vineri, 5 decembrie 2014

Subiectul discuției: Cuvinte în imagini


We don't need a real life, right? Books are real life for readers, because in these special stories we discovered... 

*

Pentru că am găsit această imagine, care mi-a plăcut mult, de altfel, nu m-am putut abține să nu-mi doresc să deschid o discuție, împreună cu voi, cei care mă urmăriți. Mi-ar plăcea să știu ce-ați descoperit voi în povești, în cărți. Pentru că, presupun, nu toți am găsit același lucruri în ele, acel ceva care să ne facă să continuăm să vedem ce fel de sentimente ne apasă atunci când parcurgem filele unei astfel de vieți creată din cuvinte. 

4 comentarii:

  1. Nu știu exact ce m-a făcut să continui să citesc. Poate găsirea idealului personajului perfect, după care să mă iau. Îmi place să găsesc personaje demne de admirat în cărțile pe care le citesc, și dacă și povestea este îndeajuns de puternică încât să mă marcheze, atunci cu siguranță că la propria-mi personalitate se mai adaugă cea a unui nou personaj.
    Îmi place să văd ce fac alte personaje cu viața lor și de multe ori încerc să mă formez și eu ca un personaj în povestea lor. Eu ce aș face? I-aș ajuta? Le-aș fi dușman? Lucruri de genul. Este o experiență interactivă, îți dă șansa să faci ce vrei din povestea respectivă, o vezi așa cum poți tu, prin prisma a ceea ce știi și a valorilor tale personale și... nu știu, este o experiență care mă eliberează de unele îndoieli și mă leagă de unele lucruri și e amuzant pentru că nu știu niciodată cât de „zgâriată” o să ies la finalul unei cărți.
    Care-i răspunsul tău la această întrebare?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ha-ha, v-am rugat pe voi să spuneți ce ați descoperit în citit, dar am uitat de sentimentele mele. Pot spune că la mine a fost vorba de faptul că voiam să mă rup de realitate, îmi dădea starea aia care mă făcea să-mi doresc ca acele cărți respective să fie de fapt niște întâmplări adevărate. La unele era un caz aparte, ciuda aceea care mă enerva din cauza faptului că nu trecusem și eu printr-o întâmplare asemănătoare. Da, eu asta reușesc să descopăr cel mai mult într-o carte, acea perfecțiune care, deși este imperfectă de fapt, cu finaluri triste sau care nu te-au mulțumit neapărat pe tine, tot ți-ai fi dorit oricât de puțin să fi fost reală.

      Și, apropo, mi-a plăcut faza cu zgârietura pe care nu ești sigură cât de mare ți-o va lăsa o anumită carte la finalul ei. Unele își bagă gheruțele în sufletul tău atât de adânc, încât semnele rămân împregnate ani și ani.

      Ștergere
  2. Știi, mă gândesc la asta de când am văzut postarea prima dată, așa că voi da și eu un răspuns. Mie cel mai mult în cărți îmi place să descopăr cum personajele trec peste greutățile pe care le întâmpină și cum. E sentimentul ăla că situația lor e una grea, mai ales dacă sunt personajele principale, și dau de o grămadă de necazuri, și sunt implicați în lucruri pe care nu și le doresc, și totuși reușesc cumva să supraviețuiască și să trăiască cu asta. Lucrul ăsta mie îmi dă curaj uneori, și mă face să cred că în cele din urmă totul va fi bine.
    Asta și faptul că în cărți găsesc un loc unde să evadez din realitatea asta care nu are mereu sens, iar asta m-a ajutat de mai multe ori de-a lungul timpului.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Să ştii că aşa mi se mai întâmplă şi mie, doar că este valabil doar în unele cărţi. Dar în general simt acel ceva care mă face să fiu în pielea personajului, chit că nu se află într-o situație foarte plăcută. În cazul ăsta mă face să vreau să văd cum ar fi dacă ar trebui să întâmpin eu acele obstacole. Cum le-aș face față.
      Așa este.

      Ștergere