sâmbătă, 29 noiembrie 2014

Gaudeamus 2014


                                Am revenit și eu cu o postare nouă după o lună de absență, îmi cer mii de scuze, dar îmi e foarte greu să mă împart cu școala și cu cititul. Iar să mai scriu și pe blog, timpul liber a devenit aproape inexistent. Cu acest prilej vreau să-mi cer scuze persoanelor pe care le urmăresc, că nu am mai trecut de multă vreme pe paginile lor, dar și celor care îmi urmăresc mie blogul. O să încerc să-mi modelez altfel programul, acum că vine vacanța de iarnă, și îmi permit să-mi iau mai mult timp pe care să-l folosesc cum îmi doresc eu.

Dar revenind la subiectul principal al acestei postări. Având în vedere că Târgul de carte Gaudeamus s-a terminat acum o săptămână, și cum eu am dat o raită pe acolo fără a pleca cu mâna goală, m-am gândit să fac și eu, într-un final, o postare legată de acest eveniment și de cărțile pe care am reușit să mi le achiziționez. În primul și în primul rând, cei care nu pot sta nici măcar o săptămână fără a-și cumpăra o carte – în ciuda faptului că au adunat în biblioteca personală o sumedenie de cărți care așteaptă a fi citite , își pot imagina cât de mult am așteptat eu acest târg. Cu toate că nu prea am reușit să-mi îndeplinesc obiectivul, și anume să nu-mi mai cumpăr nimic până ce biblioteca mea nu se va mai împuțina cu cărți necitite, tot am reușit, pe ici pe colo, să-mi mai cumpăr câte ceva. Dar acest târg îl aștept de când s-a încheiat Bookfestul, și anume de pe la începutul verii. Deci, vă dați seama ce perioadă lungă este între cele două evenimente!

Eu am ajuns la Gaudeamus sâmbătă, și cu toate că mă așteptam să văd multă lume la târg, nu credeam că va fi chiar atât de multă înghesuială, încât să nu ajung să pot trece pe la toate editurile la care mi-am dorit să merg. Singurele la care am ajuns – într-un final – au fost cele la care cărțile lor au fost pe lista mea principală, și anume Editura Trei, Nemira, Herg Benet și Tritonic, de la cea din urmă am plecat ușor tristă deoarece nu am reușit să-mi cumpăr cartea dorită. Cel puțin până să ajung la Editura Herg Benet mi-a luat cel mai mult, deoarece se afla și la etaj, și cum era îmbulzeală, m-a derutat ușor drumul. Cum am spus mai sus, Editura Tritonic m-a făcut să plec de la standul lor ușor dezamăgită, deoarece eu am ajuns la ei cu gândul de a-mi lua Îngeri de gheață, al treilea volum al seriei "Dincolo de moarte" de Adina Speteanu, iar acolo nu mai era. Și cum am uitat să o întreb pe fata de acolo dacă ziua următoare vor mai aduce de la editură, le-am trimis un mesaj pe pagina lor imediat cum am ajuns acasă, dar nu mi-au răspuns. Nici măcar până în ziua de azi. Eu aș fi fost dispusă să fi mers din nou duminică la târg ca să o cumpăr, dacă îmi răspundeau la mesaj, dar cum nu au făcut-o, astfel neștiind dacă vor mai exista sau nu exemplare, nu m-am mai dus. Îmi doream foarte, foarte mult acea carte, poate mai mult decât unele pe care le-am cumpărat de la Gaudeamus, deoarce, în primul rând seria îmi este foarte dragă, și în al doilea rând, în librării se găsește foarte greu. 

Mai jos am făcut lista cărților pe care mi le-am cumpărat și de care sunt foarte fericită, mai ales că fiecare copertă parcă a avut un contrast foarte frumos cu celelalte. Eu până să ajung acasă și să mi le așez frumos una peste alta, nu mi-am dat seama de acest lucru. M-a făcut să zâmbesc și mai mult când am observat cât de bine dădeau toate. Mergând mai departe, voi povesti câte ceva despre fiecare în ordinea în care apar în imagine, și mai exact de jos în sus. Așa cum voi face, probabil, la fiecare teanc pe care îl voi crea de la târgurile de carte, cu ajutorul, bineînțeles, al cărților.

                                * * *
1. Regatul Furtunilor, al doilea volum al trilogiei "Grisha" de Leigh Bardugo. Ei bine, această carte am așteptat-o de când am reușit să termin primul volum. Mi-a plăcut atât de mult, încât cu greu am rezistat ispitei de a nu-l cumpăra pe acesta imediat cum a apărut. Și bine am făcut, totuși, deoarece Editura Trei mi-a făcut o mare surpriză când a scăzut-o din preț cam cu o sută și ceva de mii, dacă nu mă înșel. Oricum, a fost prima pe care am citit-o din cele pe care mi le-am cumpărat, am terminat-o luni, și sper ca mâine, sau cel târziu luni, să-i fac o recenzie. De-abia aștept să-mi exprim părerea, deoarece mi-a plăcut la nebunie.


2. Războiul pulberii negre, al treilea volum al seriei "Temeraire" de Naomi Novik. Pentru cei care mi-au urmărit blogul de la început, sunt sigură că nu mai este nimic nou când spun că este seria mea preferată, și sunt atât de entuziasmată că am pus, în sfârșit, mâna și pe ultimul volum publicat de cei de la Nemira, încât nu vă pot explica în cuvinte cât de mult mă bucur. Pentru utilizatorii care încă nu sunt pe deplin convinși, sau sunt curioși de această serie, la recenzii am cele două păreri ale mele cu privire la celelalte două volume. Și AICI am pus o mică prezentare a minunatei serii cu dragoni. Sper ca cei de la Nemira să se gândească să publice și celălalt volum, deoarece acesta a apărut la ei în 2013, și ar cam fi cazul să mai vină cu unul. Oricum, cred că până vor reuși să publice toate cele nouă volume, voi mai avea de așteptat o perioadă destul de lungă.

3. Rezervația unicornilor, al treilea volum al trilogiei "Sânge satanic" de Cristina Nemerovschi. Aceasta este a doua și ultima carte pe care am citit-o din cele cumpărate, deoarece eram foarte curioasă să descopăr cum se va încheia povestea lui M. Mi-a plăcut mult finalul, și cu toate că spusesem eu într-o postare faptul că M. e dat dracului de șmecher ce e – nu că nu ar fi fost și în acest volum –, dar aici mi-a atras mai mult atenția A. Mi-a plăcut atât de mult de el, încât de multe ori îmi doream cu disperare să văd cum ar arăta el dacă nu ar fi un personaj fictiv. Pentru mine, el a ieșit cel mai mult în evidență în Rezervația unicornilor, și pot să spun că este personajul meu preferat din toată trilogia. 

4. Păpușile de Christina Nemerovschi. Acesta este ultimul volum publicat de către autoare, și cum personajele din "Sânge satanic" mi s-au părut cum nu se poate mai potrivite ca să descrie prin gândurile lor România în care trăim, nu mă îndoiesc că aceste păpuși nu vor face același lucru. Pe lângă povestea ce se ascunde în spatele lor. Poate vor săpa chiar și mai adânc, iar acest lucru mă face să-mi doresc să mă apuc cât mai repede de ea, și să-i fac și recenzia, deoarece dacă nu am reușit să o fac la "Sânge satanic", la aceasta și la următoarele pe care mi le voi cumpăra, cu siguranță vor exista aici. Plus că din câte mi-a fost relatat din descriere, cele două personaje vor reuși să mă ademenească într-o lume în care ceea ce-și doresc ele este cu mult mai greu de îndeplinit, atât cât țara în care se află este cu o sută de ani în urmă ca mentalitate. O provocare pe care Cristina Nemerovschi ne-a pus-o în față tuturor celor care știu cum ar trebui să gândească un om modern, ce trece peste barierele de gândire atât de învechite, pe care încearcă să ni le îndese în gât societatea bolnavă în care trăim.

5. Cum a ars-o Anghelescu o lună ca scriitor de succes de Cristina Nemerovschi. Am reușit să-mi iau trei cărți de această autoare, una mai diferită decât alta, dar și asemănătoare într-un alt mod, iar eu de-abia acum mi-am dat seama de faptul că acestea ascund în fiecare un subiect legat de ironie, realitate și viață. Anghelescu se încadrează într-o categorie pe care nu toți știu să o privească ca atare, ademenind prin coperta ingenioasă să privești tot sarcasmul și pamfletul ce se ascunde sub o mască de gaze. Niște gaze ce te-ar putea ameți după ce Anghelescu și-a ars-o o lună ca scriitor de succes. M-am gândit să o citesc în perioada sărbătorilor, și am ajuns la concluzia că numai atunci o pot savura cum trebuie, deoarece o doză bună de umor o primești numai atunci când știi să o savurezi. Adică în liniște, nedarajat de nimeni. 

6. Abonatul nu poate fi contactat de Cristina Andrei. Ei bine, pot spune că această carte este singura despre care nu am avut nimic cunoscut. Iar aici mă refer la faptul că nu știam nimic de dinainte despre ea, ci a fost pur și simplu ceva ce nu a fost plănuit de acasă. Nu am dat mult pe ea, decât douăzeci de lei, și pot spune că are ceva pagini, aproape patru sute. De ar fi să mă dezamăgească, ceea ce mă cam îndoiesc din moment ce este apărută la Nemira, iar această editură este printre preferatele mele, nu m-ar afecta foarte mult. Dar sper, totuși, să nu o facă. Iar din ce am reușit să observ din ușoarele răsfoiri, nu ar prea avea șanse să o facă.

7. furtună pe windhaven de George R. R. Martin și Lisa Tuttle. Da, altceva decât "Urzeala tronurilor" scris de Martin. Sinceră să fiu, când am văzut pentru prima oară cartea în Cora, m-a atras foarte mult imaginea de pe copertă, acea fată cu aripi, decât faptul că este scrisă de acesta. Dacă mă credeți, nici măcar nu am observat în primă fază că este scrisă de el, cu toate că numele lui este uriaș pe copertă, față de cel pe care-l poartă cartea. Dar cum îmi place stilul lui, sunt sigură că mă va atrage și cartea în sine.

* * *
Acestea ar fi cam toate cărțile pe care mi le-am cumpărat de la Gaudeamus, un număr destul de frumușel, și cu toate că mai am o mulțime încă necitite, sper să reușesc să le lecturez pe majoritatea cât de curând. Cu toate că sunt ocupată cu școala până peste cap.

Și ca să închei cu Cristina Nemerovschi, deoarece de la ea am cumpărat cele mai multe cărți, se pare că scriitoarea a reușit să mă facă să-mi creez un tablou în care păpușile privesc așezate pe unicornii din rezervația lui M., cum Anghelescu și-a ars-o o lună ca scriitor de succes. Și poate chiar și mai mult.