marți, 22 iulie 2014

"Circul nopții" de Erin Morgenstern


Descrierea: Circul soseşte fără veste. Fără înştiinţări, fără afişe lipite pe stâlpi sau panouri. E pur şi simplu acolo unde ieri nu era nimic.

Sub cupola corturilor nocturne, în dungi albe şi negre, te aşteaptă însă o experienţă cu totul unică, o sărbătoare a simţurilor – poţi să te pierzi într-un labirint de nori, să rătăceşti prin meandrele unei grădini luxuriante construite din gheaţă, să priveşti uimit la contorsionista tatuată care se strecoară într-o minusculă cutie de sticlă şi să te îmbeţi cu miresmele de caramel şi scorţişoară ce adie ameţitor prin aer.

Bine aţi venit în Le Cirque des Rêves! Însă, în spatele norilor de fum şi al oglinzilor, se derulează o competiţie crâncenă – un duel între doi tineri magicieni, Celia şi Marco – an trenaţi încă din copilărie să concureze într-un „joc” implacabil de către maeştrii lor misterioşi. Necunoscută celor doi, aceasta este însă o confruntare din care doar unul dintre ei va reuşi să iasă învingător, iar circul este scena pe care se desfăşoară o bătălie cumplită a imaginaţiei şi voinţei.
Dar când o dragoste profundă, pasionată şi magică se înfiripă între cei doi protagonişti, bătrânii lor maeştri trebuie să intervină, iar consecinţele vor fi periculoase pentru toţi cei implicaţi.
Recenzia: În sfârșit am reușit să citesc și eu Circul nopții! Eram tare curioasă de această carte, ținând cont de faptul că mai oriunde dădeam peste ea, era lăudată și apreciată pentru conținutul ei foarte diferit. Am reușit să o termin ieri, dar din cauza faptului că am fost puțin ocupată, am amânat recenzia pentru astăzi. Mă așteptam să îmi placă ceea ce voi citi, deoarece descrierea dar și ce mai aflasem de la alții, m-a convins că nu voi regreta dacă îmi voi lua din timpul pe care-l am pentru cărți, și să-i dau o șansă. Dar, sincer, vă spun cu mâna pe inimă, nu mă așteptam să-mi placă atât de mult și să o găsesc atât de interesantă și captivantă. Acum înțeleg de ce este așa de apreciată; cartea asta mustește a magie și a lucruri greu de explicat în cuvinte.

Autoarea a reușit să ne scoată la iveală o poveste cum nu am fost dată să mai citesc vreodată. A dat o altă față circului, una mult mai captivantă. Încăractă de iluzii, experiențe pe care orice copil își dorește să aibă parte, deoarece Circul nopții, pe lângă faptul că nu era un circ oarecare, deschizându-se noaptea și închizându-se de-abia în zori, te făcea să devii dependent de el. Pur și simplu, intrând chiar și pentru o singură dată în interiorul doar unui dingur cort, deveneai pract vrăjit de tot ceea ce găseai înăuntru. Fiecare ascundea ceva inedit, nemaivăzut de ochii lumii.  

Ceea ce mi-a plăcut mult la poveste a fost faptul că scriitoarea a reușit să aranjeze capitolele, în așa fel încât să se lege foarte frumos între ele. Dar și felul cum scrie m-a captivat foarte mult, deoarece am reușit să parcurg foarte ușor cartea, și parcă intrasem într-o transă cât timp o citeam. Cu toate că mi-a luat cam mult să o citesc din cauza faptului că de la un timp nu prea am chef de nimic, au fost unele seri în care preferam să mă reapuc de ea și pe la unsprezece-douăsprezece noaptea. Și când o citeam atunci, parcă starea pe care o aveam era și mai puternică.

Am fost surprinsă să descopăr că nu prea a avut cine știe ce acțiune, adică mă ateptam să dau peste mai multe răsturnări de situație sau lupte cu magie între cei doi protagoniști. Și că veni vorba de aceștia doi – Celia și Marco –, cei care îi antrenau mi se păreau atât de diferiți unul de celălalt. Eu nu l-am suportat absolut deloc pe tatăl Celiei, deoarece felul cum se comporta cu aceasta îmi dădea impresia că pentru el ea nu însemană nimic, și felul cum o trata uneori îmi provoca repulsie. Pe cealaltă parte, coordonatorul lui Marco era mult prea idiferent cu acesta și-l lăsa mai mereu singur, să se descurce fără el. Dar aici am înțeles modul cum se comporta cu el, și l-am tratat ca atare.

Dintre toate personajele – care au fost într-un număr destul de mare –, preferatul meu a fost Widget, deoarece darul pe care-l avea acesta mi s-a părut cel mai fascinant. Nu voi spune care este acesta, deoarece personajul și-ar pierde din farmec din cauza asta, dar cert este că nu ai cum trece cu vederea peste tot ceea ce putea face. Oricum, fiecare personaj în parte a fost interesant în felul lui propriu. 

Nu știu ce-aș mai putea spune, dar cert este că această carte mi-a plăcut nespus de mult, și nu oriunde poți găsi o astfel de lectură. O recomand tuturor, tineri și bătrâni, începători sau experimentați în ale cititului, deoarece această carte nu are o vârstă anume. E un roman plin cu lucruri noi, o experiență prin care ar trebui să trecem cu toții. Superbă! 

Și îmi cer scuze că recenzia este atât de scurtă, dar nu cred că are nevoie de cuvinte popoase pentru a vă demonstra că merită citită.
*  

Citate:
— Oamenii văd ceea ce doresc să vadă. Și în cele mai multe cazuri, ceea ce li se spune să vadă.  
— Secretele au putere, începu el. Iar acea putere scade dacă sunt împărtășite, așa încât e bine ca ele să fie păstrate, chiar bine păstrate. Dacă împărtășești secrete, secretele reale, cele importante, chiar și numai unei singure persoane, ele se vor modifica. Dacă le scrii, e chiar mai rău, deoarece nimeni nu poate spune câți ochi le-ar putea vedea notate pe hârtie, oricât de atent ai fi. Așa încât cel mai bine e să ții secretele pentru tine atunci când le ai, spre binele lor, dar și al tău.  
— Dragostea e ușuratică și trecătoare, continuă Tsukiko. Rareori poate servi drept o bază solidă pentru deciziile pe care le iei, în orice joc.
***
Probabil că ar fi existat mai multe citate în carte, de fapt sunt sigură că mai sunt, dar fiind atentă la ceea ce se întâmpla, cred că am mai sărit peste ele. Trecând peste, am început să citesc Seraphina de Rachel Hartman, deoarece încă îmi este dor să mă mai aflu în lumea dragonilor. Temeraire încă mă face să plâng. Oricum, nu cred că o voi termina până la sfârșitul săptămânii, deoarece voi fi ocupată cu plecarea. Dacă nu, tot îi voi face o recenzie la final, ei și celorlalte cărți pe care mi le voi lua la bunici: Jane Eyre, Domnișoara Christina de Mircea Eliade, Cu cât merg mai repede cu atât sunt mai mică de Kjersti Skomsvold, trilogia Stăpânul inelelor împreună cu Silmarillion, și cred că și Jocurile destinului de Douglas Kennedy pe care trebuia să o termin de mult.