vineri, 12 septembrie 2014

#4: Primele 100 de cuvinte – "Marile speranțe" de Charles Dickens

Am revenit cu postarea, ca în fiecare vineri – doar că de data aceasta am cam întârziat cu ea, din cauza lipsei de chef. Dar nu m-am lăsat până ce nu am postat-o, chit că nu știu ce am de la un timp, cred că se datorează faptului că mai sunt două zile și începem școala. Mi-am pierdut tot cheful din orice, iar acest lucru se poate observa prin fapul că – nu-mi vine să cred și sunt șocată totodată – de o săptămână și ceva mă chinui să termin Tronul de Jad, al doilea volum al seriei "Temeraire." Sunt foarte nervoasă pe chestia asta, deoarece eu speram să o termin de citit în cel mult două zile, deoarece cartea e super faină. Iar faptul că m-am lungit cu ea atât, nu face decât să mă enerveze și mai tare. Urăsc efectiv când intru într-un colaps din ăsta, când nu am chef de nimic, și pierd zile zăcând ca o legumă. Sper să-l termin până duminică, deoarece vreau să-i fac cât mai repede recenzie, și chit că mai am pe puțin o sută de pagini, nu promit nimic. Trecând peste, am ales de data aceasta o carte pe care încă nu am citit-o, mai exact Marile speranțe de Charles Dickens, și am auzit că ar fi una dintre acele multe cărți pe care ar trebui să le citească un tânăr în perioada adolescenței. Nu știu dacă e adevărat, dar oricum habar nu am când mă voi apuca de ea. Din păcate.

* * * 
   "Numele meu de familie, după tată, fiind Pirrip, iar numele meu de botez fiind Philip, limba mea de copil mic n-a reușit să pronunțe din acestea două nimic mai mult și mai deslușit decât Pip. Și, pentru că îmi ziceam Pip, tot Pip mi-au zic și ceilalți.
   Dacă spun că Pirrip este numele de familie al tatălui meu, îmi întemeiez afirmația pe piatra lui de mormânt și pe spusele surorii mele – doamna Joe Gargery, măritată cu fierarul. Cum nu mi-am văzut niciodată tatăl sau mama, nici vreun portret al vreunuia dintre ei (căci au trăit cu mult înainte de..."