joi, 16 iulie 2015

"Identități secrete" (Alina Marinescu #2) de Monica Ramirez

Descrierea: Alina preferă cafeaua cu mult lapte, muzică și lumânări când este acasă și un Glock de 9 mm când este în misiune pe teren. Alex iubește plimbările lungi și poate lichida un om în mai puțin de cinci secunde. Alex este prietenul Alinei, iubitul și mentorul ei, câteodată chiar soțul ei. Dar mariajul lor nu este nimic altceva decât o acoperire convenientă pentru misiunile în care sunt trimiși. Normalitatea este foarte greu de atins într-o existență fantomatică, mai ales atunci când lucrezi pentru Elite, o organizație ultra-secretă care nu există, condusă de oameni care nu există. Elite există dincolo de invizibil, fără a fi constrânsă de lege, fără a aparține niciunui serviciu de informații. Cartierul General Elite este o oază subterană unde întunericul este la el acasă, un buncăr post-modern ale cărui sursă de lumină sunt mai mult ecranele monitoarelor. Noii recruți sunt remodelați și reprogramați într-o nouă identitate cu un trecut fals. 

Recenzia: Încetul cu încetul, mă aprofundez și mai mult în această lume și îmi dau seama că începe să-mi placă tot mai mult această serie. Devine din ce în ce mai interesantă cu fiecare carte citită, ceea ce îmi dă o stare de entuziasm pentru începerea celorlaltor volume. Dar cum nu vreau să le citesc pe toate unele după altele, am zis că voi lăsa puțin spațiu între ele de două, trei cărți diferite, ca să mă pot bucura de această serie cât mai mult; până va apărea ultimul volum. Și cum zilele acestea nu prea am avut mai chef de nimic – admiterea la facultate mă stoarce, la câte emoții am –, de-abia acum mi-am adus aminte că am de scris o recenzie. Și cum am specificat mai sus, Identități secrete continuă povestea Alinei și a lui Alex, mult mai intens, după părerea mea. Am avut parte de mai multă acțiune, de personaje noi și interesante dar și de finaluri foarte neașteptate. Categoric acest volum a fost cu mult mai bun decât Asasin la feminin. Dar cred că așa vor fi cam toate volumele, din ce în ce mai bune și mai pline de intrigi și răsturnări de situație.

Alina devine din ce în ce mai stăpână pe sine, mai greu de manipulat și mai puternică decât înainte. Începe să-mi placă de ea și cred că o să ajungă printre personajele mele preferate. În schimb – și aici cred că voi șoca puțin, în condițiile în care cam toată lumea îl place – nu prea îl sufăr pe Alex. Bine, cred că sufăr e un cuvânt cam greu, cam dur, deoarece nu-mi este chiar atât de antipatic, ci pur și simplu atitudinea lui mă lasă complet rece față de el, și chiar cred că Alinei i-ar sta mult mai bine departe de persoana lui. Înțeleg faptul că toată lumea în care a intrat, tot ce a făcut rău pentru Alina l-a marcat și îi este cam dificil să se resemneze, să se împace cu ideea că s-a întâmplat. Dar este de domeniul trecutului, și mi se pare că a rămas prea ancorat de acele întâmplări. Începe să mă cam plictisească starea lui și să mă enerveze, deoarece Alina este o persoană atât de diferită față de Alex, încât chiar îmi este imposibil să-i văd împreună. Știu că opușii se atrag – poate nu se aplică la toate persoanele –, dar eu nu cred că ei doi fac parte din acea categorie, pentru că nu văd deloc iubire între ei, ci mai mult o obsesie pe care o are unul față de celălalt. Acea disperare pe care o ai față de o persoană, atunci când nu vrei să te părăsească niciodată; acea nevoie de-a fi mereu lângă ea. Și nu cred că se numește iubire, ci dorința de a ști că acea persoană nu te părăsește. Mai mult o relație de prietenie foarte importantă pentru amândoi. Știu că poate se aseamănă cu dragostea, dar nu cred că este dragoste întrei ei. Cel puțin până acum nu m-au convins că ar trebui să fie într-o relație; și nu, nu este vina agenției, ci mai mult a lor. 

Ca personaje, pot spune că mi-a plăcut foarte mult de Vallis – până acum cred că este personajul meu preferat –, deoarece îmi place foarte mult atitudinea lui, felul cum se comportă, cum vorbește. Nu-l pot compara cu Alex, deoarece este evident că sunt foarte diferiți, dar pot spune că dacă ar fi să aleg între cei doi, categoric m-aș îndrepta spre Vallis, pentru că este ceea ce Alex va ajunge foarte greu: deschis cu cei din jur. Nu știu dacă volumele celelalte vor mai dezvălui lucruri despre Alex – încă am impresia că viața lui încă mai are frânturi în ceață –, în așa fel încât să-l pot înțelege mai bine și să nu-l mai critic atât; sau poate nu am fost mai atentă la părțile mai ascunse din carte. În fond, este o carte cu asasini, spioni, iar aici cam totul este posibil. Ca personaje mai puțin plăcute, nu pot spune că mi-a atras atenția cineva nou, dar la început nu prea mi-a plăcut de profesorul Robert Keam, și este cam ciudat faptul că nu prea am un motiv exact. Ci doar nu mi-a plăcut faptul că dorea să aibă o relație cu o studentă de la el de la curs. Niciodată nu prea mi-au plăcut profesorii de acest gen, dar nici faptul că mi s-a părut puțin forțată întâlnirea pe care a avut-o în biroul lui cu Alina. Aș fi vrut să-i fi scăzut cărții un punct, dar după ce am stat puțin să mă gândesc, mi-am dat seama că nu este un motiv atât de mare pentru a-i da cărții patru puncte. Mai ales că despărțirea dintre Alina și Robert mi s-a părut una foarte neașteptată. Acolo a fost momentul în care mi-am dat seama de abordarea lui și dorința pe care o avea față de Alina, de a o cunoaște, în afara frumuseții ei. 

Finalul cărții, ei bine el a fost foarte inexplicabil de ciudat, și chiar nu mi-a venit să cred că se întâmplase. Atât de greu de digerat, încât sunt tare curioasă să aflu cum s-a întâmplat cu adevărat. Cum de încă nu a fost posibilă acea întâmplare, și cum totul a fost atât de bine organizat, încât persoana respectivă să nu-și dea seama de înscenare. A fost complet neașteptat, și pot spune că a fost și unul dintre cele mai frumoase finaluri – aproape – pe care le-am citit până acum. Categoric este volumul meu preferat de până acum, și de-abia aștept să mai treacă puțin ca să pot să mă apuc și de volumul trei. 

Un comentariu:

  1. 5 din 5 stele. Este ceva. Aud atât de multe lucruri despre această serie, Doamne. O am și eu, dar în format PDF și mi-e cam greu s-o citesc. Nu prea citesc PDF pentru că mi se pare incomod și îngreunează lectura. Eh, pun eu mâna pe ele cumva!

    RăspundețiȘtergere