vineri, 19 septembrie 2014

#5: Primele 100 de cuvinte – "nu pleca..." de Douglas Kennedy

Și uite că s-a dus și prima săptămână de școală, weekend-ul a venit, în sfârșit, dar din păcate va pleca foarte repede. Bine, nu pot spune că am avut o primă săptămână grea, mă pot simți o norocoasă că nu am primit teme de pe acum, așa cum am văzut la alții. Și cum am dispus de acest timp liber – înaintea chinului de va urma –, mi-am propus să mi-l folosesc citind. Am reușit să termin două cărți pe care le aveam în fromat pdf de la Libertatea pentru femei din categoria Iubiri de poveste, pentru că, ei bine, uneori e bine să te mai delectezi și cu astfel de cărți romantice. Pe mine mă relaxează deoarece sunt lecturi lejere, și chiar dacă aș fi putut să mă fi îndreptat spre ceva mai complex, din moment ce am dispus de timp liber, am zis să nu. Nu știu de ce. Revenind, cum am spus, am citit două cărți ce fac parte din duologia Surorile Fairleigh, mai exact Un sărut de neuitat și O noapte compromițătoare, de Teresa Medeiros. Nu le-am făcut recenzie deoarece nu mi s-au părut extraordinare sau nu mi-au displăcut; cum am spus în postul cu Sfârșit de vacanță! + altele, nu voi mai putea să stau să scriu recenziile la toate cărțile pe care le-am citit, ci doar la cele care se încadrează în categoria: foarte bune și dezamăgitoare. Dar au fost drăguțe, și dacă veți vrea să le citiți, nu cred că nu o să vă placă. 
Trecând peste, deoarece am vorbit deja foarte mult, cartea din această vineri este nu pleca... de Douglas Kennedy, un roman care mie mi-a plăcut extraordinar de mult, ceea ce m-a făcut să-i dai 5 stele din 5 pe Goodreads, dar cu plus aici. V-o recomand cu toată inima, deoarece eu consider că nu aveți nimic de pierdut dacă o citiți. Recenzia pentru cei interesați.

   "În cea de-a treisprezecea aniversare a zilei mele de naștere, am făcut un anunț:
   — Nu o să mă mărit niciodată și nici n-o să am copii.
  Îmi aduc aminte cu precizie când și unde am dat glas acestei declarații: pe la șase seara, într-un restaurant de la intersecția străzii West 63 cu Broadway. Ziua cu pricina era 1 ianuarie 1987, iar eu am lăsat să-mi scape respectiva afirmație la scurtă vreme după ce părinții mei începuseră să se certe, Ațâțat de alcool și de un număr impresionant de resentimente adânc ascunse, scandalul a luat sfârșit în clipa în care mama..."

Voi ce ați mai făcut săptămâna aceasta? Cum a decurs prima după începerea școlii, și aveți parte de noi profesori duri și înfricoșători? Deoarece eu am avut ghinionul să dau peste doi.