luni, 15 septembrie 2014

Subiectul discuției: Sfârșit de vacanță! + altceva

Aveam în plan de multă vreme să scriu această postare, deoarece am simțit nevoia să împărtășesc cu anumite persoane unele din gândurile care au început să mă macine puțin, dar și ceea ce s-a mai întâmplat în decursul acestei veri. Ca o mică recapitulare, ca să zic așa. În mod normal trebuia să o postez de aseară, dar au intervenit altele, după nu am mai avut chef, și într-un final mă gândeam să renunț din a o mai pune aici. Dar cum în momentul ăsta am parte de o anumită liniște – genul acela în care nici măcar musca nu se aude –, m-am gândit că este cel mai bun prilej. Dacă vă veți gândi să citiți până la capăt ceea ce voi scrie în continuare, sper din tot sufletul să nu fiți plictisiți. Chiar nu vreau să enervez pe nimeni!

Cum titlul vorbește despre sfârșitul vacanței care, după părerea mea aceste luni au trecut mult prea repede, am să încep mai întâi prin a vorbi despre ceea ce am reușit – sau nu – să fac în această vacanță. Pot spune că a fost una dintre cele mai interesante pe care le-am avut de mulți ani încoace. De-asta și am spus că mi s-a părut că parcă s-a scurs într-un ritm mult prea accelerat. Am reușit să-mi îndeplinesc cam 80% din ceea ce mi-am propus, în principal să reușesc să scriu și să citesc mai mult, dar și să practic alte activități. M-am bucurat mult că am dat peste anumiți autori care m-au impresionat foarte mult, că mi-am găsit o carte preferată în acest an, și anume Tess d'Urberville de Thomas Hardy (recenzia) dar și o serie, Temeraire de Naomi Novik. Recenziile primelor două volume: aici și aici, pentru cei interesați. Am avut prilejul să citesc și mai multă literatură română, multe dintre cărți fiind de la editura Herg Benet, nici măcar una reușind să mă dezamăgească. Recomand cu mare căldură această editură care reușește să publice cărți cu subiecte foarte interesante. Spre marea mea bucurie am reușit să scriu chiar mai mult decât mi-am plănuit la mica mea povestioară, ceea ce nu a reușit decât să mă bucure și să-mi dea mai mult încredere în mine – ca să zic așa – pe acest plan. Și cu toate acestea, cred că m-a ajutat enorm de mult și faptul că majoritatea capitolelor pe care le-am scris au fost create cât am fost la bunici. Aerul, liniștea de acolo și faptul că nu prea aveam ce face – chiar dacă o tot rugam pe bunica să-mi dea ceva de făcut, nu prea avea ce să-mi dea din moment ce mama era prin preajmă mai tot timpul. Dar să nu înțelegeți că am fost vreo leneșă care nu a făcut mai nimic, ci am stat două săptămâni doar cu nasul lipit de ecranul laptop-ului! Unu, pentru că mi-aș fi stricat de tot ochii, și ar fi fost o risipă de timp să stau numai în casă, când afară era așa de frumos, și doi, tot am ajutat-o pe bunica. Ha-ha! Bine, nu cât mi-aș fi dorit, dar cel puțin nu m-am simțit prost știind că nu am făcut nimic folositor pentru casă.

Dar vacanța s-a dus, și asta e foarte nasol pentru mine – poate și pentru alții care se află în stagiul meu –, deoarece de astăzi am intrat timidă și înspăimântată în clasa a doisprezecea; un număr de care îmi e, nu frică, ci groază. Sunt înspăimântată de-a dreptul de acest an școlar! Iar ca cireașa să fie și mai moțată, diriginat noastră – foarte drăguță de- altfel –, a mai băgat și ea niște cuvințele pe acolo cum că este ultimul an în care nu va trebui să ne facem grijă de ziua de mâine, în care părinții încă ne mai dau bani pentru cheltuială, dar și altele. Bine, pe mine nu mă înspăimântă chestia asta, deoarece asta este ceva neadevărat, și cu toate că înțeleg că nu mai pot sta pe banii părinților mult  oricum intenționez serios să mă angajez după ce termin anul acesta, sper, cu bine –, știu că nu este nimic adevărat. Că ei mă vor ajuta în continuare, dar și că ei îi place, uneori, să ne înspăimânte. Și să nu o fac să pară o persoană rea în ochii voștri, voi spune că ne-a zis și faptul că, cu toate că va fi un an foarte greu din punct de vedere al învățatului –, va fi și unul foarte frumos în acelai timp. Aici pot să-i dau dreptate deoarece, în general ultimul an, fie el de liceu sau de școală generală, dar și facultate, au fost cele mai frumoase. În fond, după te desparți de toate acele lucruri, și nu va mai fi la fel.  

Oricum, mie nu îmi e frică de faptul că după anul acesta nu va fi deloc la fel, sau că mă despart de colegi, ci de învățat. Nu îmi e frică se învăț, ci doar că va fi foarte, foarte mult, se vor acumula multe, profesorii ne vor presa cu tot felul de teme, proiecte și alte lucruri care nu mă vor ajute. Adică, sunt sigură că în loc să ne lase mai moale – și aici mă refer la cei la care nu vom da Bac-ul, sau vreo competență orală sau digitală –, ne vor sâcâi, zicând că este de datoria noastră să învățăm la tot ce ni se dă. Și pe lângă asta, va trebui să dau și un atestat, și chiar dacă nu este obligatoriu, tot voi dori să-l fac deoarece cine știe cum mă va ajuta în viitor. Și acolo voi avea mult de muncă. Noroc că-l voi da cu un profesor foarte bun, care ne va ajuta foarte mult, și va fi lângă noi când vom aveam nevoie. Dintre toate cele trei examene (română, matematică și geografie), cel mai frică îmi este – bineînțeles – la matematică. Și aici nu e vorba de faptul că nu pricep și sunt bătută în cap, ci mă refer la siguranța aia pe care o ai, cum că după ce rezolvi exercițiile și zici că le-ai făcut bine – adică ești perfect convins că așa e –, te trezești că ai făcut de fapt o tocană amestecată numai cu prostii. Sper, totuși, ca atunci când voi scăpa de toate aceste obstacole, să pot spune sus și tare că sunt om cu Bac. Bine, să-l iau dar și cu o notă bună, că dacă-l iau cu șase, nu-i deloc în regulă. Plus că nu-mi doresc deloc să-mi dezamăgesc părinții, chiar deloc!

Așa că anul acesta fiind mai strâmtorat în timp liber, nu cred că voi apuca să postez foarte des pe blog, dar odată pe săptămână mai mult ca sigur o voi face, deoarece trebuie să pun în fiecare vineri Primele 100 de cuvinte. Poate o voi face și de două ori, cine știe, când voi termina vreo carte și-i voi scrie recenzia, dar și ceea ce-mi voi mai cumpăra, doar că la sfârșit de lună. Și venind vorba de acest aspect; cred că nu voi posta recenzii chiar la toate cărțile pe care le voi citi, ci doar la cele care, ori mi-au plăcut mai mult, ori m-au dezamăgit. Dar cert este că nu voi renunța la blog, așa-mi propun eu, să mă lupt și cu dinții ca să-l țin activ pentru voi, cei care mă urmăriți. Cu serialele, ei bine, nu pot spune că în vacanța asta m-am omorât cu ele, de fapt, nu m-am mai uitat la nici unul. Și să-mi fie rușine, deoarece am rămas în urmă cu două pe care le urmăream foarte înflăcărată, și anume White collar și Sons of Anarchy. Dar dacă ar fi să am timp liber și să vreau să le continui, cred că acestea, plus Game of thrones, vor fi singurele pe care le voi urmări în acest an. 

Și ca să închei cu plăvrăgeala aceasta kilometrică – deoarece sunt sigură că v-am plictisit de moarte –, vreau să le urez tuturor un an nou școlar plin de note mari, plin de bucurii și realizări. Pentru toți cei care încă mai învață; generală, liceu, și chiar și facultate. Norocoșilor! Încă două săptămâni de leneveală. Bucurați-vă cu mult drag de ele! :)

MULȚUMIRI: Cu acest prilej aș vrea să le mulțumesc foarte mult celor care mi-au făcut leapșa, mai exact Back to school (2014-2015). Nici nu știți cât de fericită am fost când am văzut ce număr mare de persoane s-au gândit să răspundă la întrebări! Sunteți minunați cu toții!