sâmbătă, 13 decembrie 2014

"Regatul Furtunilor" (Grisha #2) de Leigh Bardugo

Descrierea: "Întunecatul", conducătorul Grishei, a supraviețuit bătăliei din Falia Umbrei și reapare cu o putere înzecită și un plan diabolic. Cu ajutorul lui Sturmhond, un corsar faimos, Alina Starkov se întoarce în țara pe care a părăsit-o, hotărâtă să lupte cu forțele ce amenință Ravka. Dar pe măsură ce puterea ei crește, se vede prinsă tot mai mult în jocul de magie interzisă al Întunecatului, ce o îndepărtează de Mal. Alina trebuie să aleagă între țara ei, puterea pe care o are și dragostea pentru Mal altfel riscă să piardă totul în fața asaltului iminent.

Recenzia: Trebuia de foarte multă vreme să scriu această recenzie, deoarece cartea am terminat-o acum trei săptămâni, dar atunci când aveam timp liber, uitam complet și de acest lucru și mă luam cu altele. Ce înseamnă să nu mai știi cum să îți organizezi timpul liber! Nasol. Și, din păcate, această întârziere atât de mare m-a făcut să mai uit și din detaliile mai amănunțite ale cărții, care, sunt sigură, erau destul de importante. Așa că nu știu cât de bine îmi va ieși această recenzie, comparativă cu cea de la primul volum. Sunt destul de supărată pe mine pentru acest lucru, și dacă nu aș fi atât de disperată să mă apuc de muntele uriaș de cărți neîncepute, și dacă nu aș fi fost atât de presată și cu școala, aș fi recitit-o doar ca să îmi mai aduc aminte acele părți. 

Dar trecând peste, pot spune că Regatul Furtunilor mi-a plăcut mult mai mult decât Regatul Umbrelor, deoarece a existat mai multă acțiune și momente de tensiune în cel de-al doilea. Plus că au fost unele fragmente în care autoarea a reușit să mă surprindă într-un mod care m-a lăsat, efectiv, perplexă. În acele clipe nu puteam să mai continui să citesc decât după ce stăteam că cuget ceea ce tocmai aflasem, iar la sfârșit, când mă reapucasem din nou să citesc, eram foarte entuziasmată să văd cum se va desfășura povestea Alinei după aflarea acelor noutăți. Nu cred că vă puteți imagina cât de fericită eram când am văzut că acest volum era cu mult mai lung decât primul. Cum descrierea volumului dezvăluie supraviețuirea Întunecatului, nu va exista vreun spoiler dacă spun că mă bucur atât de mult că a rămas printre personaje, dar și lângă mine, he-he. Spun acest lucru deoarece nu știu dacă vă mai amintiți din recenzia de la Regatul Umbrelor, dar Întunecatul este personajul meu preferat până în momentul de față, și nu cred că va reuși un altul să-l dea jos de pe tron până la finalul trilogiei. Chiar dacă am început să fiu mai atentă și în privința lui Sturmhond, care ascunde un secret foarte interesant, încă nu sunt pe deplin convinsă de el, așa că o să aștept să văd ce va mai face în continuare acest nou personaj. Dar revenind la Întunecatul, așa cum menționează și descrierea, după ieșirea din Falia Umbrei a devenit mult mai puternic, cu o minte foarte diferită de cum o avea în primul volum. Iar acest lucru nu m-a făcut decăt să-l îndrăgesc și mai mult, și referitor la poza din dreapta, aceasta a fost singura în care arată cel mai aproape de cum mi-l imaginez eu, foarte creepy, dar totodată blând, un om împins de o forță malefică, care face toate aceste lucruri oribile fără voia lui. Cel puțin eu așa am impresia că se întâmplă de fapt cu el, iar această concluzie a fost făcută cu ajutorul unor aspecte destul de evidente. Întrebări despre el sunt foarte multe, dar cred că cea mai mare curiozitate pe care o am în legătură cu Întunecatul este numele lui adevărat, pentru că este evident că nu așa îl cheamă, de fapt. În comparație cu alte întrebări pe care le am în legătură cu el, aceasta este ceva infim, care nu prea ar trebui, neapărat, să mă preocupe atât de mult, dar chiar sunt foarte curioasă. 

Referitor la Alina, deoarece trebuie să spun și câte ceva despre ea – după mine aș sta să povestesc despre Întunecatul până ce m-ar durea buricele degetelor de la atâta tastat și nu aș mai avea cuvinte pentru el, dar cred că nu mă voi lăsa și voi face o postare dedicată lui. Ha-ha! Poate va părea ceva stupid, dar mi s-a părut un personaj fascinant, și aici nu mă refer la faptul că este unul masculin și ar trebui să mă atragă, să zicem. Nu, este vorba de altceva, de întunericul din el. Îmi plac la nebunie astfel de personaje, reci, care-ți zâmbesc fără plăcere, ci doar pentru a te face să te simți și mai înghesuit, mai inferior, dar nu prin ceea ce nu ai ca parte materială. Și iarăși nu m-am putu abține, dar să continui ce trebuia să fac de la bun început, să vorbesc despre Alina. Ca personaj singur, independent – fără implicarea lui Mal, ce este partea care o completează emoțional –, a evoluat foarte mult din primul volum. Era și de așteptat, într-un fel, deoarece acolo încerca să se obișnuiască cu ceea ce era înzestrată, iar aici deja acceptase faptul că nu mai era un simplu cartograf, ci avea un destin mult mai important. Mi-a plăcut mult mai mult de ea aici, a devenit mult mai sigură pe ea și pe ceea ce știa că era în stare să facă, dar a avut unele momente în care mă cam enerva prin deciziile pe care le lua. Impresia mea legată de cuplul Alina și Mal nu s-a schimbat față de primul volum, iar faptul că nu ar mai fi împreună nu prea m-ar afecta în vreun fel, spre deosebire de alte cărți în care despărțirea de două personaje de sex opus, m-ar fi întristat într-un fel. Nu știu, dar eu nu-i văd bine împreună, și chit că se știu de mici și au trăit împreună, ambii cunoscându-l pe celălalt într-o proporție mai mare față de alte personaj, tot nu mi-a întors părerea în partea cealaltă. Pot spune că sunt printre puținele cupluri care nu m-ar deranja dacă s-ar despărți, și știu că voi părea într-un fel rea sau insensibilă, dar este părerea mea, așa că îmi asum toate înjurăturile din partea voastră. 

Un alt lucru care am mai apreciat la Alina a fost faptul că prin puterea ce o avea, acum, în ea, a împins-o spre alte responsabilități pe care și le-a asumat fără a fi influențată de cineva, să fie presată să o facă. Nu voi dezvălui decizia pe care a luat-o eroina noastră, dar dacă ați citit primul volum și încă nu ați făcut-o cu al doilea, am bănuiala că vă va surprinde și pe voi ceea ce a devenit, după ce-l veți parcurge. Bineînțeles, dacă o să vă dați seama la ce mă refer, deoarece a luat câteva decizii care s-ar putea să facă să credeți că mă refer la cea pe care v-a atras pe voi. 

Volumul, în general, a evoluat frumos, a avut cam de toate, răsturnări de situație, alte întrebări fără răspuns, personaje noi care apăreau pe neașteptate, și o uriașă curiozitate – în cazul meu, cel puțin – legată de ultimul volum. Și legat de acest lucru, sunt foarte tristă că autoarea a scris doar o trilogie, în loc de mai multe volume. Spun cu toată sinceritatea mea că ar fi fost printre singurele serii pe care le-aș fi cumpărat în continuare, chit că, să zicem, un anumit volum m-ar fi dezamăgit într-atât de mult încât să mă oprească din achiziționarea celorlaltor. Dar sper totuși ca cei de la Editura Trei să reușească să publece și ultimul volum cât mai repede, deoarece sfârșitul acestuia m-a lăsat în aer, plus că nu mi-a plăcut cum s-a terminat. Dar nu e o noutate pentru mine, deoarece, în general, sfârșiturile primelor volume nu prea mă încântă. Oricum, țin minte că spusesem în recenzia primului volum faptul ă voi aștepta să-l citesc pe al doilea ca să văd dacă această trilogie va ajunge pe lista preferatelor mele. Așa că, ei bine, da, a devenit una dintre trilogiile mele preferate, iar faptul că multe aspecte au legătură cu Rusia, țara mea preferată, nu face decât să mă încânte și mai mult. 

Și cum sunt ferm convinsă că am uitat multe lucruri pe care ar fi trebuit să le fi adăugat în recenzie, deoarece mi se pare destul de sărăcăcioasă, așa că îmi cer scuze dacă am lungit-o prea mult cu lucruri, să zicem, plictisitoare. Spun așa fiindcă observ că am vorbim destul de mult numai despre Întunecatul, dar am vrut să umplu spațiile pe care le-am uitat, ca recenzia să fie mai lungă. Și nu găseam un alt motiv decât să povesteasc despre un personaj pe care-l admir foarte mult. Nu cred că este un motiv foarte bun, dar trebuia să spun de ce am făcut-o. 

2 comentarii:

  1. Încă mă gândesc dacă să citesc cartea asta sau nu, pentru că... Ei bine, nu am nici un motiv în afară de faptul că este prea populară. Mda, sunt genul de persoană nesuferită care merge împotriva curentului de faimă și încerc să mă țin departe, din frica de a nu-mi plăcea și a fii un outcast social. Nu, glumesc, dar în mare mă sperie toate părerile împărțite cu privire la această carte, deși cred că prin toată vorbăria cu Întunecatul m-ai făcut să vreau să o citesc doar pentru el. Cred că o să mi-o descarc și o să o încerc tocmai din acest motiv. Felicitări, ai reușit să mă convingi! (și poza aleasă e superbă!)
    Spor cu școala, haide că jumătate din timpul dedicat stresului s-a dus. Mai e încă pe-atât și o să fii din nou liberă!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Într-adevăr, este destul de populară, dar pot spune că este printre puținele de acest fel cu care nu am dat greș, atunci când am mers pe acest standard. Și, de altfel, este și printre singurele care fac parte din categoria YA care încă mă mai atrag. Eu de un an și ceva, cred, am refuzat să mai citesc cărți din această categorie, deoarece doresc ceva mai complex, ca să zic așa. Și cum majoritatea celor populare se încadrează aici, eu am cam început să nu mai bazez pe popularitate. Plus că de multe ori am fost dezamăgită de acestea. Am citit și eu diverse păreri, și pro, și contra, dar din fericire pentru mine, mie mi-a plăcut ceea cea-m găsit. Mă bucur nespus de mult că am ajuns să te conving să o citești, și sper să nu fie o risipă de bani și de timp din cauza mea, pentru că ți-am umplut capul cu păreri, sper să nu, false. Îmi place extrem de mult de Întunecatul, iar de poză m-am îndrăgostit efectiv.
      Pot spune că jumătatea asta a fost cea mai ușoară. Cealaltă jumătate va fi plină de simulările cu emoții. :)) Cred că voi da o petrecere, un maraton de citit, atunci când voi termina totul. Spor și ție cu școala. :)

      Ștergere