duminică, 22 martie 2015

"Provocarea I" (Rephelimii #1) de Simona Stoica

Descrierea: Foc și cenușă. Lumină și întuneric. Pasiune și obsesie. 

În străvechea cetate din Haven, Rephelimii, un grup de asasini conduși și instruiți de Azazeal Vellenhal, încearcă să împiedice declanșarea unui război cu Cele Zece Orori. Jack Harper, liderul lor, este trimis dincolo de Voal, pentru a o găsi pe nepoata la Azazeal - tânăra Desiree, cea de a Treia Cheie a Havenului. Însă când descoperă misterele care înconjoară conacul Wolfmaner și cine e răspunzător pentru crimele săvârșite în urmă cu 150 de ani, Desiree refuză să își accepte moștenirea și să înfrunte trecutul. Jack nu are de gând să renunțe și ar face orice ca să salveze Havenul. Îi va câștiga încrederea, o va minți și o va seduce pentru a-și îndeplini misiunea.

Provocarea a fost acceptată.

Recenzia: Având în vedere faptul că am destul de multe cărți în bibliotecă care încă nu sunt citite, să-mi cumpăr altele noi, nu era prioritatea principală pentru mine; chiar dacă îmi doresc să o fac. Și, până la urmă, cărui cititor înrăit nu-i fac cu ochiul cărțile atunci când le vede în vitrinele librăriilor, sau pe internet? Și ca să fac un pas și mai aproape de subiectul despre care vreau să vorbesc – sună de parcă aș fi la judecătorie, eu fiind avocat, iar acum mă pregătesc să spun câte ceva despre clientul meu –, aveam de mult timp pe lista mea de viitoare achiziții, aceste două cărți. Vorbesc la plural deoarece, pentru cei care încă nu au auzit de ele, sau măcar de autoare, Provocarea este împărțită în două volume. Inițial nu am înțeles această dorință a scriitoarei de a le împărți, dar bineînțeles cum eram doar un cititor din afara sferei creată de ea în cărți, nu am înțeles de ce a dorit aceasta să facă acest lucru. Dar mă bucur că Simona Stoica mi-a dat șansa să mă lămuresc mai devreme decât m-aș fi așteptat, deoarece mi le-a oferit pentru recenzie. Și pe această cale vreau să-i mulțumesc din nou foarte mult, dar și pentru că, cu ajutorul ei, am reușit să ies în sfârșit din această criză pe care o aveam din cauză că nu mai puteam să citesc nimic. Îi sunt foarte recunoscătoare.

Am așteptat cu mare nerăbdare să încep cartea, și eram foarte curioasă cum va fi în lumea Rephelimilor, dar și mai mult decât atât, ce va reuși să-mi transmită mie – personal – un nou autor. Pentru că am observat mai nou – și aici îmi dau seama că nu am fost atât de atentă pe cât ar fi trebuit cu ceea ce citeam – că fiecare scriitor îmi transmite lucruri diferite față de ceea ce reușesc să-mi dea alții. Și nu neapărat sentimente, sau o învățătură anume, o morală, ci mai mult decât atât; cu greu mă pot exprima în cuvinte, încât să pot să vă descriu acel ceva care mă face să vibrez, să mă exteriorizez în interiorul meu, să simt lava care-mi atinge fiecare parte. Iar această carte a reușit să mă facă să “îndur” această “suferință” cu stoicism și fericire.

În primă instanță – și se pare că iarăși am reușit să o fac pe avocatul implicat cu tot sufletul –, cartea m-a făcut să-mi imaginez lumea ca fiind altfel, prin cap îmi treceau tot felul de idei, îmi apăreau fel și fel de imagini total diferite de ceea ce am dat să găsesc. Și acest lucru este foarte provocator, iar aici mi-am dat seama că pentru mine – cel puțin – titlul nu a implicat-o doar pe Desiree, pe prietenii ei, sau pe Jack când a fost nevoit să se implice într-un anumit lucru. Aici a fost vorba și de cititor, de ceea ce-și va imagina el decum va găsi acea lume, și de cum și-o va percepe ca fiind potrivită pentru el, sau nu. Mi se întâmplă des să-mi imaginez ceva despre conținutul unei cărți, doar din descriere – și presupun că așa se întâmplă la majoritatea cititorilor –, iar de multe ori reușesc să-mi dau seama doar din atât, dar au fost câteva cazuri în care am fost înșelată. Dur și la obiect; fără vreun avertisment anume. Așa s-a întâmplat și în cazul acestui volum, am fost mai mult decât surprinsă să descopăr că majoritatea ideilor mele nu se suprapuneau absolut deloc cu ceea ce avusese autorul în minte. Iar acest lucru nu poate decât să mă facă nespus de fericită și să apreciez cartea și mai mult. Acesta fiind și unul dintre motivele pentru care s-a mai adăugat o stea evaluării.

Chit că am spus mai sus faptul că ceea ce mă face să consider o carte ca fiind bună, nu sunt neapărat sentimentele pe care le transmite, ci mai degrabă acea văpaie, scânteie care te impinge să-ți dorești ca durerea să nu se mai termine, nu pot spune că sentimentele nu-și au un loc important pentru cititor, deoarece aș minți. Iar ceea ce m-a făcut, mai exact, să am anumite trăiri în interiorul meu, întâlnirile – puține, cei drept – dintre Desiree și Jack. Se petrecea o anume tensiune între ei, care mă făcea să mă gândesc la faptul că, ori unul dintre ei va răbufni într-un mod foarte urât, făcând ceva ce mai târziu probabil va regreta, sau se va întâmpla ceva mai frumos. Sunt două firi atât de diferite, încât îți este foarte greu să nu-ți treacă prin cap – cel puțin o singură dată – cum de este posibil să mai aibă puterea să stea unul în preajma celuilalt, rezistând. Exista o anumite tensiune acumulată, pe care, consider că genul acesta l-am mai observant decât în două cărți: seria “Dincolo de moarte” a Adinei Speteanu, dintre Natalia și Andrei, dar trilogia “Grisha” a lui Leigh Bardugo, de data aceasta persoanele fiind Alina și Întunecatul. Și că tot sunt aici, nu am putut să nu observ faptul că Jack Harper ar fi o combinație dintre cele două personaje masculine prezentate mai sus. Viclenia lui Andrei, și acea duritate, și acei fiori reci pe care ți-i dădea Întunecatul ori de câte ori îl citeai. Dar aceste două caracteristici sunt doar pentru a completa – după mine – personalitatea lui Jack, nu pentru a-l face stric o combinație între cei doi. Asemănările sunt doar până la un punct, deoarece acesta îți mai transmite și alt ceva, pe lângă altele, – acel lucru pe care nu cred că l-ar avea multe personaje. Nu știu dacă pot explica exact în cuvinte, dar este ca un fel de furtună, una plăcută, nicidecum care să te sperie. 

Ca acțiune și ca idee, cartea a fost surprinzătoare, scrisă într-un mod foarte plăcut, deloc deranjator, ceea ce m-a făcut să o citesc și așa de repede, deoarece am pus-o vineri pe Goodreads ca fiind cea pe care o citesc momentan, dar de-abia ieri m-am apucat de ea. Prin stilul autoarei mi-am dat seama cu ușurință de faptul că are în spatele ei un bagaj considerabil de cărți citite, și nu orice fel, ci complexe, îndetaliate, care îți pun de multe ori mintea la contribuție. Te fac să găsești mai întâi piesele de puzzle, și mai apoi să încerci să-l și rezolvi; dacă ești îndeajuns de înzestrat cu atenție și pricepere ca să poți să faci legăturile. Așa se întâmplă și în cazul seriei “Rephelimii”, plus că dacă am reușit să spun acest lucru de-abia din prima carte a primului volum, vă dați seama ce se va întâmpla pe parcursul a atâtora. Va deveni o adevărată legendă.

Dar cu toate că per total cartea a fost exact ceea ce îmi place să găsesc în multele pe care le citesc – plus că sunt un mare fan al chestiilor dark, iar acest lucru îl voi îndetalia puțin mai jos –, m-a deranjat ceva care m-a făcut să nu o consider perfectă; acesta fiind și unicul motiv pentru care nu i-am dat maximul de stele pe Goodreads. Menționând acest lucru, sper să nu fie considerat ca fiind spoiler, iar dacă va fi luat ca atare, voi încerca să mă schimb, exprimându-mă într-un mod mai puțin evident. Pe parcursul cărții, Desiree – împreună cu câțiva prieteni – petrec un timp destul de îndelungat într-un anumit loc, care pe mine m-a cam obosit, făcându-mă să trișez puțin și să mă uit mai înainte ca să văd când se va sfârși expediția lor acolo. Au fost multe momente în care  îmi doream să se termine cât mai repede, deoarece simțeam nevoia ca peisajul să se schimbe, chiar dacă scriitoarea a pus între și câteva scene din alte locuri, dar cu diferite personaje. Niciodată nu am dat niciunei cărți vreo notă cu virgulă, deoarece nu am simțit nevoia – am dat plusuri atunci când mi-a ajuns la suflet, dar când a fost vorba de acest lucru, a fost o premieră pentru mine. Chiar nu m-a lăsat inima să nu o fac, deoarece am considerat că acel mic aspect care nu m-a îmbucurat, comparativ cu idea întregii serii și a faptului că am fost surprinsă de multe ori, mi s-a părut – în cazul meu – că un întreg punct lipsă să fie mult prea dur. Așa că sunt foarte tristă că pe Goodreads și Booktopia nu există și jumătăți, ci am fost nevoită să fiu atât de necorectă cu cartea și să-i fac un așa rău. Până acum nu i-am înțeles pe unii cititori pentru această mică revoltă pe care o aveau cu aceste site-uri, fiind supărați că erau nevoiți să le dea încă o jumătate – sau chiar mai mult – în minus, decât meritau. Acum pot spune că-i înțeleg foarte bine, și mă integrez în clubul lor. 

Și că tot voiam să vorbesc puțin de partea dark, când am spus acest lucru nu mă refeream strict la copertă – care, apropo, este una dintre cele mai frumoase pe care am avut ocazia vreodată să le văd –, ci pentru că fiorul pe care ți-l dă atunci când o citești, o face să fie dark. De nepătruns. De la poezia de la început, împreună cu una dintre melodiile celor de la Within Temptation – pentru asta, Simona Stoica a crescut și mai mult în ochii mei, aici ca făcând o paranteză –, i-a dat acest statut din partea mea, și până la ceea ce a adresat ea cititorilor, tot la început. Țin minte că autoarea spusese undeva – dacă nu mă înșel, într-un interviu, și dacă o fac, rușine să-mi fie că am uitat – că scrie poezii, și că nu știe sigur că va vrea să publice un volum cu ele. Dacă se va gândi într-un final să o facă, eu i le voi cumpăra cu cea mai mare plăcere. Am pus mai jos o strofă din ea, și ca să nu fie ceva ce poate nu am voie să scriu, am luat-o pe cea pe care a pus-o pe Goodreads.

„Uiţi ce se întâmplă cu un fluture atras de foc,
Cum zboară lângă flăcări şi îşi face loc
Spre centrul puterii, unde totul e aproape,
Iar viaţa şi moartea devin o fiinţă aparte?”


A făcut în așa fel încât să arate câtă strădanie, câtă muncă a depus pentru ca totul să fie perfect. Nu că ceilalți autori nu ar fi făcut așa, dar am apreciat foarte mult fiecare vers scris atât de frumos, tot acel început în care se adresa cititorului, la fel, într-un mod aparte, personalizat. Dacă nu cartea, măcar începutul sigur îți atinge ceva din tine. Iar pentru cei curioși, și care încă nu știu acest lucru, autoarea lucrează la volumul al doilea al seriei, care se va intitula Capcana, iar eu, chiar dacă încă nu m-am apucat și de partea a doua a primului volum, de-abia aștept să apară și acesta. Măcar coperta, cât de curând, deoarece sunt foarte curioasă să știu cum va arăta. Pur și simplu le ador pe cele două!

Și ca să închei recenzia, ar trebui să vă spun că ar trebui să o citiți. Nu o să vă cer să citiți cartea, deoarece consider că aici nu ține de mine ca să vă determin să o faceți, ci totul depinde de voi, de entuziasmul pe care vi l-a trezit părerea mea cu privire la ea, ci nu îndemnul meu. Dar singurul lucru pe care vi-l pot spune cu toate sinceritatea mea – nu că recenzia ar fi fost o minciună –, este că dacă inima și creierul s-au unit și au ajuns la un acord comun, faceți ceea ce vă dictează cele două împreună, ci nu separat. Dar cert este că eu, una, de-abia aștept să deschid a doua parte a volumului, să mă afund din nou în lumea lui Desiree și a lui Jack, și să văd până la ce punct a reușit să avanseze relația dintre ei doi, dar și prin câte provocări vor mai fi nevoiți să treacă cei din Haven și Wolfcraft. Deja sunt nerăbdătoare să scriu recenzia, chiar dacă habar nu am ce-mi va rezerva acesta. 

*
Citate:
— Orice dorință pe care o ai mai bine ține-o ascunsă chiar și de cei apropiați, decât să regreți pe urmă că măcar ai avut-o.  
Însă trecutul nu dispare niciodată din mintea noastră. Rămâne înrădăcinat în noi și amintirile apar atunci când te aștepți cel mai puțin.

2 comentarii:

  1. Chiar sunt curioasă să citesc și eu volumele astea, eram și până acum, dar având în vedere că ție ți-a plăcut, cred că îmi va plăcea și mie, sau cel puțin sper, pentru că avem cam aceleași păreri când vine vorba de cărți. O să ajung și eu la ea curând :)
    Lectură plăcută în continuare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, mi-a plăcut foarte mult. Plus că am ajuns la pagina o sută și ceva din a doua parte a primului volum, și devine din ce în ce mai interesant. :) Sper să-ți placă și ție.
      Îți mulțumesc. La fel.

      Ștergere