duminică, 8 iunie 2014

"nu pleca..." de Douglas Kennedy


Romanul nu pleca... poate fi comandat de pe site-ul editurii Trei

DESCRIEREA: În noaptea celei de-a treisprezecea aniversări a sa, Jane Howard a făcut un jurământ în fața părinților ei severi: nu se va mărita niciodată și nu va avea copii. Însă viața, după cum va descoperi Jane, este profund întâmplătoare. Mulți ani mai târziu, e profesoară în Boston și îndrăgostită de un bărbat strălucitor și excentric pe nume Theo. Apoi Jane rămâne însărcinată. Maternitatea se dovedește a fi o surpriză extrem de bine-venită, însă când o răsturnare devastatoare de situație îi dă peste cap existența, nu are de ales decât să fugă de tot ce știe și să părăsească lumea. Tocmai când s-a hotărât să renunțe la viață, dispariția unei tinere fete o scoate din inerție și o face să pornească într-o căutare obsesivă a unui soi de izbăvire personală. Convinsă că știe mai multe despre caz despre poliție, este obligată să ia o decizie: să stea ascunsă sau să scoată la iveală un adevăr cumplit?

RECENZIA: Ca să o iau cu începutul, vreau să-mi cer scuze că am întârziat cu această recenzie – îmi doream de foarte mult timp să o scriu și să împărtășesc cu voi impresiile pe care mi le-a lăsat mie această carte, dar până acum două zile, nu am avut timp să fac aproape mai nimic din ce-mi doream. Mai am o săptămână de școală; acele cinci zile de relaxare și două săptămâni de practică, și mă las în voia plăcerilor pentru câteva luni. 

Pot spune, în modul cel mai serios cu putință, că această carte efectiv mi-a întrecut așteptările în toate punctele de vedere. În primul rând, nu cred că voi da un spoiler dacă dezvălui faptul că, după părerea mea, descrierea te duce cu gândul total la altceva. Eu când am citit-o în magazin, îmi imaginam cam ce se va întâmpla în carte, dar am fost surprinsă să văd că desfășurarea acțiunii a fost altceva decât credeam eu. Bine, toți sunteți de acord când spun că un autor care știe să surprindă plăcut cititorul, ducându-l într-o altă lume decât cea pe care credea el că va păși, este un scriitor ce știe să te facă să citești cu mai mult entuziasm. Te surprinde.

Chiar dacă nu pleca... este prima carte citită a lui Douglas Kennedy, pot spune că m-am îndrăgostit iremediabil de stil lui de-a scrie. Eu când văd o carte cu multă descriere, multe detalii oferite, îmi dau seama că autorul respectiv chiar a pus mult suflet când a conceput acea poveste. Nu că ceilalți scriitori nu o fac din plăcere – majoritatea –, dar eu așa gândesc. Cum alți cititori sunt înnebuniți să aibă toate cărțile lui John Green în bibliotecă, așa eu am devenit complet maniacă după cărțile lui Douglas Kennedy. Și nu spun doar pentru că i-am citit o singură carte, dar cum s-a văzut în postarea "Bookfest 2014", mi-am achiziționat și Jocurile destinului, o carte mult mai groasă. E la fel de interesantă ca și aceasta – cel puțin din cele fix 100 de pagini pe care le-am citit – doar că, fiind atât de voluminoasă, necesită timp neîntrerupt pentru a o citit, așa că m-am gândit să o las mai spre sfârșitul lui Iunie, și să mă apuc de Specimenul.

Nu vreau să o mai lungesc mult fără să nu spun ceva strict despre subiectul romanului. Bineînțeles, în carte este vorba despre o tânără, Jane Howard, care într-o zi s-a gândit să-și înștiințeze părinții în legătură cu o decizie pe care a luat-o, și anume că nu se va căsătorii și nu va avea copii niciodată. Nu voi spune ce s-a întâmplat în ziua respectivă după dezvăluirea deciziei, dar cert este că, într-un fel, acest lucru chiar i-a schimbat viața ei, dar și familiei acesteia. 

În prezent, Jane, absolventă a facultății de la Harvard, duce o viață nu foarte neobișnuită, în afară de un anumit lucru. Avea o relație de patru ani cu profesorul care o ajuta să-și dea doctoratul în domeniul literaturii; mai exact profesorul David Henry. După încheierea relației într-un mod nu foarte plăcut, aceasta se gândește să-și schimbe total viața, și se angajează în domeniul financiar. Lucrurile nu merg deloc bine acolo, și acest lucru se datorează unor probleme din trecut, așa că este nevoită să plece. 

Mult mai târziu îl întâlnește pe Theo, un maniac al filmelor, și când spun maniac, vorbesc cât se poate de serios. Adică, omul a strâns 5.765 de fișe pentru fiecare film pe care l-a văzut, ținând cont că a vizionat în jur de 300 de filme în fiecare an. Tipul știa tot ce ținea de orice gen de film și toate câte se puteau cunoaște în domeniul cinematografiei. Acest lucru m-a cam înspăimântat puțin, deoarece dădea impresia în fiecare conversație pe care o avea cu Jane că ar fi drogat, mult prea entuziasmat despre cum povestea ceea ce-i plăcea și ce nu în filmul respectiv.

Jane, pe tot parcursul romanului, a dat dovadă de mult caracter, putere de sine și tărie să treacă peste toate necazurile în care a intrat. Mi-a plăcut mult de ea, mi s-a părut o persoană care ar putea face față în tot ce i s-ar năzări la orizont. A fost un personaj foarte fascinant, și cred că fiecare cititor ar descoperi în această tânără lucruri speciale, ce doar ei le-ar observa. 

Nu am vrut să spun foarte multe despre desfășurarea acțiunii, și de-asta descrierea făcută de mine este, oarecum, haotică. Ar fi păcat să dezvălui mai multe, în loc să vă las pe voi să descoperiți. Cert este că nu veți regreta deloc dacă o citiți. Cartea este una care te pune pe gânduri într-un mod cât se poate de serios, deoarece are ca obiectiv viața omului, și modul cum reușește acesta să treacă peste necazuri. Cum scrisese o tânără acum ceva timp pe blogul ei, ceva ce chiar mi-a plăcut și nu am putut să nu-l pun și aici: 

"Douglas Kennedy este unul dintre autorii mei preferaţi fiindcă „vorbeşte” în primul rând (serios) despre sentimente şi relaţii - de familie, femeie-bărbat. Consecinţe dintre cele mai neaşteptate.
Analizele lui psihologice sunt profunde, lovesc.
Devii una (unul) cu personajele principale, FEMININE de obicei.
Nu rămâi indiferent.
Douglas Kennedy te pune pe gânduri." (blogul ei este aici

Nu se sfiește să ascundă anumite aspecte ale vieții, și își modelează cărțile într-un mod cum nu la mulți autori găsești. Fiecare paragraf te făcea să citești cu și mai multă atenție, și te face să te îndrăgostești de cărțile lui. Mai jos am pus un fragment ce mie mi-a dat furnicături pe brațe atunci când l-am citit:
"E ciudat să ți se spună să împingi și să te forțezi, atunci când partea inferioară a bazinului e complet amorțită. E ciudat să privești în sus spre oglinda așezată strategic în fața picioarelor, acoperite în rest, și să te uiți la chestia aia plină de sânge care iese încet din tine. Dar cea mai ciudată dintre senzații este momentul ce urmează imediat ce te-ai eliberat de copil – și copilul de tine – când ți se dă în brațe pentru prima dată creatura aia micuță și fără păr... simți un fel de amestec de dragoste instantanee nemărginită și o teamă disperată. Dragostea te copleșește, pentru că, pe scurt, acesta e copilul tău. Dar și frica e la fel de imensă, nelimitată. Teama că n-o să-ți duci la bun sfârșit sarcina. Teama că n-o să fii în stare să-i oferi fericire. Teama să n-o dezamăgești. Teama că pur și simplu nu vei face lucrurile cum trebuie."
În concluzie, citiți-l pe Douglas Kennedy deoarece merită, și când îl terminați de citit, mai faceți-o încă o dată și încă o dată. Nu vă veți plictisi! Este un autor incredibil, care cu siguranță știe foarte bine cu ce se mănâncă literatura de calitate.