sâmbătă, 4 iulie 2015

"Asasin la feminin" (Alina Marinescu #1) de Monica Ramirez

Volumul Asasin la feminin poate fi comandat de pe site-ul editurii Librex

DESCRIEREA: Alina Marinescu este o rebelă. A fost o rebelă înainte de recrutarea ei ca agent operativ și rămâne o rebelă și după. Acum însă, moartea face parte din viața ei de zi cu zi. Secțiunea Operațiuni Speciale o recrutează împotriva voinței ei și Alex Therein, bărbatul pe care crede că-l iubește, o transformă într-un asasin de elită. Dragostea este o noțiune abstractă pentru Alex, un bărbat cu un trecut întunecat și o expresie impenetrabilă, eficient de rece, care ucide pentru a putea supraviețui. Fără întrebări inutile. Alex nu este un bărbat real, ci mai degrabă o fantomă, o iluzie creată cu ajutorul oglinzilor. Misiunea lui este să o seducă pe Alina, așa că o atrage în mod intenționat în lumea lui misterioasă și plină de senzații, prăbușindu-se emoțional pentru prima dată de la propria lui recrutare. Ca mentor al ei în procesul de antrenament, trebuie să se confrunte nu numai cu atitudinea ei recalcitrantă, dar și cu responsabilitatea de a transforma o persoană inocentă într-o unealtă a morții. Cu toate acestea, cei doi sunt atrași unul către celălaly și relația paradoxală ură-iubire devine și mai complicată datorită jocului aproape zilnic cu moartea. Probabil cea mai arzătoare întrebare este: o iubește Alex pe Alina cu adevărat?

RECENZIA: Mi-a fost cu adevărat dor să scriu o recenzie, și mă bucur foarte mult că am avut ocazia ca această carte să-mi redeschidă această plăcere, deoarece așteptam de mult să mă apuc de ea. Având în vedere faptul că autoarea a fost foarte drăguță și mi-a dat primele cinci volume în format electronic, așteptau de mult în laptop și telefon ca să mă apuc de ele. Nici nu vă puteți imagina cât de greu mi-a fost să le știu acolo – dar și alte cărți pe care mi le-am cumpărat de curând –, și să nu pot să mă ating de ele din cauza examenelor. Cu toate că am citit primele cincizeci de pagini înainte cu câteva zile de începerea bacalaureatului, am reușit să o termin de-abia ieri. De Monica Ramirez am mai citit o singură carte, și anume Viață dublă la Veneția, pe care am câștigat-o la un concurs. Apetitul pentru această serie începuse cu ceva timp în urmă, atunci când am descoperit-o pe blogul Leontinei, dar după ce am citit cartea de mai sus, parcă voiam să citesc cât mai mult de la această autoare. 

Aveam, oarecum, habar despre ce va fi vorba în această serie, după ce am citit diferite recenzii ale multor oameni, așa că ideea mea despre ce conținea cartea nu-mi era cunoscută doar din descriere. Și-mi imaginam diferite scenarii, dar așa cum se întâmplă în majoritatea cazurilor, socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, așa că am fost plăcut surprinsă de unele scene, și de începutul în forță, pe care, nici după ce am terminat volumul, nu am reușit să-mi dau seama cum s-a ajuns acolo. Un lucru care mi s-a părut frumos și bine realizat – care după părerea mea, nu toți scriitorii îl reușesc – a fost alternanța dintre trecut și prezent care a fost prezentă în volum. Nu mai țin minte exact, dar cred că am mai precizat acest lucru și în Viață dublă la Veneția, doar că acolo a fost vorba despre altceva. Poate veți spune: cum adică a reușit? Am mai citit câteva cărți în care trecutul se împletea cu prezentul, iar eu nu înțelegeam cam nimic din ce se petrecea acolo, deoarece autorul nu știa să povestească sau să închege bine ideile, în așa fel încât să nu te încurce. Dar în Asasin la feminin, parcă totul curgea, venea de la sine, iar unele lucruri pe care nu le înțelegeam, aveau răspunsurile imediat din fragmentul din trecut, sau invers. 

Ideea cărții mi s-a părut una foarte bună aleasă, consider că este ceva nou pentru noi, românii, în contextul în care am fost învățați până acum cu altfel de genuri, și nu mă refer la romance, fantasy, horror, sau mai știu eu ce altă categorii, ci la ideea de asasin. Numai când te gândești la cuvântul ăsta, eu nu cred că-ți vin în cap fel și fel de titluri românești, pentru că nu ai de unde să le iei, iau eu dacă ar fi să-mi duc gândurile la toate cărțile pe care le-am văzut – nu neapărat citit –, singura care-mi vine în minte este seria “Assassin’s Creed”, dar acolo este altă mâncare de pește. În afară de idea de asasin, cred că toate asemănările se opresc aici. Dacă mi-aș imagina-o pe Alina sau Alex în urmă cu sute de ani, îmbrăcați în hainele alea ale lor super demențiale, poate că da, dar în niciun caz nu aș putea să-mi creez o imagine a lui Ezio, Giovanni, Elise sau mai știu eu cine care apare pe acolo, pentru că mi-ar fi destul de greu. Și, doamne, iarăși am început să aberez! 

Așa cum am spus la început, cartea te-a luat din prima cu acțiunea, și ăsta a fost un plus uriaș pe care i l-am dat din start, deoarece nu concepeam sub nicio formă – și poate că sunt prea strictă – ca o carte în care personajele principale sunt niște agenți secreți, în care acțiunea se învârte în jurul unei organizații secrete, să înceapă cu o lungă prelegere despre ce înseamnă să intri în această lume, sau mai știu eu ce altă introducere. Consider că nu ar mai fi avut același farmec pentru mine, și probabil nici că mi-ar mai fi plăcut atât de mult dacă nu ar fi avut un astfel de start. Chit că ar fi avut un conținut super tare, antrenant, care să te ține încontinuu în priză. 

Așa cum am spus la început, cartea te-a luat din prima cu acțiunea, și ăsta a fost un plus uriaș pe care i l-am dat din start, deoarece nu concepeam sub nicio formă – și poate că sunt prea strictă – ca o carte în care personajele principale sunt niște agenți secreți, în care acțiunea se învârte în jurul unei organizații secrete, să înceapă cu o lungă prelegere despre ce înseamnă să intri în această lume, sau mai știu eu ce altă introducere. Consider că nu ar mai fi avut același farmec pentru mine, și probabil nici că mi-ar mai fi plăcut atât de mult dacă nu ar fi avut un astfel de start. Chit că ar fi avut un conținut super tare, antrenant, care să te ține încontinuu în priză. Și cum am vorbit de conținut, aș vrea să precizez și faptul că am rămas plăcut surprinsă atunci când am fost teleportată în trecut, autoarea alegând niște ani destul de importanți pentru România, în care s-au întâmplat lucruri majore pentru viitorul acestei țări. Părinții mei îmi povestiseră fel și fel de lucruri despre acea perioadă – cred că oricum v-ați dat seama la ce mă refer, chit că am încercat să nu-l fac atât de evident –, dar făcând parte, oarecum, din poveste, și fiind martor la evenimentele din carte care s-au petrecut atunci, mi-am dat seama că nu știam despre acele lucruri. Și că poate nici părinții mei nu știau, sau poate doar a fost din imaginația scriitoarei, și nimic din ce a spus nu s-a întâmplat, nici de acele execuții sau despre celelalte. 

Despre relația dintre Alex și Alina, nu prea știu ce aș putea să spun, sunt și împotriva lor, dar îi și susțin într-un fel. E o mare dilemă în capul meu, dar cred că orice s-ar întâmplat, niciodată nu voi ajunge să înclin balanța mai multe înspre o jumătate. Cred că mereu voi fi în contradictoriu cu mine și cu ideea de a fi ei împreună. Mediul în care sunt mă determină să-mi doresc ca ei să devină mai separați unul față de celălalt și să fie doar într-o relație profesională, pentru că suferința celuilalt se va lipi și de partener. Dar nici nu pot fi atât de insensibilă și să rămân la ideea că nu le stă bine împreună, pentru că m-aș contrazice pe mine însămi, și nu aș face decât să spun minciuni. Recunosc că atunci când citeam fragmente în care se aflau unul lângă celălalt, parcă citeam cu mai multă ușurință. Și cu toate acestea, îmi este greu să cred că vor rămâne împreună, într-un final, deoarece am senzația că se mint amândoi unul pe celălalt, și că ceea ce simte Alina pentru Alex și invers, nu este decât un joc, sau măcar, dacă nu în întregime, există ceva care își ascund. Și nu cred că doar pentru protecție. Dar poate că greșesc cu aceste insinuări, dar deocamdată rămân la această concluzie. 
"— Lucrurile care ni se întâmplă sunt exact acelea care ne sunt menite, șopti ea, simțind în el o stranie luptă interioară pe care n-o înțelegea."
În legătură cu celelalte personaje, nu am pe nimeni favorit sau măcar să-mi placă, deoarece cred că toți sunt acolo pentru a-și face treaba, și dacă este nevoie te vor și înjunghia pe la spate, fără să clipească. Plus că din ce am reușit să relatezi din spusele lui Alex, în unele dăți, te-ar înlocui pur și simplu, deoarece pentru ei nu ești decât o unealtă pentru atingerea scopurilor. Dar la fel cum nu sunt sigură nici în privința relației dintre Alex și Alina, probabil că voi greși și în cazul lor, până la urmă fiind oameni care au sentimente. Oricum, din numeroasele filme pe care le-am văzut cu agenți secreți, este destul de ușor să-ți schimbi părerea despre o anumită persoană, și-ți poți da seama imediat cât de imprevizibile sunt. Și chiar dacă nu am putut să sufăr mai pe nimeni de acolo, în afara celor doi – ba da, greșesc – era un băiat, doar că, atât de tâmpită sunt, i-am uitat numele. Și mă refer la cel care se ocupa cu tot ce ținea de electronic, de calculatoare, în privința lui, mi se părea simpatic, și cam în aceeași oală cu Alex. Oarecum. Și cum spuneam, cu toate că îmi erau cam indiferenți, nu mi-am dorit ca niciunul să moară; ceea ce este destul de ciudat, având în vedere că erau cam malefici unii. 

Și am ajuns la motivul pentru ca nu i-am dat acestei cărți nota maximă, și acest lucru este legat de Alina, lucru care m-a enervate foarte tare la ea. Și anume faptul că își schimba foarte ușor intențiile; cu toate că spunea de atâtea ori că-l va urî pe Alex pentru ceea ce i-a făcut, atunci când se afla în preajma lui, mai că-i venea să leșine. Se ducea totul pe apa sâmbetei. Am înțeles-o că-i plăcea de el, și la fel înțeleg că atunci când te afli în preajma unei persoane pe care o placi, te simți într-un fel inconfortabil și gândurile tale zboară, iar deciziile sunt cam șubrede, dar la ea cam tot timpul s-a întâmplat așa. Devenea, într-un fel, enervant acest lucru, și de multe ori îmi venea să țip și să-i spun că nu mai fie așa de ușor de influențat de către Alex.  

Dar în afara acestei neplăceri, cartea a fost mult mai bună decât m-aș fi așteptat. Și cu toate că am reușit să citesc doar o carte din cele șase care fac parte din serie, recomandarea mea nu va lipsi, deoarece, așa cum am precizat și la început, este ceva mai diferit, care nu cred că s-a mai întâlnit în literatura contemporană românească. Este plină de adrenalină, te ține pe jar și dacă ești mai slab de îngeri, poate chiar și să te sperie. Și cu toate că am impresia că am sărit peste unele chestii elementare pe care trebuia să le menționez, sper ca toate celelalte lucruri pe care le-am precizat în recenzie, să te determine să-i dai o șansă. Și dacă nu ești sigur că vrei să începi această serie, poate pentru că este prea lungă și nu ști sigur dacă îți va plăcea, poți încerca oricând oricare altă carte de-a autoarei. Eu, citind doar Viață dublă la Veneția dintre celelalte cărți ale Monicăi Ramirez, mi-am dat seama că îmi doresc să le citesc pe toate. Și este un lucru să vrei să citești tot ceea ce a scris autorul respectiv. 

2 comentarii:

  1. Mă bucur mult că ți-a plăcut :D Și eu am fost la fel de contrariată de relația dintre Alex și Alina în primul volum, dar părerea mi s-a schimbat radical pe parcurs. Vei vedea și tu mai departe. Sunt curioasă dacă sunt eu singura sau nu care a pățit asta :)) Sper să îți placă în continuare, eu cred că seria devine tot mai bună cu fiecare volum, și abia aștept să citesc ce vei avea de spus despre restul volumelor. Lectură plăcută!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sincer, într-un fel chiar mă așteptam să-mi placă! Numai ideea de asasin m-a încântat foarte tare, ce a urma a fost așa, un bonus pentru mine. :)) Mie mi-ar plăcea să mi se schimbe părerea, dar să fie una înspre bine: să rămână împreună. :) Sunt foarte drăguți!
      Și eu abia aștept să citesc următorul volum. Mulțumesc! Asemenea.

      Ștergere