai existe."
Dar pe lângă intrigile care apar, renasc și iubirile de mult uitate, sau unele care nici nu credeam că ar fi posibile. Totul ia o întorsătură foarte ciudată, care mă face să mă întreb: cum va fi până la urmă finalul acestei serii? Un happy-end pe care – probabil – mulți ni-l dorim, sau ceva îndreptat mai spre lumea întunecată a creaturilor nopții? Eu sunt destul de indecisă pentru ce mi-aș dori să se întâmple, pentru că ambele au ceva frumos și interesant, așa că aștept cu mare nerăbdare volumul final, ca să văd ce ne-a rezervat autoarea. Ce sentință va da acestei lumi fantastice, pentru că eu, una, nu mi-aș dori să plec niciodată din Strygorra! 

2 comentarii:

  1. De când aștept să îți citesc părerea despre cartea asta! Mă bucur să văd că nu sunt singura care consideră că seria devine tot mai bună cu fiecare volum. Abia aștept să apară următorul, să văd ce anume se va întâmpla mai departe, mai ales cu tot ce s-a întâmplat în volumul trei.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Și eu de când am așteptat să citesc cartea! :)) Și eu de-abia aștept, dar când văd că va fi ultimul volum, parcă nu-mi mai doresc să fie publicat atât de repede. Dar, în schimb, sper să vedem cât mai repede coperta.

      Ștergere